678 matches
-
de partea mea pe Rotari. Am zis: - Stăpâne, văd că aici este destul spațiu ca să-ți demonstrez că nu sunt așa cum crezi. Toți s-au uitat la mine mirați. - Sunt unul dintre oamenii de la cancelaria ducală, un om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu pași domoli și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în el va călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele rege cu un singur ochi și cu toți vitejii lui strămoși. Fie ca Heimdall să-ți întredeschidă poarta castelului său la Himinbforg! Nimeni să nu cuteze să-l tulbure pe Faroald, dar nici să-i uite numele. Iar tu, Faroald, rămâi în codrul fără de sfârșit al Walhallei și nu ne mai călca locuințele, să nu cumva să vii să ne arăți cum se destramă carnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
readuce pacea în regat, a spus. Îți cer să o repudiezi pe Gaila și să mă accepți pe mine drept soție. Ea nu n-are nicio vină, dar stafia mamei sale o însoțește în tot locul. Nimeni n-o să mai cuteze să te conteste, dacă sunt eu alături de tine. Rotari a pălit și, văzând cum îl cuprindea mânia, am tras-o afară pe Gundeperga cât am putut de repede. Când m-am întors, mulți duci, între care și Teodelapio, îl implorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară! Nepăsătoarea fericire a femeii, a slăbiciunii sine îngăduitoare, 115 Pasivul trîndav somn, enormă noapte și întunecime-a Morții Se înălța-vor oare ca să-și dea legile virtuții-active a bărbatului? Fărîma ne-nsemnată care cutezi să-mi fii pereche, Pasivitatea ta, legile supunerii și-ale fățărniciei tale Sînt groază mea. De ce ai luat chipul acela limpede? 120 De unde ți-este dată puterea-aceasta? Cîndva erai în sînu-mi Leneș curent de-ntunecoase113 ape; la țărmul lor cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rărunchi". Așa începu el să facă din aur și argint și fier 230 Și-aramă, vaste instrumente de măsurat noianul 173 și de fixat Totul într-alta lume mai potrivită de voința-i Să asculte, în care nimenea să nu cuteze voința-i s-o afrunte, fiind el însuși Rege Peste Totul, și-n care viitoru-ntreg să fie ferecat în vastu-i174 lanț. Științele fost-au fixate și Vîrtejurile lucrarea-și începură 235 Asupra tuturor fiilor oamenilor, si toate sufletele omenești, înspăimîntate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de fier, în urma astfel răsunătoarele-i cuvinte se-auziră: "Chip de groază, de unde ești? de unde-i locul ăsta jalnic? 45 De unde sălbaticele focuri, daca nu din tine? Nu văd vreo altă vietate În Hău-acesta tot. Și nici o altă vietate Nu cutează năprasnica-ți mînie s-o îndure. Aicea zăvorit îți risipești plin de durere Substanță vieții-n aste focuri ce se revarsă iar și iar În jurul tău, precum o ploaie mare uneori, si alteori precum o stîncă 50 De suferințe vii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-ale vieții; fiindcă-așa cum e Persoană, deopotrivă viața sa e rînduita. Lasă-l pe Lúvah să răcnească în sumbrele străfunduri, chiar pîn' la Mistuire, Căci dacă nu-i hrănești mînia, se potoli-va-n pace. Dar daca încăpățînat cutezi aspra-mi porunca s-o refuzi, 145 Îți lua-voi sceptrul și coroană, și-mi rîndui-voi toate mădularele Cu aprigă asprime, si in nedeslușire te-arunca-voi, Unde nimic nu viețuiește 312, să rătăcești acolo; și dacă ostenit te-ntorci, Plîngînd la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că e om vestit, că ține cu Turcia și că nu lucrează nimic pentru unitatea românilor. Cât despre espresiunile proaste cu care unii din ei se servesc În contra acestui om ce a făcut atâtea serviții românilor, cel puțin nu mai cutează a le pronunția Înaintea mea, după mai multe vorbe tari ce le-am zis. Petrecerea lor e mai mult de haimanale (subl. aut.), toate zioa vorbesc de politică, se plimbă de la unul la altul și nu Învață nimic; sau și
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
