680 matches
-
roză. totul se tăinuia în chintesența efectului de a... metempsihoză. nici polii geografiei nu au grade. acolo gravitația-i doar masă și nu în ipoteze retrograde se dibuie mișcarea din melasă. melasă zic mișcarea browniană în care-n veci materia cutează sfidând formula euclidiană fiind atipic cel care dictează. pilulele de timp n-au gust de zahăr. de-un timp sorbim vagi droguri fără apă și nu contează de ești sclav sau mahăr; prin echinox ne-ncingem la agapă. te plimbi
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
negre îmi așteaptă pașii. m-ascund prin pajiști de interferente și iarăși ni se nasc înaintașii... D Lestine iterare 55 VIS LÂNGĂ MARE priveam din cer cerul bolnav de gripă. Marea jongla prin vânt cu pescărușii iar țărmul meu natal cutat cu riduri își legăna prin râpe mari scorușii. vroiam doar să mă-nchin a rugăciune și să mă ierte Marea c-am trădat-o. ea nu știe că-n biblia credinței prin mii de versuri mult am lăudat-o. delfinii
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
și înseamnă că aceștia nu au eșua t î n exploatarea posibilității de a obține câștiguri fără risc de pe urma arbi tra jului acoperit al ratelor do bânzii din diferite țări. Deviația de la aceast ă f ormă de eficiență este cunos cută ca ineficiență generală a pieței. O altă formă de ineficiență sau dezechilibru es te cauzată de instrumen tele de control ale politicii economice. Dacă b anc a centrală impune un cost relativ ridicat al tranzacțiilor, cu scopul frânării lor, atunci
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
P. Janet de a privi evoluția psihic este exprimat de Ralea care, în lucrarea Introducere în psihologia social la pagina 148 scria: Omul este o ființ activ ce reflect dinamic lumea din afar, nu contemplând-o ci acționând asupra ei, cutând s se adapteze la ea dar și s și-o adapteze la nevoile, trebuințele și interesele sale proprii. Între stimul și rspuns se situeaz totdeauna personalitatea cu legile ei proprii de structurare și desfșurare. Din acest punct de vedere care
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
naturale ale omului, și o tehnic artificialist, care gsește raporturi între fenomene și obiecte și le pune împreun într-un anumit mecanism, autorul român vede în cea din urm, opera pur a inteligenței și adaug: Instinctul nu mai are ce cuta aici. Presupunând o judecat relațional a fenomenelor și o tendinț ctre știința teoretic, mecanismele inventate de om, de la foc pân la mașina cu aburi, au avut parțial o origine magic, dar și una fundamentat pe necesitțile materiale ale omului. Intervine
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
spre eliminarea determinrii din existenț. Ralea observ, fin, c teologii vd pcatul în cderea în diversele forme ale relativismului (scepticismul, pesimismul, individualismul. Vrând s conserve valorile, așa cum pretindea Hoffding, religia disprețuiește valorile relative, singurele reale. Cei umiliți și ofensați au cutat dreptatea într-un trâm iluzoriu, de dincolo de mormânt. Marile religii universaliste, scrie Mihai Ralea, s-au altoit și au prins pe stri de mare mizerie material și moral, indiferent unde s-au practicat pe în lume. ECONOMIA CA SUSPENDARE A
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
care d-l Ralea s-a strduit s o dezvolte și s o urmreasc în consecințele ei. D-sa recunoaște îns c, transformrii datelor naturale îi va urma o serie de rezultate, care nu sunt conținute integral în poziția prim; cutând s rezolve aceast 42 dificultate de ordin filosofic prin dialectica lui Hegel și Marx și concepând ideea de evoluție în sensul unei diferențieri și unei complete deosebiri: Orice evoluție sintetic presupune în natura rezultatului, a efectului, altceva, calitativ deosebit, decât
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
vedea îndată. Un Mielușel veni să se adape în crîng, din limpezimea unei ape; cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă, un lup cumplit s-a întâmplat să-l vadă și s-a răstit la el, plin de mînie: Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie?... Obraznicule, îți arăt eu ție!... Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale: Cum aș putea s-o tulbur, cînd beau mult mai în vale?... îi spuse Mielușelul acelui Lup zbîrlit. Ba o tulburi! zise
