637 matches
-
fiecare bucată găsită a fost inscripționată cu grijă, numerotată și abia apoi pusă într-un teanc și depozitată pentru a fi folosită mai târziu. Ori de câte ori mă strecuram în interiorul bisericii gotice - portalul era întotdeauna încuiat neglijent -, găseam în praf și-n dărâmături, ca și printre pietrele depozitate acolo, oase și oscioare de om, fără să fiu sigur dacă erau de origine medievală sau dacă trebuiau să-mi amintească de bărbații, femeile și copiii despre care se spunea că, atunci când orașul și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mereu fragmentat nu arată nimic. E drept că, de vreme ce știrile circulă sub formă de zvonuri, se aude că între timp orașul meu natal a fost cucerit de ruși, eu însă nu știu că centrul orașului Danzig e un morman de dărâmături care o să mai fumege încă multă vreme, în care ruinele bisericii incendiate își așteaptă deja de pe acum fotografii a căror misiune e ca, înainte de planificata reconstrucție, să documenteze orice ciot de biserică, orice rămășiță de fațadă, pentru ca, mai târziu, clasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
morman de ruine în care, în chip miraculos, mai supraviețuiseră ici și colo plăcuțe cu nume de străzi. Ele erau fixate de resturi de fațade sau atârnau, ca o săgeată care-ți arăta drumul, de stâlpișori ce se ițeau dintre dărâmături. Pantele grămezilor de ruine erau năpădite de flori de gura-leului care promiteau să-nflorească. Mai târziu, când bântuiam ilegal, asemenea unui câine, prin zonele aflate sub ocupație franceză și americană și căutam ceva comestibil, un loc de dormit și - mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un loc de dormit și - mânat de un alt fel de foame - atingerea pielii pe piele, decorul de ruine al altor orașe a fost acela ale cărui plăcuțe cu nume de străzi mă induceau în eroare sau mă mânau peste dărâmături sub care se bănuia că-s îngropați oameni. Treaz ori visând: încă mai tropăi pe drumuri printre rămășițe de ziduri, mă opresc, de parcă aș încerca să caut un loc din care să văd mai bine, suit pe un munte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nici urmă de dor de casă care să-mi dicteze versuri. Nici un sentiment de vinovăție care să-mi producă mâncărimi. Numai propria sa persoană părea să-l îngrijoreze pe cel ce se plimba fără țintă printre ruine și mormane de dărâmături, căci de alte griji nu-mi aduc aminte; sau poate că, împreună cu suferința mea de nenumit, m-am refugiat în interiorul Domului din Köln? Deteriorat pe dinafară, colosul cu două turnuri rămăsese în picioare, atunci când orașul strâns în jurul măreției lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Poți pleca. Mi-am adunat puterile, ca să pot Îndrăzni să Întreb: — Trebuie să deduc că orice score se numără pe degete? Literalmente, Savastano m-a zvârlit În praf. Nu există score, nici cadre, nici partide. Stadioanele au ajuns să fie dărâmături care se desfac În bucăți. Astăzi totul se petrece la televiziune și la radio. Oare falsa excitare a crainicilor sportivi n-a izbutit niciodată să te facă bănuiești că totul e cai verzi pe pereți? Ultima partidă de fotbal s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un final să se mărturisească tînărului Doctor: „-Am pierdut puterea de a iubi”-spune și-i pare mereu că nu se regăsește în cuvinte. „-Știu acum cum arată clipa în care viul înghiață. Așa trebuie să fie disperarea imobilizaților, în dărîmături. Să simți că trebuie să împingi la o parte greutatea zidurilor care te apasă dar mușchii tăi nu reușesc să clintească nimic. Nici pe ea n-o mai iubesc, ci o urăsc ca o respingere închistată în mine. În rest
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sau mai puțin solide, dar din piatră - ca ultimul purceluș din poveste. O uluiau grămăjoarele de mizerie și moloz la care pot fi reduse chiar și casele mari. Această casă fusese una cu trei etaje acum o oră; grămada de dărîmături nu era mai Înaltă de 12 metri. Avusese impresia că aceste case - la fel ca viețile pe care le adăpostiseră - erau făcute În primul rînd din spațiu. Spațiile erau importante, nu cărămizile. Partea din spate, totuși, era mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
știa mai multe decît Binkie. Face În continuare chestia aia, continuă Binkie, adică, mai vizitează casele bombardate? — Da, zise Helen. Mickey Își luă paharul și-și Îngustă ochii. — Ar trebui să Încerce o dată, murmură ea, să scoată pe careva de sub dărîmături. Kay rîse. Helen Își luă din nou paharul, de parcă n-ar fi cutezat să răspundă. — Fată dragă, Îi zise Binkie lui Mickey, pentru că veni vorba de scoaterea cadavrelor, ai auzit ce s-a Întîmplat echipajului de la Stația 89? Fritz a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lovită o linie de tren; trei oameni care strîngeau În urma ultimului raid fuseseră omorîți, iar șase răniți. Au transportat patru dintre victime o dată, apoi au fost trimise la o locuință Înșiruită cu fațada spulberată, unde o familie fusese Îngropată sub dărîmături. Au scos la suprafață o fată și două femei; un băiat și o fată au fost găsiți morți. Kay și Mikey le luaseră cadavrele. Acum fuseseră trimise din nou; se Îndreptau spre o stradă puțin la est de Sloane Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și mai epuizată decât fetele din jurul meu. Își tampona fruntea imaculată cu o batistă proaspăt spălată. — Dacă știam că salvarea Veneției e atât de istovitoare, aș fi ales un alt oraș care nu se îneacă, ci doar e plin de dărâmături, ca Roma, oftă ea. Of, draga mea, ce brută și