carte au format substanța studiului Văduva în societatea medievală din țările Române, în volumul In memoriam profesor Radu Manolescu, coord. Stelian Brezeanu, volum îngrijit de Ecaterina Lung și Monica Neamțu, București, Editura Universității din București, 2006, pp. 221-248); cercetări care cutează spre priviri ample și încheieri curajoase (Alin Ciupală, Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea, București, Editura Meridiane, 2003. S-au constituit grupuri de cercetători la Iași23, la Cluj-Napoca24 și la București 25, pentru care abordarea sistemică începe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ruxandra fiicei ei [care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri] în anul 7073 [1565-1566]91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au observat (sau nu i-a interesat) că pisania funerară a lui Răducanu Cantacuzino, fiul Stolnicului, de la mănăstirea Cotroceni - text pătruns de un fior modern -, este așezată în „versuri”: „Fev(ruarie) 25, 7223 [1715]. Radul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a domniei mele doamnei Despina și doamnei Roxanda, ca să le fie satul anume Găneasa, pentru că le este dreaptă dedină și ocină. De aceea, am dat și domnia mea, ca să le fie de ocină și de ohabă. Și nimeni să nu cuteze să le tulbure sau să le supere...”), iar două luni mai târziu, la 31 decembrie 1546, confirmă că aceleași văduve sunt proprietare ale unor sate și ai unor țigani, primiți în schimbul unei mai vechi datorii: „Dat-am domniia mea această
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
evenimentelor. Apariția postelnicului în fața vizirului, act de „vitejească cutezanță” - socotește, pe bună dreptate, cronicarul - este însoțită de o omenească spaimă, secvența cu pricina desprinzându-l pe Ludescu dintre autorii de letopisețe și așezându-l printre condeierii de vocație: „și vitejaște cutează de intră tocmai la viziriul. Și cu mare groază deșchise buzele lui, și cu multe lácrămi i să ruga ca să să milostivească”. Pledoaria, un foarte bun discurs de înduplecare bogat drapat în promisiuni și angajamente, își atinge ținta și crunta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apucă; atinge; avea; avea curajul; a avea curajul; aventură; bazat; băgăcios; băiat; bărbat; mai bine nu; calitate; calm; a fi capabil; capabil; casă; cascador; căuta; să ceară; ceas; citrice; cîștig; confort; copil; Cristiana; cugeta; a cugeta; a fi curajos; curiozitate; cutează; cutezător; da; dans; deget; să deschidă gura; deștept; dezghețat; dorește; dori; Dumnezeu; la ea; examen; ezitare; fac; să facă; să faci; făcea; a fi; fire; frică; fum; fură; găsi; gheață; glumeț; grabă; greșeală; hoțul; să ia; la idei; impulsiv; iniția
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
filonul reprezentativ al culturii noastre Eminescu Pârvan Blaga Brâncuși Eliade Sergiu Al. George), pe care Steinhardt mărturisește că-l iubește. Mi-am pus de mult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, oare ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară? Iată însă că până la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat câteva texte despre Eminescu: în Viața românească, în Caiete Critice, în Cuvânt înainte la Eminescu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pentru că mă interesează cum gîndesc și cei care au idei deosebite de ale mele. Acceptasem să colaborez la EVZ (deși a scrie zilnic un editorial devine după un timp un coșmar, un coșmar pe care nimeni altcineva din presă nu cutează să-l înfrunte) convins că lectorii ziarului sunt persoane deschise la minte, capabile să priceapă că eu sunt analist, nu soldat credincios al unui partid sau al unui politician, și că, prin urmare, scriu pentru cei care vor să înțeleagă
OFICIAL: Cristoiu, decizie radicală cu privire la colaborarea cu EVZ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50610_a_51935]
-
transpunerea în muzică a unui asemenea subiect punea probleme de concepție componistică și mai cu seamă de adecvare a muzicii la sensurile tragediei, la trăirile fundamentale. Pentru a se apropia cât mai mult de esența lor, Verdi era dispus să cuteze cele mai radicale modificări ale convențiilor genului, suprimând elementele exterioare în favoarea unui limbaj muzical sumbru, tensionat, care să se contopească cu tragedia. De aici va porni întreaga reînnoire a esteticii sale și ca urmare și a operei romantice italiene. Interpreților
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]
-
