966 matches
-
schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el pe o targă cu rotile împinsă de un asistent. Lanark puse halatul și papucii în dulăpior, urcă în pat și-și trase cuvertura pînă la bărbie. Doctorul Munro coborîse jaluzelele și se dusese la dulăpiorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el pe o targă cu rotile împinsă de un asistent. Lanark puse halatul și papucii în dulăpior, urcă în pat și-și trase cuvertura pînă la bărbie. Doctorul Munro coborîse jaluzelele și se dusese la dulăpiorul de lîngă patul mortului. Scoase un pistol și începu să-l studieze gînditor. — Știi, de-asta a murit. L-a avut cu el la coborîre. — Da, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
însuși. Privind în jos, își văzu picioarele stînd pe tălpile unui alt eu care se bălăbănea și privea în sus. Păși spre pat, astfel încît figurile înaintară pe fiecare latură spre un rînd care se apropia în față. îngenunche pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de perne, urmărindu-l. — îți place? întrebă ea cu timiditate. El clătină din cap. — Crezi, atunci, că sînt dură și obraznică? Se gîndi la dragonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să plec cîteva zile? îți promit că o să mă-ntorc. Ea stătea sub pătură fără să dea semne că aude. Se strecură lîngă ea și ațipi. A fost trezit de un ghiont în fluierul piciorului. Capul ei era încă sub cuvertură, dar o siluetă neagră în sutană stătea țeapănă lîngă pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise: — îmi cer scuze pentru deranj, dar consider că problema e de maximă urgență. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fac o mică rezervă de delicatese pe care, sper, le vei considera utile. Am auzit că refuzi mesele noastre. Rima se ridică și se sprijini de umărul lui Lanark, privind amîndoi cum Noakes își desface geamantanul și pune totul pe cuvertură: o cutie de brînză cu vaci roșii și cîmpuri verzi pe etichetă o bucată mare de ciocolată învelită în foiță de staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Unthank. — Ai ajuns în Unthank prin apă, în afara jurisdicției consiliului. Dorești să consulți un oracol? — Bineînțeles, dacă e de vreun ajutor. Plasticul alb și rece al micului radio se înfierbîntă ca un fier înroșit. Lanark îl lăsă să cadă pe cuvertură, Rima țipă, el îl împinse cu mîneca pe podea, unde explodă cu un bubuit. Spațiul din jurul patului se umpluse de un fum albastru și dens, înțepător. Rima stătea întinsă uitîndu-se lung la Lanark. El își trase degetele fripte din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu peretele într-o parte și două scaune în cealaltă. Părea a fi un pat foarte mare, deși era unul obișnuit, pentru o singură persoană, și două scaune fuseseră puse ca să nu cad din pat. Aveam picioarele acoperite cu o cuvertură pe care se afla o pipă cu muștiucul spart, un papuc mic și o carte cu pagini dintr-un material strălucitor. Eram pe deplin fericit și cîntam un cîntec pe un singur ton: ulululululululu. Cînd mă plictiseam, schimbam tonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai puțin dispusă să vină atunci cînd băteam în perete, așa că am învățat să mă tîrăsc sau să merg clătinîndu-mă spre patul învecinat și să fiu tras acolo. Stătea și citea ziare și fuma, în timp ce tata făcea un deal sub cuverturi cu genunchii lui, pe care și-i lăsa brusc cînd ajungeam în vîrf. Mai tîrziu se ridica și ne aducea micul dejun cu ceai, pîine prăjită și ouă. Era o casă de raport, cu o stradă îngustă și aglomerată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foarte curînd... o să adorm și n-o să mai trezesc. Ruth icni și ieși alergînd din cameră, iar domnul Thaw se duse după ea. Thaw se duse la pat și se așeză între maică-sa și geam. Pipăi căutîndu-i mîna sub cuvertură și i-o ținu. — Duncan, întrebă ea după o vreme, crezi că există ceva după? — Nu, nu cred, zise el. Somn, atît. Tonul ei pierdut îl făcu să adauge: Uite, mulți oameni mai înțelepți decît mine au crezut că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le-am spus că-ți dau voie să te înscrii. — Mulțumesc, a zis Thaw, și plecă din cameră. Peste o clipă, domnul Thaw intră la el, în dormitorul din față, și-l găsi îngenuncheat lîngă pat cu fața vîrîtă în cuvertură. Gemete reținute veneau dinspre fața lui înfofolită, iar spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luat. — Și acum, Roșcatul stă acolo, privat de prada cuvenită, zise domnul Drummond. Stătea întins în patul din nișă, cu ochelari pe nasul lui colțuros, cu un fes turtit pe cap, cu o carte de la bibliotecă deschisă și proptită pe cuvertura de pe genunchi. Janet tremura și-i spuse: — E o cruzime să-l lași așa, deasupra lui. — Ce? zise Drummond. Fă niște ceai, Duncan pare obosit. Șoriceii ăști sînt aproape orbi, Duncan. Dacă suferă cineva, ăla e Roșcatul. Drummond plecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd din nou, misteriosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
