464 matches
-
Să-mi stropiți trupul cu vin Că de astăzi nu mai vin, Să-mi stropiți trupul cu apă Că de astăzi plec la groapă. Înapoi veți înturna, Dar pe mine m-îți lăsa La suflarea vântului În umbra pământului, Sub dâmbul mormântului. {EminescuOpVI 208} J. CĂTĂNIE - ARMATĂ 174 Ajungă-te mîndr - ajungă, Ajungă-te-on dor și-o jele Să te iei pe urma mere Tot plângând și suspinând Și de drumar întrebînd Și, zău, tu d-așa zicînd: Măi bădiță și măi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acești codri hălăduiau turme de Elani<footnote Elanul, este cel mai mare dintre cervide. Răspândirea lui este în nordiul Eurasiei și Americii de Nord. În număr mare se găsesc în Suedia și Norvegia. A trăit și la noi. footnote>. Sus pe un dâmb, străjuia priveliștea de case albe, o moară de vânt părăsită, azi nu mai este nici urmă din ea. Pe locul unde se află astăzi moșia șuletenilor, se aflau în vremea veche, mai multe așezări de răzeși. Un sat se numea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu zarzări și cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui Dumnezeu. La piciorul dâmbului, în poiană, la marginea pădurii, se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea în bătaia asfințitului. Era o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în susul lui, ca lupul să nu-i poată simți. - Apa ne duce mirosul la vale și ne pierde urma! șopti bătrănul; A ieșit luna. Au pătruns în inima pădurii, ca la o zi de mers, cu ocolișuri, urcând și coborând dâmburi și poteci încâlcite în liniștea și pustietatea pădurii. Adânc, sub ei se scobea găvanul unei văi cu pereți prăpăstioși înecați de pădure. Totul mirosea frumos, a mintă sălbatică și a iarbă verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Primarul meu! Nu dau primarul meu! băi Simirad, băi! Nu dau primarul meu, băi! Lai, la, la. Uoi Simirad, uoi! Lai, la, la. Semn ceresc Trei mașini înoată din greu pe un drum de țară, prevăzut cu imense găuri și dîmburi dar, lucru lăudabil, lăsat în folosință exclusivă doar pentru aventurierii porniți din Iași. În mașina cea mai de doamne-ajută era EL, speranța celor peste șase sute de mii de suflete, răsfirate ca naiba prin tot județul. O altă mașină avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jocurilor sportive (wind-surf, badminton, parapantă). E o convenție tacită, explică Rudi, ca perechile dornice de o experiență libertină să se Întâlnească În partea estică a plajei, dincolo de chioșcul cu băuturi răcoritoare din Marseillan. Dunele, consolidate cu palisade, formează acolo un dâmb. Din vârful acestuia, vezi Într-o parte plaja, care coboară lin spre mare, iar În cealaltă parte o zonă mai accidentată, formată din dune și tăpșane pe care, din loc În loc, s-au plantat boscheți de stejar cu frunză persistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu se vor mai reîntoarce. Rămas-bun pînă-n septembrie. Cei de aproape și cei de departe La periferia unui orășel, pe un dîmb ce Începea de lîngă calea ferată, se afla o căsuță Îngrijită, cu ferestre albe, Împodobite cu obloane verzi. LÎngă casă, Într-o parte, era o grădiniță Împărțită cu grijă În parcele de zarzavaturi și o boltă pentru vița ce rodea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și lucrul pentru a reda legiunii și țării trupurile martirilor lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
îmbrăcat un dolman îmblănit. Cămașa îi este recunoscută. La fel, un flanel lucrat de mână. Și lucrul continuă. În groapă, după o haină și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
asupra turcilor. (scrisoare) „M-am dus cu trenul până la Mihai Bravu și de acolo, cu o căruță, vreo 13 km prin păduri; am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurențiu de la Călugăreni care m-a condus până la locul la „Dâmb” cum se zice acolo. De acolo am luat țărâna.” 8 oct.1927 Ștefan Anastasescu-student București, str. Șerban Vodă 43 ȚĂRÂNA de la PODUL ÎNALT (scrisoare) „Am luat această țărână de lângă comuna Căutălănești (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care se Îndepărta de șosea. Terenul era bun pentru mers. După ce coborî două sute de metri, trecu de linia până la care se-ntinsese focul. După linia aia treceai printre ferigi mari până la gleznă și pâlcuri de pini. Un ținut ondulat, cu dâmburi dese, pământ nisipos, În fine, un ținut viu. Nick se orienta după soare. Știa În ce loc vrea să iasă la râu, așa că o ținu Înainte pe câmpie, urcând dâmburi mici doar ca să vadă altele ridicându-se Înainte și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până la gleznă și pâlcuri de pini. Un ținut ondulat, cu dâmburi dese, pământ nisipos, În fine, un ținut viu. Nick se orienta după soare. Știa În ce loc vrea să iasă la râu, așa că o ținu Înainte pe câmpie, urcând dâmburi mici doar ca să vadă altele ridicându-se Înainte și uneori câte o insulă mare și compactă de pini În dreapta sau În stânga sa. Rupse ferigi și le fixă sub curele. Cataramele le striviră și mireasma lor se făcu simțită În timp ce mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cât mai În susul râului, cât de sus putea ajunge Într-o zi de mers. O insulă mare de pini care ieșea În evidență deasupra terenului denivelat Îi tot atrăsese atenția În timp ce mergea. Coborî și apoi, În timp ce urca Încet spre creasta dâmbului, făcu stânga Înspre pâlcul de pini. Sub copaci nu creșteau tufișuri. Trunchiurile se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
