803 matches
-
acestea rupse hârtiile. Alexa înghețase pe scaun și ne privea fără să vadă, ca o halucinată ― suferind că fusese martoră la o astfel de scenă. Ah, cum are să-i povestească Mihaelei tot ce văzuse și auzise: cât am luptat de dârz să-i scap soțul, la câte riscuri m-am expus și cum am înfrînt, până la urmă, cerbicia ministrului. Și are să adauge poate: tot ceea ce a făcut pentru tine a fost, nesocotito, care n-ai știut să-l prețuiești. Va tresări
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
E nouă în casă . . . Îmi ajută să îngrijesc de Rim . . . X-ai idee ce rău a fost bolnav! ... Ce bine îmi pare că te văd! . . . E nepoata mea, adaogă abia la urmă, și poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz. ,, Ce fel ele nepoată!" gândi Mini, nu încă îndestul de liniștită. Intră apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea de curățenie. Uși înalte, uleiate cu roz și cu dungi aurii supărătoare, stau închise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Iași prof. A.D. mă felicită pentru recenzia „Cale și drum” apărută în „Academia bârlădeană”, fiind un al treilea semnal de acest fel după I.N.Oprea și Vasile Fetescu. Noul guvern se pregătește pentru investire, în timp ce opoziția clamează în cor o dârză și vinovată împotrivire. Unde se va ajunge? Sper că, până la urmă, totul se va limpezi și noul guvern va fi lăsat să lucreze efectiv și responsabil față de imensele cantități de zăpadă căzută în toată țara, mă tem de inundații, mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ateriza și ar salva armata încolțită, dar teoretic încă intactă, a celor care fuseseră cândva niște civili zdraveni. După o lună și jumătate de instrucție, erau prea valoroși pentru a se sacrifica într-o luptă eroică. Așa cum era, rezistența lor dârză imprima caracterul bătăliei. Desigur, Czinczar, numărându-și oamenii în fiecare bătălie, avea propriile sale îndoilei. Armata lui, sporită prin sclavii care încă nu se căiau, creștea zilnic. Dar cu cât armata creștea, șansele de a o putea controla scădeau. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mici, așa că sînt fericite. Și, desigur, autorul cărții a scos totul la iveală accelerînd lucrurile. Ce i se întîmplă fetei ăleia, Blandish în cîteva săptămîni, nouă ni se întîmplă toată viață puțin cîte puțin. — Refuz să cred asta, spuse Lanark dîrz. Refuz să cred că viața e o capcană mai curînd pentru femei decît pentru bărbați. Știu că majoritatea femeilor trebuie să muncească acasă pentru că acolo cresc oamenii, dar cînd lucrezi acasă, ai mai multă libertate decît atunci cînd lucrezi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era o repetiție a prezentului care se strînsese într-un mic gest dureros, o răsuflare dureroasă pe care o smulgea dintr-un ocean de respirație. Nemaiînsoțindu-l fanteziile erotice îcare, la fel ca pastilele, deveniseră inutile prin supralicitare), viața lenevoasă și dîrză a grădinii începu să-l scormonească, așa cum scormonea pămîntul care o hrănea. Simțea cum lumea naturală se întinde dincolo de fiecare zid al hotelului săpînd dîre cu bulgări de pămînt și stîncă învelite într-o pojghiță groasă de viață, o materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ridică în picioare: - Ah, domnul Clark, spuse el liniștit. Cu ce vă putem servi? Fara simți o ușoară îmbujorare. Sperase că nu va suferi umilința de a fi recunoscut. Dar acum, această teamă trecuse și el rămase mai departe dârz. Lucrul cel mai important în problema sinuciderii era ca înmormântarea să n-o coste prea mult pe Creel. Nici cuțitul, nici otrava nu puteau satisface această cerință fundamentală. - Aș vrea o armă, spuse Fara, care să poată fi adaptată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
atace bestiile cu pietre, pentru că “au turbat bestiile și băieții din umbră”. Curând apare din prizonierat tocmai din lagărele siberiene și unchiul Grigore, cu multe și șocante dezvăluiri, fapt ce incită și îndârjește la maximum pe micuțul luptător tot mai dârz, pe măsura maturizării sale. Abia sosit, prizonierul înțelege că “acasă va fi mai greu ca în lagăr și mulți bărbați vor fi loviți de soartă, că aliații ruși se poartă cu românii de parcă ar fi cei mai mari dușmani”. Concluzia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