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
asupra fabulei lui La Fontaine, a cărei analiză narativă de la sfârșitul capitolului doi considerăm că este incompletă. Dezvoltând analiza secvențială din acest dialog, completez deci atât analiza narativă din capitolul 2, cât și reflecția generală privind tipurile de dialoguri. [1] Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie?... [2]Obraznicule, îți arăt eu ție!..." [3]" Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale: [4] Cum aș putea s-o tulbur, [5] cînd beau mult mai în vale?..." îi spuse Mielușelul acelui Lup zbîrlit
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și o metresă a lui Nero în dosarele Cayce! Este vorba de o consultantă care suferea dintotdeauna de o malformație a spatelu i ș i de diverse mutilări prin accidente: Fiind una din însoțitoarele acelui om care a pe rse cutat Biserica atât de mult și punea să i se cânte la vioară în timp ce Roma ardea, iată motivul pentru care entității i s-a desfigurat corpul încă de la naștere. ( Lectura 5366-1 ) “ Acum înțelegem mai bine cum trebuie privite cuvintele lui Isus
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
motive justificate și raționale, acei frați, ca și ceilalți religioși, cărora le-a fost permis de superiorii respectivi, ținând cont de maturitatea și aptitudinea fiecăruia. Prin urmare, nimănui nu-i este permis să încalce această declarație a noastră sau să cuteze cu îndrăzneală să o critice. Dacă însă vreunul se va gândi să o facă, să știe că își va atrage mânia lui Dumnezeu cel atotputernic și a fericiților săi apostoli Petru și Paul. Dată la Lyon, la 14 noiembrie [1245
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
întorc omul înapoi în tinerețe, chiar în copilărie. Și? Ce are vodă în urmă, un tată căsăpit de seimeni și doi moși, cel dinspre tată și cel dinspre mamă, omorâți prin trădare? De fratele Barbu ce să mai zic? Și cută între sprâncene vodă nu are, vezi de asta mă rog pentru măria sa... Pentru că s a împăcat cu Dumnezeu și-și trăiește viața nu într-o aducere aminte a răului de care a avut parte, ci ca pe o binecuvântare de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu care o așteptase stăpânul casei. Nemulțumiți, iritați chiar, se vedea. Gazda se bucura, deci, între ei, de un prestigiu nedisputat. Nemulțumiți, da ; nu într-atât de nerăbdători, însă, a-și lămuri rostul și greutatea acestei noi apariții, încât necunos cuta să se simtă datoare a se dezvălui. De fapt, se întreba ea însăși asupra interesului ce l-ar putea stârni. S-ar fi privit, poate, uneori, în tăblia dreptunghiulară a oglinzii ce-i apăruse în față, să descopere ce anume
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alături, mut, închis, încruntat, aplecat asupra revistelor. — Dacă știam, rămâneam și eu acasă, continua să glumească blondul A.P. — Acasă nu-ți vindecai astenia. Marea îți priește, nimfele destind nervii... — Nepericuloase ! Tot al tău sunt. — Al meu, dar rătăcitor... Pânza se cută iar, cu un foșnet aspru : amicul se foise alături, închizând revista. Nu prea îl amuzau vecinii, se ținea deoparte. „Ce-ar fi să mă ridic, acum, brusc, spre toți ? Să-i întreb : știți că proiectul la care lucrăm va ruina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îndrăznea, de teamă să nu observe ceilalți cât de false și nesincere îi sunt vorbele. Frica aceasta îl chinuia neîncetat, îi sfâșia sufletul, fără să i se poată împotrivi. Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală... Trebuie! Și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă Bologa, liniștit, cu glasul limpede și uitîndu-se drept în ochii lui cenușii, îi zise: ― Excelență, vă rog, dați-mi voie să vă fac o rugăminte! Generalul Karg, neplăcut surprins că locotenentul, mai ales după ce i-a arătat atâta cinste, cutează să vorbească neîntrebat, și încă să-i ceară ceva fără a se fi înscris la raport pe cale ierarhică, precum spune regulamentul, făcu doi pași înapoi, cu o încruntare din sprâncene. Totuși, vrând să-și dovedească indulgența față de un erou, răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de mult era iertată, Ce de mult se disvățase de plăcerile d-iubire, Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire - Contra demoralisărei