de morală". Așadar magnificul model reprezenta o "încredințare", și, implicit, " formă de rezistență chibzuită". I se consacră o carte de eseuri, degajată de "trimiterile bibliografice riguroase", cu aspect de "jurnal" și cu rol de "terapie". Siguranța de sine a tînărului cutează a se reflecta în ilustrul personaj, invocat ca un fel de garant al propriei deveniri ("Odiseu este dintre aceia care-și fundamentează existența pe un gînd, singurul care nu suportă metamorfoza"), însă și ca un fel de răsfăț acustic, semn
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
vuia codrul cu izvorul/ și vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței norodului: Că doar patria-i norodul/ care își trudește rodul,/ nu chiaburii, lighioaie/ care umblă s-o jupoaie,/ s-o trădeze și s-o vândă/ corbilor ce stau la
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
putem rămâne. Și rămâneam, chiar dacă inimile noastre plângeau de mila lor. Apoi a venit Tom Mota, care a vrut să dea cu computerul în geam. Avea cioc și era clădit ca un buldog, îndesat, cu membre scurtate și o succesiune cutată de cefe. Nu își avea locul printre noi. Și nu este atât condescendență, cât o încercare de a formula un adevăr caritabil. I-ar fi fost mai bine altundeva - tăind copaci în pădure sau aruncând plase pentru vreo pescărie din
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
solemn Platon, iar Nietzsche, dionisiacul îmbătat pînă la primejdioase limite de întune-coa-sele-i energii vitale, afirma la rîn-du-i că "dacă n-ar fi fost moartea, nu s-ar fi filosofat deloc". Scriitorul român contemporan Dumitru Au-gustin Doman e dintre cei ce cutează a schița o replică: "Filosofia se învață, moartea - nu". Cu alte cuvinte întoarce spatele unei "științe a morții", unei morți cărturărești, uscate, pentru a măsura terifiantul fenomen cu propria-i măsură lăuntrică, pentru a-l reîntoarce la viață. Oare putem
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
un guler de cămașă de mire. Temelia-i înota, aproape transparentă, în rouă. Mirosea. Parcă s-ar fi parfumat anume pentru mine cu lavandă!" (Fericirea lui Julien Ospitalierul). Dandysmul acestui personaj pare o mască a ceea ce părintele său scriptic nu cutează a mărturisi decît indirect, și anume acea despărțire de ființă, "ratarea" ontologică a creatorului de acest tip, extrovertit prin simulare. Teatralitatea feerică a lui Emil Brumaru e congeneră cu cea minulesciană. Disociat de sine, poetul nu încetează a curta lumea
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
în abstract. Micile interstiții dintre cele două stări categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără o nuanță sanctificatoare: "Oră a scrîșnetului, - se taie/ spațiu din jurul meu. Sclipesc/ orbitoare lamele, hîrșîie/ triunghiuri de gheață, fierăstraiele. Nici nu mai cutează/ să țîșnească, să se prelingă măcar/ sîngele speriat.// Și, de fapt,/ nici un zgomot nu-i, decît poate/ un fel de zvon abstract, ca și cum/ geometrii în frecare/ rumegușul și l-ar depune/ pe un foarte subțire timpan,/ într-un auz al
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
generale pe care le-a prezidat, a înfățișat în cuvântările rostite aspecte din istoria noastră, insistând îndeosebi asupra continuității noastre neîntrerupte pe aceste meleaguri: „... românii nu au părăsit această patrie, nice au ieșit din ea afară. Cine e acela să cuteze a zice că românul în Transilvania nu e în patria sa? Că românul nu e Transilvania, că Transilvania nu e patria românului? De au fost unii cari au cutezat până acum a ne-o zice în față, de mai este
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
mai ascultaseră în seara aceea vorbind despre steaguri. - Vom smulge femeilor și fetelor lor straiele albe și nerușinate și le vom acoperi cu veșmintele negre ale adevăratei credințe. Vom ascunde sub feregea obrajii și ochii lor vicleni, să nu mai cuteze să-și ridice privirile din pământ. Tuz Okcean nu reușea să-și scoată din cap cuvintele lui Sadedin despre trupul de femeie. Nicicând nu se înfierbântase așa de tare. Pesemne că apropierea luptei îi ațâța pe toți. - Ochii, ca și
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
Felicia Antip Să cutez? N-am avut si nu cred că voi mai avea vreodată prilejul de a-mi clama uluirea, admirația fără margini, credința că este unic, că nimeni n-ar putea să facă ceea ce face el. Nu voi pleca deci urechea la
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]