1,233 matches
-
lupta cu taurii drept „unul dintre spectacolele cele mai frumoase, pe care omul le poate imagina”, mărturisind că în momentul loviturii mortale de la final, când toată arena își ține răsuflarea, a simțit emoții care egalează tulburarea ocazionată de cele mai cutremurătoare drame shakesperiene. Astăzi, în Andaluzia, tot ce e legat de hăituirea bovinelor trezește reacții contradictorii, de la entuziasm până la respingerea totală, într-un amestec de fascinație și consternare. Explicația supraviețuirii acestei tradiții de-a lungul veacurilor, în ciuda numeroaselor încercări de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
și sărbătorile împreună, au devenit inamici, antrenați într-o dispută etnică aprigă și sângeroasă. El însuși martor al acestor episoade sfâșietoare, ca tânăr artist, cu studiile încă neterminate, Danis Tanović a imortalizat pe peliculă, împreună cu o echipă de documentariști, imagini cutremurătoare. Peste câțiva ani, debutul lui regizoral avea să pornească din craterul acestei experiențe fiebinți. Și avea să fie „No Man’s Land”! Unul din cele mai premiate filme, cu 42 de recunoașteri naționale și internaționale, între care, în perioada 2001
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
fie un subiect de meditație și după lectura romanului. Tinerii se întâlnesc cu părinții în Cimitirul evreiesc, lângă monumentul Laurei Schwartz, care și-a găsit sfârșitul, în floarea vârstei, în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Replica lor este de un cutremurător dramatism: ,,O, mamă și tată, am văzut moartea cu ochii, am privit-o ochi în ochi și nu o putem uita! Ce ne vom face, mamelor și taților noștri, de acum înainte? Căci nu sîntem oameni, sîntem copii!”. Pierderea copilăriei
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieși măcar pentru o vreme din mlaștina acestei vieți și de a urca spre Soarele Dreptății, spre Răsăritul cel de Sus, Care este Iisus Hristos. Oare nu este cutremurător ceea ce spune un teolog și un slujitor al altarului, care și-a asumat suferința și moartea ca pe o curățire și o înviere (căci finalitatea vieții umane nu este moartea, ci învierea)? Și nu vreau ca cititorul de bună credință
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții mele, „delicat” fiind, se-nțelege, un eufemism pe cât de suav, pe atât de palid pentru definirea stării de șoc În care mă azvârlise cutremurătoarea revelație. - Inutil să adaug că aceasta este ultima dintre remarcabilele sale calități, continuă profesorul cu voce netulburată, ușor ironică, dar nu lipsită de tandrețe. În clipa când se auziseră cele trei ciocănituri În ușă ale femeii, Își trăsese indiferent pledul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de a părăsi parohia, pe care o compromisese prin comportamentul său. Ca răspuns la măsurile disciplinare dispuse Împotriva lui - respectiv, ordinul de detașare Într-o altă parohie -, Bérenger Saunière adresează Vaticanului o scrisoare În care - se presupune - amenință cu dezvăluirea cutremurătorului secret aflat În posesia sa, iar șantajul dă roade, Întărind astfel supoziția că secretul există și că marii capi ai Bisericii Catolice sunt vital interesați În păstrarea lui. Cert este că abatele Saunière rămâne la post, Își vede liniștit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asemenea, că templierii se dedau pe scară largă la Împerecherea homosexuală În cadrul unor ședințe orgiastice, că practică uciderea ritualică a copiilor, că pregătirea novicilor include numeroase etape de inițiere secretă, cu conotații magice și oculte, precum și multe alte amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot ce fostul templier Îi mărturisește cu limbă de moarte. N-are cum bănui că tocmai cădea pradă unei mistificări perfide și că omul din fața lui nu se spovedește, ci debitează artistic un text preparat În tainițele Centrum-ului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noastră? O lume pe care o numim modernă și despre care obișnuim să spunem că trăiește În epoca ciberneticii și a globalizării (acum câteva decenii i se zicea era cuceririi cosmosului...), eludând că o statistică rece ne livrează un tablou cutremurător: jumătate din populația pământului este subnutrită, șaptezeci la sută analfabetă, doar opt la sută dintre oameni o duc bine, În timp ce optzeci la sută o duc prost și doar unul singur dintr-o sută are studii superioare. Reversul: mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea Helga Christel: „Was ist das?