individul ăsta, Eduardo! Pe vremea mea, dacă erai însurat, îi spuneai iubitei. Asta era trăsătura distinctivă a Studioului 54, transparența. Toată lumea știa pe ce picior dansează. Te simți bine? —Muffy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de alte grinzi putrede, geometria aleatorie a tocurilor de uși smulse și de ferestre betege, această realitate separată, în care viețuia familia sa și care se surpa implacabil, ca într-o implozie încetinită, din care orașul fusese exilat de victoria dărâmăturilor. Panouri mari, proclamând Șantier în lucru, pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc, amândoi, pe segmentul de trotuar, izolat în mareea murdară a dărâmăturilor. Toată această mică societate, în care prețioasă, ca aurul, e numai Cristina, adastă, ca într-un purgatoriu de patetică necesitate, înainte de a fi strămutată cu sila, în blocuri executate neglijent, după un grafic întâmplător, cu materiale de o calitate execrabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
siluete en passant nu-i conferă lui Mircea, însă, nici un simțământ de ocrotire sau de solidaritate, fiindcă cine ce are să caute pe aici? se întreabă el. Doar solitari suspecți, prin însăși nepăsarea cu care se aventurează în acest tărâm al dărâmăturilor. Sfiicios față de singurătate, Mircea nu ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți din această etnie, hoinari veniți din stepele răsăritene) foarte pricepuți să te momească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un sigiliu de teamă greu explicabilă i se apasă în suflet: Bântuie dărâmăturile astea fel de fel de pierde-vară, ținându-se de netrebnicii din cele mai mari, gata oricând să te întrebe cât e ceasul de la mână, ca să ți-l ceară, apoi, cu împrumut. După spusele unor cronici iscate din demolări și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vreun Ahile, vreun Novac sau vreun Superman (ori vreun Batman) ai modernelor basme, intrate clandestin în literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din contemporaneitate. Tot numai în minte, îl înjură pe Babița-Pelicanul, care-i sărise în cale, umezindu-și buzele cu limba și recuperându-și mereu falca, supraponderală chiar și pentru capul său enorm de hidrocefal. Ăștia fac, aici, în pustiul de dărâmături, frecvente lucrări de debarasare și cunosc locurile, ca și pe propriile dormitoare de la Școala de reeducare! se necăji Mircea, fiindcă, evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe față, oi fi fiind tot atât de mânjit, ca și Babița! cugetă el, înainte de a lua seama la șiroaiele fluide, care pâlpâiau din nasul și din buzele acestuia, înnodându-i-se sub bărbia enormă. Apoi, făcu un salt, trecând culmea de dărâmături de tot felul și tropăi printr-o sală imensă, salon de dans al exterminatei aristocrații locale, ulterior fost club muncitoresc, în urma confiscării forțate a proprietăților burgheze, de către puterea democrației populare. Așa se putea considera, cel puțin după afișele grosolane, sugerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la pământ. Cadavrul unui cal, rupt în două, fusese proiectat pe balconul unei case ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde înăbușit și împroașcă fum înecăcios. Un coollie apare dintre dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este blocat de un crater uriaș. Se opresc. Nu mai pot înainta. Cu ce naiba aruncă ăștia? Sar toți din mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste tot unde privești, doar dezastru. Bocete, tânguiri, strigăte disperate după cei dragi prinși sub dărâmături umplu strada cu o cutremurătoare jale. Etajele superioare ale unor clădiri rămase în picioare ard cu putere. Zdrențe înnegrite se așează încet pe carcasa unei mașini calcinate. Un cadavru atârnă grotesc de niște grinzi sfărâmate. Nu mai are decât jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prinde ceva mișcare, chiar lângă biserica masivă ce se detașează ca o uriașă pată neagră în fulguiala deasă. Cu patul bine sprijinit în umăr, continuă să urmărească cu luneta armei cele trei siluete abia sesizabile care se mișcă furișat printre dărâmături. Ajuns aproape de stadiul perfid când extenuarea poate să devină mai puternică decât conștientizarea pericolelor, sublocotenentul Darie Novăceanu pășește cu greutate printre dărâmături, mânat doar de un singur gând să-și îndeplinească misiunea încredințată ca apoi să se întindă undeva jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în umăr, continuă să urmărească cu luneta armei cele trei siluete abia sesizabile care se mișcă furișat printre dărâmături. Ajuns aproape de stadiul perfid când extenuarea poate să devină mai puternică decât conștientizarea pericolelor, sublocotenentul Darie Novăceanu pășește cu greutate printre dărâmături, mânat doar de un singur gând să-și îndeplinească misiunea încredințată ca apoi să se întindă undeva jos, chiar și pe zăpadă și să doarmă. Câteva zile în șir sau chiar mai mult. Lupta fără întrerupere de aproape trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în fața soldatului, i se pare o lașitate. În plus, pregătirea sportivă din perioada liceului când făcuse atletism de performanță, face ca el să aibă mai multe șanse să reușească. Umezindu-și nervos buzele, iscodește încordat printre movilele de pământ și dărâmături după cea mai scurtă cale, dominat de gândul că dacă i-ar fi fost dat să aleagă, acum ar fi vrut să fie în cu totul altă parte. Cu un elan scurt zvâcnește înainte rapid, în volte strâmte, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]