râu. Merse În susul apei pe pajiște. Pantalonii i se Îmbibară cu rouă. După ziua fierbinte, roua se lăsase repede și din abundență. Râul nu făcea nici un zgomot. Curgea prea repede și lin. Ajuns la marginea pajiștii, Înainte de a urca un dâmb ca să-și pună cortul, aruncă o privire spre râu ca să vadă păstrăvii sărind. Urmăreau insectele care veneau la căderea serii din mlaștina aflată pe malul opus. Păstrăvii săreau să le prindă. În timp ce Nick străbătea mica Întindere de iarbă de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privea râul, insectele Începeau să se lase pe apă, păstrăvii mutându-se În josul râului. Cât putea să vadă cu ochii, era plin de păstrăvi care săreau, făcând cercuri În apă când cădeau Înapoi, ca și cum ar fi Început să plouă. De pe dâmbul nisipos și acoperit cu lemne se puteau vedea pajiștea, râul și mlaștina. Nick scăpă de boccea și de valiză și căută un loc unde pământul să fie mai neted. Îi era foarte foame și voia să-și pună cortul Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și râul Îl făceau să nu mai aibă răbdare. Era prea grăbit ca să mai mănânce, dar știa că trebuie. Făcu un foc mic și puse ibricul pentru cafea. Cât se-ncălzea apa-n ibric, luă o sticlă goală și coborî dâmbul spre pajiște. Pajiștea era udă de la rouă și Nick voia să prindă niște cosași pentru momeală Înainte ca soarele să usuce iarba. Găsi o grămadă de cosași buni. Stăteau la rădăcina firelor de iarbă. Unii se agățau de câte-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de lemn și-l băgă În buzunar. Se ridcă-n picioare, ținându-și undița-n mână, cu minciogul greu În cealaltă, apoi intră În râu și-l traversă, stropind În jur. Urcă pe malul celălalt și o luă prin pădure spre dâmbul lui. Se-ntorcea la cort. Privi În urmă. Râul abia dacă se vedea printre copaci. Avea destule zile În față În care să se poată duce la pescuit În mlaștină. Expulzatul Regele lucra În grădină. Păru foarte bucuros să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copacii ăia, dar care În ochii unui străin sunt doar prea bogate, nu lasă lumina soarelui să treacă și aduc umezeala În case. Trecu și de ultima casă și ieși În șoseaua care se Înălța pentru a coborî imediat, printre dâmburi de pământ roșcat Îndepărtate conștiincios din calea mașinilor, mărginită de puieți pe ambele părți. Nu era acasă la el, dar era mijlocul toamnei și merita să te plimbi prin locurile alea și să le vezi. Bumbacul fusese cules și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trei părți cu vizibilitate bună pentru ei? Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai lată? Păi dacă ar fi mai lată am vedea-o pe dâmbul de dincolo, dar așa dealul îi chel ca în palmă. Îl ascultam pe Toiabă și îi apreciam logica gândirii. Te ai gândit pe unde și cum îi putem surprinde? Întâi trebuie să ne alegem bine momentul... Și care ar fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
există o unitate militară întinsă pe un aliniament cam mare pentru efectivul ei. Aici au câteva cuiburi de mitralieră, cărora le-am identificat amplasamentul. Locul posibil de trecere peste linia inamică se află pe direcția râpei din dreapta noastră. Pe buza dâmbului nu au decât un post de observație, doar pe timpul zilei. Nu s-a tras niciodată din acel loc. Gara este așezată pe direcția est. Sarcina dumitale este ca în această noapte să treci linia frontului, să identifici cam tot ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mâinile crispate pe mânerul pumnalului... Încet-încet și-a adus aminte că undeva pe aproape, de o parte și de alta a drumului, se aflau livezile Merăuțenilor. „Unde-s? Doar nu le-au tăiat așa peste noapte... Parcă erau undeva după dâmbul din față”. Asta însemna încă o bucată de drum chinuitor... „Doamne, izbăvește-mă! Cu ce ți-am greșit, Doamne?” - a icnit Toaibă, făcând primul pas. După un timp de mers ca într-un vis urât, i s-au arătat doar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fără milă. Cu chiu cu vai, a început să înainteze pe drumul glodos. Încă nu știa prea bine cum să folosească bastonul și cârja improvizată. Soarele și-a arătat fața, când era deja la două suliți pe cer. Pe creasta dâmbului din față i s-a arăta silueta cunoscută a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă nu crescuse măcar cu un deget! Faptul că a ajuns aici însemna că acușica acușica ajunge la Crâșma din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu alta - i-o zis așa, fiindcă era subțire ca o trestie și nici nu-i simțeai călcătura când era în misiune. Pășea ca o pisică. Din vorbă în vorbă, nici nu și-au dat seama când calul urca deja dâmbul din fața casei... Uite ce repede am ajuns acasă! - a remarcat Toaibă bucuros. Apoi dacă tu ai povestit atâtea, timpul o trecut, iar calul știind parcă că te duce pe tine, s-o silit ca niciodată. După ce s-au văzut în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]