“ „Schwartelmagen“*, mi-a răspuns. Numele Îmi era la fel de străin ca și obiectul pe care Îl desemna; nu-mi era cunoscută decît ultima parte a cuvîntului - Magen, adică stomac - și atunci am avut brusc revelația cutremurătoare că toate acele surori albe sînt niște vrăjitoare deghizate și că pe masa aceea se afla stomacul unui copil. Mai tîrziu cînd am revenit la București și am locuit Împreună cu Omama, care știa să pregătească o mulțime de mîncăruri nemțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apoi Își scoate din ascunzătoare țigările, Își regăsește autoritatea, redevine bărbat. SÎnt tulburătoare și derutante aceste pierderi de poezie, au În ele ceva fiziologic, sînt de fapt un fel de poluții, infime hemoragii conținînd În puțina lor substanță energii ascunse cutremurătoare care la prima vedere par netede și fără expresie - „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“, nu știu, nici nu vreau să aflu ce mecanism secret le-a declanșat, ce amintire sau ce presimțire și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Apoi s-a lăsat o liniște prelungă. — Și - l-am întrebat după ce am fărâmițat felia de pâine neagră. — Ce și? — Și ce să fac eu acum? Acum dumneata te gândești la ceva, nu-i așa? — Ba da. Povestea dumitale e cutremurătoare. Tristă. Îți mulțumesc că mi-ai spus-o. — Și? — Ce și? — Și eu ce să fac acum? — Să-ți bei cafeaua, pentru că se răcește. Nu ți-e scârbă? — Mă ațâți? — Nu te ațâț, dar aș vrea să aflu ce gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
urma. Pentru o clipă doar, încremenim în aer, covorul nechează și se cabrează sau poate doar mi se pare, ca apoi să urmeze incredibilul plonjon pe care orice persoană îl visează cel puțin o dată în viață. Cădem, de la o înălțime cutremurătoare, așa cum nu ne-am imaginat că s-ar putea întâmpla vreodată, așa cum n-am crezut cândva că s-ar putea visa. Viteza este uriașă, aproape că-ți smulge fața, dar asta pare să nu fie nimic în comparație cu măreția și oroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în care întreaga sală izbucni în aplauze furtunoase. Singur, Euripide rămăsese cu capul întors spre locul pe unde ieșise Bobby, fără a se mai puta mișca, în vreme ce Maro și cu mine ne prăbușiserăm pe podea, într-un hohot de râs cutremurător, cum mie cel puțin nu cred că-mi mai fusese dat să trăiesc vreodată. Râdeam atât de tare și de mult, încât am simțit destul de clar, avertizat de conștiința-mi veșnic aflată la pândă, faptul că voi muri în foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Genial domnul Bobby Giordano, nu-i așa? întrebă el ceva mai tare, nesigur, pentru a vedea dacă opinia sa este împărtășită de noi sau nu. - Da, da... se auziră vocile câtorva tineri. Genial... I-am observat cu atenție. Aceleași haine cutremurător de urâte, cumpărate de la marele magazin din Jackson, aceleași priviri întunecate, ațintite spre Euripide de această dată. Refuzam să cred că acești oameni pot fi atât de urâți. Practic, fiecăruia dintre ei îi corespundea fizionomia unui anume gen de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
își repetă sieși ceea ce își tot repeta de ani de zile două puncte... acum trebuia să-i spună negreșit că o iubește. - Uooah!! răcni Euripide, dând ochii peste cap. Genial! Doamne, unde ai mai pomenit atât talent, Dumnezeule!! răcni el cutremurător, ridicându-mi părul în cap de frică. Un freamăt admirativ cuprinse întreaga sală, exceptându-ne bineînțeles pe mine și pe Maro, care ne prăbușirăm din nou la pământ. De data aceasta, orice încercare de a ne mai opri din noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Cu bravul Maro trâgându-mă după el hotărât și mândru, am trecut de masa la care tronau Euripide și Aurora, intrând apoi pe culoarul strâmt format între cele două rânduri de scaune, ce ducea înspre ușă. Deși nu mergeam deloc încet, cutremurătoarele priviri înghețate pe care ni le aruncau cei din public mă făcură deodată să am cât se poate de neplăcuta și binecunoscuta senzație a dilatării clipelor. Înotam grăbiți, fără a ne mișca. Era exact ca și cum am fi umblat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cât de schimbat era