1,517 matches
-
nicio formă lângă ea. Doi lucrători din poliție au sosit în câteva minute, însoțiți de un lucrător al hotelului. Arion era cu picioarele pe covor și cu trupul ușor contorsionat, pe patul imens. Din tâmpla stângă i se prelingea o dâră subțire de sânge. Auzise însă zgomot și începu să dea semne de revenire în simțiri. Puse mâna la locul dureros, iar degetele i se pătaseră de sânge. Speriat, dădu să se ridice. - E în regulă, încercă unul dintre polițiști să
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
și ascunși într-un nor. te lăsasem pe tine pe-o stâncă cu buchetul de flori dintr-un vis și-ntre noi și lumea nespus de nătângă se-adâncea o tăcere de-abis. În clepsidra ce sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot țip. Și tot țip. Și tot țip... Leonid
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
în căutarea unui strop de apă. Mâinile mi se întindeau instinctiv spre râsetele ce păreau cufundate în ceață. Degetele mi se chirciseră instinctiv, în contact neplăcut cu ceva lipicios și întunecat. Am căscat ochii mai bine și-am văzut roșu. Dâre de sânge se prelinseseră de pe etajera de porțelan peste chiuvetă. Părul mi se zbârlise pe șira spinării mai ales când am descoperit bucata de nas răsturnată lângă paharul cu perii de dinți. L-am luat, l-am pipăit. Era rece
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
chiuvetă. Mâinile-mi erau pline de sânge. Cu mișcări dezordonate, am reușit să deschid robinetul cu apă rece. Pe celălalt n-avea niciun rost să încerc să-l deschid. Precis că nu era apă caldă. Apoi am încercat să frec dârele, lăsând restul de nas plutind în apa roșiatică. „Al cui ar putea să fie”?, m-am întrebat în timp ce mă priveam în oglindă, cu ochii limpeziți de apa rece cu care-mi răcoream fața. Aveam fața întreagă. Iar nasul înroșit de-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
iar vocea-i firavă Îmi pare o șoaptă ce-ascunde durerea Ce-o văd doar în ochii ce au doar puterea Să treacă de ploaie și nori, înspre slavă. Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește, Pe față am dâre de lacrimi și ploaie, Credințele vechi se zbârcesc, se înmoaie, O nouă-ndoială în minte-ncolțește, Căci fata, desculță, se roagă-n noroaie Să-i vină, din ceruri, cea care-o iubește. Referință Bibliografică: Ruga copilei / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe
RUGA COPILEI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363424_a_364753]
-
Acasa > Stihuri > Momente > GUST DE DUNĂRE ȘI PRUT Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului te-au lăsat, bătrână mare, singură cu pescărușii... ici și colo câte-o barcă taie-o dâră de vapoare. pe nisipul plajei tale numai urme de picioare. câte-un val mai umple golul, prea sătul, și el, de sare. ca o mamă grijulie, (deși prunci are-o grămadă), te răstești la el, că-ți pasă, și-i
GUST DE DUNĂRE ŞI PRUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360921_a_362250]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CE-AM CONSTRUIT PÂNĂ ACUM? Autor: Livia Mihaela Frunză Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-am construit până acum? Imperii cu patru hotare, Când noi ca dâra de parfum, Ca ieriul trecem în uitare? Ce-am construit până acum? Dărăpănate tribunale, Ca Nedreptății, un album, Să-i dedicăm, cu osanale? Ce-am construit până acum? Temple unor statuete, C-un Dumnezeu zvârlit în drum - La rând, la
CE-AM CONSTRUIT PÂNĂ ACUM? de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368343_a_369672]
-
în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se așterne ca umbra sub Stejar, O dâră pare viața în luminișuri stând, Răsfrântă pe chilimuri, ca Luna pe al ei jar, Grăbită pare soarta Destinului plecând, Esența să-și culeagă din mugurii de har. Românul e o Rocă din veșnicii Carpați, Omenia-își cerne peste pământ și mări
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
în care se răsfrânge propria-ți lumină! În jurul vaporului, cât cuprinzi cu ochii în întunericul nopții, saltă în unduiri valuri strălucind cu o lumină lată fosforescentă. Uitați-vă la urma pe care o lasă vaporul pe ape, aceasta este o dâră largă și luminoasă, al cărei capăt se pierde treptat în întunericul din spatele nostru ... , iar în acest șuvoi luminos vedeți clipocirea a mii de alte puncte strălucitoare asemenea stelelor îndepărtate. De jur-împrejur este întuneric, cerul este posomorât și doar lângă insulița