eram gata să închei recenzia, nu m-am putut abține să nu comentez poezia închis. Aleg doar 5 din cele 15 versuri pentru frumusețea imaginilor realiste, caracteristice totalității societății noastre din acele vremuri vitrege, de neuitat. Este chintesența unei atitudini dârze, inflexibile, aflate în genere în acele zvâcniri de haiduc din anii tineri. Poetul, omul luminat cetățeanul inflexibil, scriitorul refractar oricărei comenzi sociale ridica hotărât steagul împotrivirii declarând cu ironie vitriolantă: „Sunt liber ca pasărea prinsă în laț/...Sunt liber ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Autoarea amintește că Nicolae Steinhardt în memoriile sale afirmă textual: „...singurul în toată Europa a cutezat să i se opună lui Hitler,să-i țină piept într-o chestiune de onoare... Antonescu i-a ținut piept în propriul lui bârlog: dârz,cu modestia cuvenită,a salvat de la moarte câteva sute de mii de suflete de evrei” (pag.72). Și acest lucru îl spune un evreu creștinat, respectând cu strictețe adevărul. E un fapt concludent mai ales că afirmația vine de la o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dinainte. Societatea „Carpatia” a fost desființată de guvernul român din cauza unor voințe politice străine, iar lupta românilor se mută de la București în interiorul Transilvaniei. E suficient să ne reamintim de Procesul Memorandiștilor cu larg ecou internațional, precum și alte acțiuni de luptă dârză pentru păstrarea ființei naționale, ce a urmat până la istoricul Consiliu de coroană din august 1916, care hotărăște ruperea alianței din 1883 și declarația de război ce a urmat, alături de Puterile Antantei. La a doua sechestrare a lui Eminescu, din iunie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
interpretați pe un aristocrat italian?“, Burt Lancaster răspunsese: „Am urmat Întocmai indicațiile regizorului meu“. Tata urma Întocmai indicațiile credinței sale creștine. Valorile În care crezuse toată viața puteau să se prăbușească sub ochii lui În viața copiilor săi, el rămînea dîrz pe poziție. Dar de ce nu voia el ca eu să scriu un roman? Și de ce nu l-am Întrebat nimic? Descoperise un filon: mărturiile unui tată de familie, care cucerise un Întreg public de cititori În căutare de sfaturi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
toată organizarea academică, neputință pastișoare a statului, opunînd revoluția zenitistă, gîndirea nouă a Serbiei de mîine. Din cauza acestui articol revista a fost confiscată de poliția Belgradului. Lipsiți în mare parte de plastică — reprezentată prin singurul indigen Jo Klek — Zenit desfășoară dîrz, dincolo de porțile Severinului, drapelul avantgardei”. După această panoramă succintă — primele două traduceri ale unor poeme „noi” sîrbe („Margă și mîna neagră“ de St. Jivanovici și „Barbar amestec“ de Liubomir Mitzic, ultimul — un manifest al „barbarogeniei” sîrbe și un elogiu simili-futurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În față se Întindeau câmpii acoperite cu ierburi Înalte, Îmbrăcate În gheață și răsucite de vânt. Îi auzeam pe vânătorii cei vânjoși cum Îi luau În râs pe mărunțeii cu care venisem din pădure, dar oamenii lui N’jamo erau dârji și nu rămâneau În urmă, oricât de iute am fi mers. Dacă lungeam pasul, Începeau să țopăie precum țâncii, oameni și femei deopotrivă, făcându-ne pe toți să râdem dar, după o vreme, când ne ajungea oboseala, era rândul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe coțcarii ăia doi de Marea și Omăt. Unul dintre oameni se ridică și se apropie de mine, temător. - Krog, da, știm bine cine ești! L-ai făcut una cu pământul pe Scept! - Scept a fost un om de nădejde, dârz precum lupul Înfometat. Zace Îngropat În câmpiile unde l-a Îmbrățișat Umbra, luptând vitejește. - Tu l-ai ucis, știm! L-ai luat de șale și ai dat cu el de-azvârlita În Înaltul cerului și, pe când Încă se rostogolea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
legate de scopul existenței noastre: să spunem de punerea În ordine a sufletului uman - și În această privință Ravelstein apărea la fel de ferm și de sincer ca oricare dintre cei mai mari și mai profunzi profesori. Era un spirit viguros și dârz. Deși uneori, chiar În timp ce explica unul dintre dialogurile lui platonice, Își permitea câte o zburdălnicie. Uneori spunea: - Da, Îmi place să joc rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că tot ce spui despre „Joc secund” Îmi pare a fi la obiect, dovedind c-ai Înțeles și pătruns, ca nimeni altul din critica noastră literară, această poezie de-a dreptul fantastică și incomparabilă, care, optând o rezistență nemaipomenit de dârză la interpretare, poate fi socotită o reală punte a măgarului pentru orice literat de la noi. Pe de altă parte, mă-ntristează enorm faptul că, În două locuri, n-ai rămas consecvent cu tine Însuți, ci ai recurs la vicleșugul concesiilor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
