968 matches
-
prin pedală. - Da! zise parcă de pe un alt țărm. Da! Un cap de operă a fost atunci când Elena a spus că renunță la logodnă și crede nimerit ca Mika-Le să-i ia locul. E chiar soluția unică ce-i pare cuviincioasă pentru neamul Hallipa. Hallipa se opunea, sperând o împăcare, dar Mika-Le a tranșat diferendul. Cu glasul ei de greier în păpușoi, a spus că are alte planuri de viitor și nu înțelege s-o silească nimeni! Nu? Un studiu! . . . - Lino
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu apa de munte la domiciliu, butonul care incendia firul delicat al becului electric erau voluptăți prin care constata cu mulțumire că marile sforțări ale geniului erau supuse uzului ei comun. Era mulțumită că acele cunoștințe elementare ale unei instrucții cuviincioase și obligatorii îi puneau în mâinile tentaculare ale inteligenței firele cu care să se poată lega, ca de un loc plăcut, de problemele mari. în acea dimineață, înarmată cu un burete uriaș - de care era încîntată că a crescut în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ar fi putut, dimpotrivă, să fie mai netezite: vrajba să nu aibă atâta putere și ecou, să nu doară așa de tare loviturile și vorbele de ocară - dacă cumva s-ar fi dat tava - cum zicea Nory, să pară mai cuviincioase, ca și necuviințele spuse sau scrise în limbă străină. Evident că Rim nu înțelegea singurul farmec al Linei, farmecul ei indigen. Bunătatea ei ca azima caldă, trudnicia ei de gloaba 'redincioasă și hazul ei "de la Tecuci". Cu toate că era născut în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
3. Curvia, sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. 4. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulțumire. 5. Căci știți bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. 6. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
semn al stăpînirii ei. 11. Totuși, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12. Căci dacă femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie și toate sunt de la Dumnezeu. 13. Judecați voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? 14. Nu vă învață chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15. pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului. 38. Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! 39. Astfel, deci, fraților, rîvniți după proorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. 40. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rînduială. $15 1. Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas, 2. și prin care sunteți mîntuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Tung Chih l-a convocat pe prințul Kung! — Dorește vreunul dintre marii consilieri să mă însoțească pentru a le întâlni pe Majestățile Lor? Prințul Kung se întoarce spre Su Shun: Ca să vă asigurați că tot ce spunem sau facem este cuviincios? Înainte ca Su Shun să poată răspunde, prințul Yee, care trebuie să fi simțit că este rândul său să vorbească, rostește: — Mergeți, prințe Kung, dumneavoastră sunteți persoana pe care a convocat-o Majestatea Sa. Rămânem fără cuvinte când ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dea artiștilor bani ca să lucreze peste timpul stabilit și să zică și cântece porcoase. Nu se temea de nimeni. Unui primar din sat Îi zicea, față de alții: „Ce faci, bă, pulă cu urechi?”. Iar ăla nu se supăra, Îi răspundea cuviincios. I s-a Întâmplat Într-o zi că a călcat pe cap, În drum spre oraș, un amărât de motociclist care n-avusese nici o vină. Mașinăria relațiilor s-a pus În mișcare și, după minuțioasele anchete oficiale, șoferul camionului fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
povesti tărășenia. Acela Îl Încurajă, Îi dădu niște sfaturi cuminți, Îl Încredință că el visa, fără Îndoială, dar un mecanism ce se punea În mișcare prin neuronii săi Îl făcea să uite totul la trezire. Albu se arătă nespus de cuviincios cu doctorul, Însă nu crezu o iotă din pălăvrăgeala lui și se prăbuși În Îndoieli chinuitoare. Nu mai mânca așa ca de obicei, se apucă de băut ca să-și biciuiască creierul cel leneș și să-l Împingă la visare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar acum era nedumerit. Se înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea. Emisarul clanului Mori îngenunche în poziție cuviincioasă. Simțind cât de profundă era bunătatea lui Hideyoshi, se înclină cu cel mai adânc respect. — De asemenea, cred că în statul major de campanie al Seniorului Terumoto este un călugăr numit Ekei. Ekei din Ankokuji. Într-adevăr, stăpâne. — Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ofițerii își îndreptară steagurile, privindu-l pe Nobutaka cu nespus respect. Descălecând și trecând prin rândurile armatei, Nobutaka îi saluta pe oameni dând din cap cu o expresie prietenoasă. Era aproape peste măsură de politicos cu generalii, salutându-i cuviincios și exprimându-și recunoștința. Luând mâna lui Sebei, spuse, cu o afecțiune deosebită: — Datorită loialității și curajului tău, clanul Akechi a fost zdrobit într-o singură zi de lupte. Sufletul tatălui meu e împăcat și nu voi uita acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