disperată: — Spune-i să-mi oprească durerea din spate! — Unele lucruri trebuie să se înrăutățească înainte de a se îmbunătăți, zise sora încercînd s-o liniștească. Bea ceai din termos. — Ha! bufni Rima batjocoritor. împinse mîna lui Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii și începu să se străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se lărgea între coapsele Rimei. Ea respiră întretăiat și zise: — Spatele! Spatele! Ce se întîmplă? — Vine. îi văd fața, spuse Lanark, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cele cîteva raze rătăcite ale amurgului printre norii dinspre apus. Alergase printre buruieni, strigînd numele lui Alexander și se împiedicase și căzuse în întuneric. Se luptase o vreme cu ceva care îl lega, apoi își dădu seama că era o cuvertură pufoasă, o azvîrli la o parte și se ridică în capul oaselor. Era în pat, într-o cameră întunecată, îl durea capul și avea sentimentul unei rătăciri îngrozitoare. Era sigur că ajunsese acolo adus de niște oameni care se purtaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe măsuță, și totul e colorat, cum mi-am dorit eu: tapetul și draperiile au un galben moale, care bate puțin în ruginiu, covorul cu flori de aceeași culoare între ghirlande verzi, fotoliul și canapeaua sunt de un verde-oliv, numai cuvertura patului nu se asortează prea bine, va trebui s-o schimb, când o s-avem bani. Parcă nici n-ar mai exista afară, parcă nu mai există decât înlăuntru. Astăzi am fost toată ziua întoarsă pe dos de o veste căzută
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru el altceva decât un simplu martor. Te implor, Melania, fii atentă!" ― Mirciulică, ciripi, avem musafiri. Ți-ai fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva glastre cu tufănele ruginii. Crizanteme galbene enorme, într-un vas japonez, umpleau de soare, un soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dormi, draga mea ? Valerica! întoarse o față speriată. Sânt extrem de derutată, nu știu ce să cred... ― Încercați ușa, propuse calm maiorul. ― Sigur... e o idee. Melania Lupu apăsă pe clanță. În odaie era întuneric. Lumina din hol căzu pe divan. Se vedeau cuvertura de pluș și ruloul de la capăt. ― Extraordinar! suflă. Încă nu s-a întors. Mă întreb unde poate să fie?... Cristescu oftă. Acum știa precis că Valerica Scurtu nu mai există. Și sinuciderea lui Panaitescu era un bluff. Un bluff sinistru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
patruzeci de grade, bolnavul delira fără încetare și vărsăturile reîncepuseră. Ganglionii gâtului erau dureroși la atingere și portarul voia parcă să-și țină capul cât mai departe cu putință de corp. Nevasta lui ședea pe marginea patului, cu mâinile pe cuvertură și ținea cu blândețe picioarele bolnavului, îl privea pe Rieux. ― Ascultați, spune acesta, trebuie izolat și încercat un tratament special. Telefonez la spital și o să-l transportăm cu ambulanța. Două ore mai târziu, în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu putere bara patului în care gemea copilul. Nu părăsea din priviri micul bolnav care s-a înțepenit brusc și, cu dinții strânși, s-a ridicat puțin din mijloc, îndepărtându-și încet brațele și picioarele. Dinspre micul corp, gol sub cuvertura militară, urca un miros de lână și de sudoare acră. Copilul s-a destins apoi încetul cu încetul, și-a readus brațele și picioarele spre centrul patului și, mereu orb și mut, părea să respire mai iute. Rieux a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așa ? a spus bătrânul cu o voce de febră. Rieux nu și-a ridicat ochii spre el. AH! A SPUS CELĂLALT AGITAT, ȘTIU EU. CUVÂNTUL FRUMOASĂ, ĂSTA E CEL CARE NU E POTRIVIT. Rieux i-a luat mâna întinsă pe cuvertură. \ LĂSAȚI, DOMNULE DOCTOR. N-O SĂ MAI AM TIMP... RESPIRA CHINUIT ȘI DEODATĂ A STRIGAT: ― Puneți-l pe foc! Doctorul șovăia, dar Grand a repetat ordinul cu un accent atât de cumplit și cu o astfel de suferință în glas, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trebui să mă întorc. Yoshi ridică din umeri. Dacă crezi ... Îmi pare rău, zise ea. El o sărută ușor. — Fă ce crezi tu că e mai bine. Gail oftă. — Ai dreptate, zise ea. Mă port prostește. Se strecură înapoi sub cuverturi. — Spune-mi că sunt prostuță. Te rog. Capitolul 33 Brad Gordon închise televizorul și strigă: — E deschis. Intră. Era amiază. Stătea lungit, în apartamentul lui de la etajul trei, din Sherman Oaks, urmărind meciul și așteptându-l pe tipul care livra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
stinse. Interiorul avionului era amenajat foarte luxos. Existau două dormitoare, două băi cu duș și un compartiment cu opt locuri pentru servirea mesei. Dar dormitorul principal, care ocupa toată treimea din spate a avionului, cu un pat dublu mare, o cuvertură de blană și iluminare ambientală, era locul în care Barton își petrecea cea mai mare parte a zborului. Avea nevoie de o singură stewardesă, dar întotdeauna zbura cu trei. Îi plăcea să aibă companie. Îi plăceau râsetele și pălăvrăgelile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trebuie să-ți trimitem la capul patului ca să te facem să ni te-alături? Articolul Șapte: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să exiști, atunci pur și simplu rezistă. — Asya!!! — Ce e?!!! Capul Asyei s-a ițit de sub cuverturi ca o minge cârlionțată și Întunecată de furie. Sărind În picioare, a lovit perechea de papuci liliachii de lângă pat, ratând unul, Însă reușind să-l catapulteze pe celălalt direct pe dulap unde a lovit oglida și apoi a aterizat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amantă o psihanalistă, s-ar duce să spună: „Am impresia că tata ne pîndește, iar asta Îmi taie tot cheful“? Nu aveam o impresie, ci o certitudine: „E aici, e aici, sînt sigur de asta!“. Aș fi putut să trag cuverturile peste noi, dar eram În iulie și era zăduf. Maureen a crezut că mi-e rău și s-a dus să-mi pregătească un suc de portocale. Camera ei era plină de poze care o Înfățișau. Pe cămin, pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]