istoria unui coșmar. Mai lung, parcă, pentru Mihai Derdena decât pentru alte victime ale totalitarismului și cu consecințe morale și sociale mai grave. O viață, n-aș putea spune pierdută, dar o viață trăită la marginea pierderii de un caracter dârz și de un om drept, neresemnat În suferință ... Cine vrea să afle ceva, adevărat, despre disidența românească să citească această carte, În care toate figurile de stil sunt lăsate deoparte. Rămân doar faptele goale și atroce. Autorul ei, profesorul Mihai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
partea lor de greutate, În talgerul opțiunii mele. Și, sper, nu numai ale mele. Că, doar, lumea este, și Încă va fi, cu mult mai plină, În viitor, de femei ca mine! Să ne ridicăm, propuse, ea, cu voce sigură, dârză, dar, totodată, și dulce, precum un boț de miere, dintr-o prisacă pădurărească. Să ne ridicăm, și, dacă viața astfel a ordonat, să ne supunem acestui ordin, măreț și sacru: fiecare, cu calea, cu ce-i este dat să fie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Pascalopol și protestă că n-are bani pentru sanatoriu, că nu poate părăsi casa. Ironia blândă a moșierului îl făcu să tacă și probabil că, după anume socoteli, ar fi consimțit. Doctorul se izbi însă, când ieși afară, de opunerea dârză a Aglaei, care pretindea că fratele ei trebuia să stea acolo, sub privegherea ei, iar nu printre străini. Stănică, dimpotrivă, în gândul lui blestema îndîrjirea soacră-sei, fiindcă își făcuse repede planul ca în lipsa de acasă a bătrânului să scotocească cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îți spun: nu te iubesc decât pe tine și, orices-ar întîmpla, tu rămâi prietenul meu adevărat, ai putea să-ți realizezi idealurile? - Ce să se întîmple? - Știu eu? Parcă putem să facem tot ce ne trece prin cap? - Putem! afirmă dârz Felix.Otilia îi încurcă părul: - Poți tu, acolo, în studiul tău, în cariera ta bărbătească,dar sunt și alte lucruri, care nu se pot, în viață. G. Călinescu - Ce anume?Otilia schimbă vorba: - Câți ani ai tu, Felix, acum? Douăzeci și unu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lăsă celălalt turtindu-și pălăria pe urechi. - Tu n-auzi că geme, ăsta-i bou? se întoarse clientul. - Da ce, n-oi vrea să zici că-i de cișit? - Două sute! aruncă negustorul. - Trei sute... - Nici un leu mai mult! Cirezarul se ținea dîrz: v - Că nu -loi vrea de pomană!? -Atît! -Trei sute! -Am plecat. Stăpânul se ridică de la masă îndreptîndu-se către țarcul unde Cocîrță vindea iepele. Pe negustori îi lăsară în plata Domnului. Tăinuitorul mai rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care-ți trebuie? - Nu se poate. Mi-a spus unul de la primărie că dacă nu cumpăr acum, loturile astea mai ieftine se vând, și rămân cu buza umflată. Pe urmă o să-mi trebuie bani mai mulți... Domnul Bică se ținea dârz. - Mă Mielule, eu dau banii cu dobândă, mă, și ție nu-ți pot lua dobândă, așa că mai bine nu-ți mai împrumut. Mă, eu sânt cămătar, mă, că așa mă știe o lume întreagă. Bani fără dobândă de la mine din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe. N-a mai răbdat nici Piele. S-a așezat la o masă la "Doi curcani", a privit împrejur și-a chemat cârciumarul. A cerut o vadră de vin și-a bătut-o cu trei necunoscuți. Când s-a simțit dârz, a strigat la Sinefta: - Ia să-mi joci, puică, pe masă, să știe și ăștia de te cumpără pe cine iubești tu! Curva a înțeles că nu mai e de glumă. Și-a ridicat fustele și i-a jucat pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecea vremea cu 192 podoabele ei, cu înflorirea și stingerea pomilor, cu sărbătoarea zăpezilor, iarna. Pleca dimineața, venea seara. Bucuria zilelor lui asta era: amețeala pe care i-o dădea drojdia. Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea lui mare: Cristos a înviat dm morți Cu moartea pre moarte călcfnd... ,: Balul meseriașilor Se întorsese starostele, odihnit și cu poftă de treabă. Avea o fată buhăită și S crescuse pântecele. A auzit de moartea lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]