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
din România, și ing. I. Ghica, președintele Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră din România. I-a fost dat lui Petre Lucaciu să vadă realizat visul de aur al românilor. Se cuvine ca acestei personalități, care a lăsat o dâră luminoasă în istoria neamului și, timp de douăzeci de ani, și-a legat numele de Salina Slănic, municipalitatea de aici să ia măsuri să-l declare Cetățean de Onoare post mortem. Bibliografie: Analele Minelor din România, nr. 11,12/ 1926
INGINER PETRE LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367481_a_368810]
-
aruncându-ne priviri: „Trebuie să se nască altul! Toți munții ăștea forfoteau de oameni mai mult decât astăzi...” Iar noi, o mână de moldoveni veniți să iscodim trecutul falnic strămoșesc, am făcut spre seară, când soarele își lasă doar o dâră ușoară peste capetele noastre, un foc lângă locul taberei. „În recea Carapace dacă,/ Eram sămânța de milenii./ Un bob de jar sortit să facă/ Un foc splendid, la semnul vremii.// ------------------------------------- În urma acestei expediții de neuitat, autorul reportajului de mai sus
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
a vântului de amiază. Cum au ajuns în mijlocul poienii, obosită de alergătură, Ana se aruncă la pământ și stând pe spate, întinse brațele ca o răstignire. Cerul era cenușiu. Chiar atunci se vedea un avion la mare înălțime, lăsând o dâră de fum în urma lui. Era fericită pentru aceste clipe de dumnezeiască frumusețe a naturii. Simțea cum se mișcă cărăbușii prin iarbă, căutând rezerve pentru iarnă. O furnică urca înceată pe un fir de iarbă să ajungă la spic, pentru a
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
apropiere la păscut. Cum au ajuns în mijlocul poienii, obosită de alergătură, Ana se aruncă la pământ și cum sta pe spate întinse brațele ca o răstignire. Cerul era cenușiu. Chiar atunci se vedea un avion la mare înălțime lăsând o dâră de fum în urma sa. Era fericită pentru aceste clipe de Dumnezeiască frumusețe a naturii. Simțea cum se mișcă cărăbușii prin iarbă căutând rezerve pentru iarnă. O furnică urca înceată pe un fir de iarbă să ajungă la spic pentru a
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
după ce hulpavă l-am înghițit pentru a-mi seca senzația de saturație voluntar sau involuntar gestul acesta mă ucide ceva mai lent e ciudat ceea ce simt de câțiva ani timpul mă înghite eu îl înghit iar în urma noastră rămâne o dâră de durere încolăcită pe cea a bucuriei de a fi cândva o să-mi explic. acum n-am chef. acum trăiesc sau mor ceva mai lent într-un gest absurd în geometria căruia eu înghit timpul timpul mă înghite iar strada
RECIPROCĂ REGIZORI PIŞCĂTURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367583_a_368912]
-
însăți. Mavlana Rumi E-aceasta fântâna Vocea ce prin buzele subțiri ale țărmului murmură mantre sau vreun alt psalm? Din tăcere se-nfiripă izvorul ce devine râu apă curată împovărată cu lente umbre se scurge spre noapte sau spre o dâră de lumină - cine știe. * PRIN fierbintea amiază își scrie râul urma de apă umăr la umăr cântecele ̶ semne de oracol rostogolite și cumpănite se abandonează sau se poartă spre tărâmuri mai adânci. LANCE ÎN ABISUL disperării plasa de care
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
Autorului Din ochi închiși o lacrimă furată În infinit s-a dus, o grea călătorie, Ca un simbol de patimă, simbrie La a mea purtare pur nevinovată... Din ochi închiși, un vis a dat speranțe Cu multe lacrimi reci, în dâre pe obraz Lăsat-au suflet gol și locul de extaz Pustiu, lipsit de simple toleranțe,,, Din ochi închiși, au curs în veac șiroaie Ca ploaia toamnei, băltăcit covor, De a rămas în mine, doar un secat izvor Ce nu îl
DIN OCHI ÎNCHIŞI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367663_a_368992]
-
stele ascunse Pribege prin spații mereu insipide Molitve de gânduri și vise pătrunse De-aceleași simțiri, ce efemeride! Caline, pândind în zadar în eter S-apară din nouri seninul râvnit Se sting ca steluțele-n zori și pe cer Văd dâre din sufletul lor răvășit. Privesc uluită scenariul trist În vița de vie zăresc aguride În colț, la o masă, același artist Se miră zâmbind: ce efemeride! Limassol, Cyprus 24 iunie 2011 Referință Bibliografică: Efemeride (nocturne)... / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN
EFEMERIDE (NOCTURNE)... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367179_a_368508]
-
poetică în imagini este și „Trecere”. „Numai nuferi albi/ mișcându-se/ ireversibil/ în oglinda timpului.” Cadrul este feeric, senin, paradisiac, de basm, iar detaliile sunt precise. În „Primăvară” - „vânt/ zburând/ printre păpădii” - sau în „Melc” - „rouă/ sclipind/ în dimineți/ și dâre” - ori în „Mai” - „ninge cu păpădii/ lumina/ și ți-e bine/ ai oprit pentru puțin/ timpul în loc” -descrierile sunt estetice, în nuanțe luminoase, elevate, rafinate și subtile. „Frunza cântă singură” În poezia erotică, autoarea „refuză extremismul verbal al unui erotism
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
că nu vei mai fi apoape de noi. Cu timpul, sper să mă pot consola. Zice ea izbucnind iar în lacrimi și nemailuând deloc în seamă că fardul pe care și-l aplicase cu minuțiozitate mai devreme în vederea cinei, desena dâre negre pe fondul de ten ce până atunci ascunsese bine ridurile din jurul ochilor săi de culoarea peruzelei. În mod paradoxal fața dragă a mamei sale purtând urmele iubirii sale șincere și îndurerate, îi păru mai frumoasă ca oricând. Îi Va
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
te atrag Dar vorbele frumoase ce le rupeai din suflet Adesea mă secau și-n piept, fără răsuflet Lăsau să curgă picuri de bine și răsfăț. Dar ce să faci, iubire, că orișice învăț Are dezvăț și lasă în suflet dâre grele Și cioburi, și ruine și zile lungi ș grele. Decât să fim alături și să mă-nvăț cu bine Mai bine, vreau, iubire, să-mi fie dor de tine Căci nu puteam, mă crede, să-ți fiu, pentru-o
CÂND TE TĂCEAM ÎN DRAG de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363727_a_365056]
-
sentimente deosebite. Și nu numai în casă se simțea o vibrație aparte, ci și în jur, parcă și în firicelele de iarbă din curte. Iubitorul de oameni și de Dumnezeu, Vasile Voiculescu, doctorul cel fără de arginți, scriitorul, pesemne lăsase o dâră de blândă adiere pe unde trecuse, iar noi eram unii dintre beneficiarii acestui semn bun. Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, după ce ne-am făcut ultimele fotografii cu statuia lui Vasile Voiculescu, semn peste timp, pentru noi și
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
năluci ca mirese pe mozaicul nins în orașul cu pretenții și cale ferată De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Înainte de cununie ursul, morunul, vulturul, castorul, munți cu păduri aur neprihănit la soare-răsare Toți dănțuiau peste fâșii azurii Dâre de animale urme de păsări De pază la intrare un urs doborât pene de vultur Mulțime confuză Întreceri de canoe După cununie. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În cadru după cadru la TV în orașul cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
se înfățișeze în veșminte dubitative. Astfel sunt, de fapt, și „interogațiile” lansate de poezia lui Vasile Burlui: adevăruri exprimate sub forma întrebării retorice și rostite cu plecăciunea umilă a înțeleptului care crede tot atât cât se îndoiește și lasă în dâra de final a oricărei propoziții câteva puncte de suspensie reflexive. Temele pe care le frecventează, cu o aleasă maturitate poetică, în această carte trec toate, chiar dacă nu totdeauna identificate prin asemenea semnalmente formale evidente, prin această paradigmă rațională și existențială
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
cu care mă jucam pe uliță?” Din senin, o palmă grea căzu peste fața umedă și curată a copilei. Fusese lovită cu forță, o unghie ascuțită a mătușii în intrase în carne, iar din obrazul crud se scurgea acum o dâră de sânge. - Nu auzi, surdo? Cu tine vorbesc. Te-am întrebat unde țineau părinții tăi banii, să am cu ce te duce mâine la cămin, doar nu o să cheltuim noi cu tine. Destul că pierd o zi să merg cu
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
nimfelor văzute prin tablouri, acoperite cu un voal mic, atât cât imaginea lor să fie și mai incitantă. După baie, urmează un alt duș din poziție șezândă. După aceasta se retrag, acoperite parțial, în altă cameră, unde, fără să lase dâre de apă, se duc să se îmbrace. Nu fac nimic cu grabă, nimic pe fugă, nimic ostentativ. Totul se face pe tăcute. Le vezi apoi în fața oglinzii, cu tenul strălucind de curățenie. Se piaptănă elaborat, își pun puțin machiaj, totdeauna
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]