chipul bietului Maro și cât de tulburată îi era privirea, am încercat să i-o urmăresc, uimit de faptul că își concentra atenția numai și numai asupra brațului meu stâng. Încet, m-am uitat într-acolo. Cutremurătoarea durere a revenit subit, inundându-mă. Unul dintre participanții la cenaclu, un tânăr de numai douăzeci și ceva de ani, cu niște dinți de cel puțin treizeci de centimetri lungime (fără nici o exagerare), tocmai își înfipsese dantura în brațul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așa măsură fără să pier în clipele următoare? Cum am putut fi atât de străin de mine însumi? Îngrozit de ceea ce am făcut în timpul vieții, caut singura armă pe care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât de mine săvârșite, și anume sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare, false și înșelătoare, mi-a fost luată. Cum să te spânzuri când nici măcar nu mai exiști? N-am să pot scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se informeze asupra faptelor de care era nevoie pentru ca cronica sa neagră să ajungă Înainte de Închiderea ediției de azi, unde, e de prisos s-o mai spunem, spectacolul petrecut În local este calificat, cu o mitocănie bombastică, drept dantesc și cutremurător, În titulare de corp douăzeci și patru. Nu-i cu putință, zise tata. Dar parcă don Federico se Îndreptase. Don Anacleto Încuviință cu vehemența unui pastor. — Da, Însă nu uitați de cartea de proverbe, tezaur și glas al simțirii noastre celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
înmoaie oasele și să-ți transforme mușchii în așchii lungi de sticlă. Curgea apa de pe mine și se aduna într-o baltă în fața mea, hainele îmi erau ude leoarcă, liniștea, mai ales liniștea aceea, era cumplită. La urmă au aplaudat cutremurător, chiar l-am întrebat de ce pe unul dintre ei, mi-a spus că nu a priceput nimic, dar trebuie să fie ceva tare grozav de vreme ce curge atâta apă de pe mine. ― Aia e muncă, nu glumă, și noi înțelegem asta. Teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
căldură care vine dinăuntrul fiecăruia dintre noi; când totul se termină, o mie și ceva de oameni pleacă în tăcere, privind cu o lacrimă în ochi globurile care strălucesc într-un fel aparte, ca o minune, ca o sfântă minune, cutremurător de veselă, sfâșietor de tristă. În timpul ăsta, la televizor, niște imbecili vorbesc lumii despre prostia politicienilor și a lumii întregi, cu excepția lor, evident. Mici, grași, slabi, chiori, glumeți, înăcriți, de tot felul, vorbesc despre disperarea lor că lumea este rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu o soluție amestecată din cremă mentolată, cocaină și sos picant, ceea ce o făcea să urle și Îi trezea la viață simțurile. După ce asta s-a repetat de mai multe ori, În cele din urmă a terminat cu un orgasm cutremurător. Întreg trupul Îi era scăldat Într-un amestec de transpirație, de lacrimi și de secreții, iar pielea Îi lucea ca a unui nou-născut. De atunci, Mie nu a mai dat curs vreunei invitații din partea bărbatului. Din câte spunea el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de fesele ei reci spre mine și modelându-i trupul într-o poziție care mă satisfăcea. Ea țipă în momentul în care am plonjat în corpul ei, iar coapsele ei lungi tremurară minunat în timp ce ne jucarăm pantomima zgomotoasă până la finalu-i cutremurător. Am dormit până când zorii se strecurară prin țesătura subțire a draperiilor. Trezit înaintea ei, am fost uimit de culoarea sa, care era la fel de rece ca și expresia pe care o avu când se deșteptă, și care nu se schimbă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
intelectuale, cu diferite poziții sociale, care manifestă credința și apartenența lor la Biserica lui Hristos cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
prea multele griji, de eșecul unui episod de muncă în Spania, care a fost o singură dată fericită: „Acum douăzeci de ani, câns m-ai dus la cinema!”, a uitat să se bucure, a uitat să spere. Marinela Popescu este cutremurătoare, Și, totuși, până la urmă, cine învinge? Nu cunosc răspunsul. Învinge, oare, Iubirea? Sau poate... tot rutina??? Sau și una, și cealaltă? Ori spaima în fața altui început? Fiindcă, la insistențele ei, ori de dragul ei - luați-o cum vreți! -, bărbatul acela tomnatic
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]