faci nici o greșeală, Genba. Îți dau ordin să intri cât mai adânc în spatele liniilor inamice, la noapte. Genba înălță privirea, în același timp ridicându-se drept de pe scaunul de campanie. Aproape înnebunit de fericire, făcu o plecăciune peste măsură de cuviincioasă. Dar, deși îl admira pe acel nepot care era atât de fericit să fie pus la comanda avangardei, Katsuie știa că era o poziție care, la cea mai mică greșeală, putea însemna ușor moartea unui om. — Îți spun din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un castel și închide porțile, fără să se fălească nicidecum. E o pasăre pe care n-o vom prinde nici cu lațul, nici cu plasa. Dar fiți voi atenți, că-l voi face pe Ieyasu să se poarte puțin mai cuviincios, după câțiva ani, și să se plece în fața mea. Asfințea deja și se știa că un atac de noapte asupra castelului trebuia evitat. Mai mult, armata venise din Gakuden fără să se odihnească, așa că, orice alte acțiuni pentru noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să aplaude și să arate cu degetul, neputându-se opri din râs. Așa cum era de așteptat, sora lor mai mare, Chacha, le dojeni: — Nu-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase încât, până la urmă, și Chacha își ascunse gura după mânecă și râse mai-mai să-i plesnească rochia la cusături. — Asta ce mai e? Noi, când râdem, o-ncasăm. Da’ acum râzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe un bolnav scump și drag, reușind să-l mențin în viață și să rodească mult, răsplătindu-mi atenta purtare de grijă. Vijelia l-a răsturnat pe o coastă, rezemat pe un ciot, iar el, ca un bătrân grijuliu și cuviincios, s-a așezat la pământ peste tufele de roșii înflorite, dar n-a vătămat decât trei, însă și acestea vor avea rod ceva mai târziu. Peste o săptămână aveam să culeg toate cireșele și să mă bucur de ultimul lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai trage și la anul, cum se spune la noi, Alî. Înca odata estem bine venit sfinția ta și sluga la mata...Intrați! Intrați! Turcul însoțește vorbele cu o nouă plecăciune și cu gest de poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face și cu cele două scăunele de lângă masă. Să șade sfinția
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga... -Sunt inspector la stat și nu prea îmi place când femeile măritate își fac de cap...ba nu îmi plac deloc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încă vreo zece pagini, alt semn - a treia zi iarăși n-am mai găsit în raft volumul cu semnul, dar am constatat că deja fata de la casă, o filoloagă fină cu mâini de copil și unghiile numai lăcuite, îmi zâmbea cuviincios ca unei cunoștințe. Ar fi fost o lectură ideală pentru nopțile lungi de iarnă de-aș fi avut în biblioteca asta vreunul din romanele Aglajei, să zicem pe cel antum, D.C.F.C.I.M.? Las’ că și cărțile despre care puteam să jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aflat că nu-i era nevastă, spune că altceva l-a căpiat, băutura pe care-o bagă în el. Eu nu știu cum nu-i crapă ficații, probabil nu-i crapă că nu-i mai are, vociferează cu glas scăzut, la distanță cuviincioasă de masa lui. Dacă nu-i mai am, însemnă că tu mi i-ai mâncat! Adevărul e că Tanger nu mai bea de-acum chiar toate porcăriile pe care pusese gura în tinerețea lui. Ați auzit de al șaptelea cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Împreună cu ultimii spectatori reticenți. —La tine m-am gândit... că mai ai de condus În seara asta, repetă. Christa Îi răspunde cu un zâmbet absent. Nici un semn că ar avea intenția să plece mai devreme. Sunt Înglobați amândoi În delirul cuviincios al sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
animale, făpturi neputincioase, respect față de adevăr, tradiție și ceremonialul acceptat - iată ce i s-a transplantat lui aici, În fiecare din ultimii lui patruzeci de ani. Iată ce crede că recunoaște În acest public copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir. Dar violonista Mullova? Rochia, șocant de simplă, Îi Îmbracă firesc trupul subțire. Gust imecabil, educat de cine? La fel de sobră agrafa care Îi strânge impecabil părul arămiu; fard discret pe ochii oblici, pe pomeții lați. Antrenată să cânte impecabil, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tancurilor și a resentimentelor noastre. Lasă. * Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului. — ...parcă adineaori te grăbeai, șoptește Christa. Reacția lui derutantă, așa cum, de altfel, ea o și așteaptă. Să dărâme un scaun atunci când e o liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul aplauzelor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
românești! - Nu mă mai cunoști..., zice necunoscutul rus. A-ha, nu e parașutist. Dar nici român - o fi rusoi de-al nostru, din Basarabia, ori chiar ucrainean deși nu seamănă cu porcul de Grabenko. - Pe cine cauți dumneata?, Îl Întreb, cuviincios dar neabătut - așa trebuie să te porți cu necunoscuții care-ți intră În gospodărie, iar tu ești Încă minor. - Pe... Eu sunt... Nu mă mai cunoști..., face străinul, trist și umil și parcă temător să nu pun câinele pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băiatul mamei, Învățătoare care Învățase logică la Normala de la Chișinău. - D-apăi asta-i! Unii oameni cred că așchiile de la teslă pot să se prezante oricum ’naintea Giudecății de Apoi! Și nu! Așchia-i și è, om, trebuie să se prezante cuviincios tăietă din teslă, frumos lustruită din lustruitori’ - ai Înțăles? - Am Înțăles!, răspundeam eu pe dată, ca trezit din somn, adică fără să fi Înțăles mare lucru - Însă dacă Moș Iacob mi-l spunea... Sunt convins: dacă Moș Iacob nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
chiar la Gusu? - Ba ia!, zice omul. În Gusu! - și e foarte bucuros că mama a ghicit unde se duce el. Da nu-i bai de-aia... Mama ar vrea să mai discute, Însă omul Își scoate pălăria, o salută cuviincios: - Nò, păi zua bună! - și pleacă. Mama nu pricepe ceva, Însă nu vrea să arate, de față cu mine, că n-a Înțeles ea, ditamai Învățătoarea; și mamă pe deasupra. Încolo, după amiază. Târziu - mi-e somn, mi-e foame. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]