propovădue-nfocată. {EminescuOpIV 223} Ah! îi zise mititica, nu privești la rândunele, Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi, tiranicoși, Ei trezesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și astăzi ce-i poetul? La glasu-i singuratec s-asculte cine vra. Necunoscut strecoară prin lume cu încetul Și nimene nu-ntreabă ce este sau era... O boabă e de spumă, un creț de val, un nume, Ce timid se cutează în veacul cel de fier. Mai bine nici odată el n-ar fi fost pe lume Și-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri. {EminescuOpIV 263} M-AI CHINUIT ATÎTA CU VORBE DE IUBIRE M-ai chinuit atâta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plin de respect și generos Să frângi în zarea vieții un rod așa frumos. Te-ai dus și te urmară părerile de rău. În urma ta venit-au un neted nătărău Ș-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai rămas din dulcea figură mergi de vezi: {EminescuOpIV 392} Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte. Și gura cea cu albe mărgăritari, mărunte, Acuma e sbîrcită și ochiul plin de pară, Ce-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu 12 pe spate, că dacă nu prinde nimic seara în oraș, să aibă măcar acasă ceva în care să-și bage pula. Ce nu a știut Nadir, că așa am aflat că-l chema pe ciuhap, e că Moni Cuta avea ceva din Mița Baston, republicana din Ploiești, și că mult nu a lipsit să-i toarne o rivoluție. Dar cum revoluția nu era prevăzută în drepturile gagicilor de arabi, Moni s-a hotărât să i-o tragă la rece
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ăsta-i năravul fetei, îl accepți sau o lași. Eu nici nu l-am acceptat, nici nu am lăsat-o. Și tare ne-am chinuit, mai mult ea pe mine și nu numai pe mine. Dar nu regret nimic. Moni Cuta mi-a secat primul izvor de lacrimi de iubire, atât am plâns cu ea în brațe de fericire, din cauza ei, când m-a înșelat, și după ea, când m-a părăsit. Într-un târziu a ajuns și ea la Paris
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în cea mai mare parte în timpul orogenezei hercinice. O dorsală muntoasă numită Cordiliera Central separă două sectoare în cadrul Mesetei: Castilia Veche (mai înaltă, drenată de Duero) și Castilia Nouă (mai joasă, drenată de Tajo, Guadiana și Jucar). Între munții tineri, cutați în timpul orogenezei alpine, se înscriu: Munții Cantabrici (partea estică), Munții Pirinei, Munții Iberici, Munții Andaluziei, Cordiliera Catalonă. Munții Pirinei se desfășoară pe o lungime de circa 430km de la Marea Mediterană la Golful Biscaya, având o lățime cuprinsă între 60-140km. Reprezintă cel
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
felurite, câtă vreme sunt înțeleși într-ascuns să înfrângă unicul adevăr. Toți se îngâmfă, toți făgăduiesc știința. Catehumenii înșiși se socotesc desăvârșiți mai înainte de a fi fost învățați cum se cuvine de către alții. Cât despre femeile eretice, ce îndrăznețe sunt! Cutează să învețe ele pe alții, să discute, să facă exorcisme, să făgăduiască vindecarea, poate chiar să și boteze! Ordinea lor ierarhică este făcută la întâmplare, fără a i se da vreo însemnătate, nestatornică; ei rânduiesc mai mari când pe niște
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
existe; căci și Domnul trebuia să fie vândut, dar vai de vânzător! Nimeni deci să nu afle aici vreo îndreptățire a ereziilor”. (Tertulian, Despre prescripția contra ereticilor, XXX, 4, în PSB, vol. 3, p. 160) „De altfel, dacă unele erezii cutează să se răsădească singure în epoca apostolică pentru ca să pară astfel lăsate chiar de Apostoli, fiindcă ar fi existat chiar sub Apostoli, putem să le cerem să și dea la iveală obârșia Bisericilor lor, să desfășoare șirul episcopilor lor, precum urmează
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
preeminența. Și 116 sunt lucruri pe care nu le încalcă: se supune lui Agamemnon și i-o cedează pe Briseis pentru că, oricât l-ar irita, trebuie să-i recunoască ascendentul ierarhic și, pe de altă parte, pentru că, spre deosebire de Diomede, care cutează să-i înfrunte pe zei (pe Afrodita, pe Ares, lovindu-i, rănindu-i), Ahile, orice ar zice uneori, pune voința lor hotar între sine și orice exces neîngăduit de ei, acceptând până și să dea înapoi alor săi leșul lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]