475 matches
-
era plecat în Japonia, dar adjuncta sa, o distinsă Doamnă, profesor universitar, doctor în științe economice, făcea o deplasare la Viena și i-am sugerat să meargă și la București ca să ne cunoască orașul (pe atunci nu era chiar așa dărâmat) și primarul și să semneze documentul. Am informat MAE și Primăria și așteptam întoarcerea Doamnei pentru a ciocni cupa de șampanie. Cum întotdeauna am controlat acțiunile în curs de realizare pentru a nu avea surprize, cu două zile înaintea sosirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noastră... Vor trece zeci de ani, un veac, poate veacuri de subjugare. Dar Domnul?... Oastea?... Cetățile?... Vom sta cu brațele-n sân? bolborosește Șendrea. Domnul? Turcit! Au, mai bine, domn străin, să n-aibă milă de țară! Oastea? Lichidată! Cetățile? Dărâmate! Scaunul Moldovei, Moldova scoasă la mezat pe tarabele zarafilor din mahalaua Fanarului: Cine dă mai mult, efendi?!" După Sfânta Sofia, va fi rândul Mirăuților. În locul clopotelor de vecernie, veți auzi glasul muezinului din minarete: "Alllalllah Allah, Allah!!" În loc de binețe, vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
masă împreună cu șefii de la județ, gândul mi-a fugit la celelalte alegeri când eram secretar adjunct și fusesem repartizată în cel mai îndepărtat sat al comunei pentru a urmări desfășurarea alegerilor. Alegerile se țineau într-o școală veche pe jumătate dărâmată, unde cursurile erau ținute în singura încăpere întreagă de către un învățător care amenajase și secția de votare. Odată adusă în acel sat de către instructor cu mașina, trebuia să stau până se terminau numărarea voturilor și completarea proceselor verbale. Sergentul, ajutor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lui Bogdan Voevod a zidit acest turn pentru corăbii la anul 6983” (1475). A doua inscripție: „Blagocestivul și iubitorul de Hristos Ion Bogdan Voevod la anul 7025 ...”(1517). Ceva mai departe se află biserica, construită În sec. al X-lea dărâmată la scurt timp pentru a pedepsi călugării ortodocși considerați schimastici, a fost rezidită din temelie de Ștefan cel Mare pe la anul 1502. Chipul voevodului este zugrăvit pe peretele din față și poartă inscripția: „Ștefan voevod ctitor Dobrovățului, Căprianii și Înoitorul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
sfârșit la început de secol XX, odată cu descoperirea de către un savant german a nitratului de sodiu sintetic. Fostele mine de salpetru, așezările și construcțiile din jurul lor sunt astăzi "locuri fantomă", cu linii ferate, garnituri de trenuri, gări, case părăsite, prăbușite, dărâmate, calcinate. Mineritul a adus cu sine nu numai acumularea de bogății în nord, ci și de mari tensiuni între muncitori și patroni. Cea mai dură a fost în 1907, când aveau să fie uciși 200 de mineri și răniți 390
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
avea și un teren împrejur, de folosit ca teren de joacă pentru băieți ori pentru viitoarele construcții. S-a ivit ocazia achiziționării unui căsoi pe lângă Porta Vittoria. Era vast, dar neavut de curte. Atunci, atenția a căzut asupra unei case dărâmate, situată la câteva sute de metri de străduța Case Rotte, care dispunea și de o grădină înconjurătoare. Don Calabria și don Desenzani au mers pentru a discuta cu proprietara. Aceasta, temându-se că pretindeau o donație, i-a alungat într-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
imperiale", însuși centrul Romei s-a schimbat. Ce turist ar putea acum să-și imagineze că Micul palat al Veneției, cel care își înalță fațada spre piața San Marco, retras, în spatele Marelui Palat al Veneției 29, după ce a fost complet dărîmat, iar pietrele numerotate, a fost reconstruit la o sută de metri mai departe pentru a se crea noua piață din fața monumentului lui Victor Emmanuel al II-lea? Arta italienilor, moștenitorii strămoșilor romani, constructori înnăscuți, de a da clădirilor moderne aparența
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
femeie sunt Pașa Sali și Orland. Sihleanu aduce în poezie un temperament sangvin, furtunos, aristocratic și barbar totdeodată. Poetul se simte bine către piscuri și solitudini, în natura abruptă, fioroasă: Îmi place o natură cu fiii săi sălbatici, Cu piscuri dărâmate, cu țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
câteva case, care pornește din dreptul Dâmboviței și urcă în pantă ușoară către Calea Victoriei, la începutul acesteia. 50 bucureștii de altădată O zi mai târziu tatăl meu mă instalează în Pensionatul Buchholtzer 4. În fundul unei mari curți se afla casa, dărâmată acum, care era pensionatul. În dreapta era Pensionatul de fete Gachstater, fost Manalotti, în stânga Curtea de Apel. Toate acestea au dispărut spre a face loc Palatului de Justiție 5 și stradei din dosul său. Toată regiunea aceea de pe vremuri a dispărut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au afirmat - cum era obiceiul vremii - și în viața politică și îi vom reîntâlni deseori în filele - și volumele - următoare ale aces tei Aspectul Capitalei, ziua și noaptea, era cu totul deosebit. Tribunalele erau instalate în casele, astăzi pe jumătate dărâmate, lângă Tea trul Liric 294, și, pe trotuarul din față, vechiul anticar, evreul Zwiebel. Acesta era un om foarte cumsecade. Cunoscut de toată lumea juridică și mare bibliofil. A lăsat un fiu care face același comerț, însă fără dulap pe stradă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și ele la erodarea regimului conservator și la o creștere a popularității grupărilor liberale din opoziție, îndeosebi printre tinerii intelectuali ai vremii. Alegerile pentru Colegiul I și II de Cameră se făceau în localul primăriei de pe Calea Șerban Vodă, astăzi dărâmat. Alegerile pentru Colegiul al III-lea se făceau în 5 secțiuni și anume: Culoarea Roșie: secțiunea I-a, în localul primăriei unde era și biroul cen tral al alegerii; Culoarea Galbenă: secțiunea II, în localul ofițerului de stare civilă din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care eu nu le-am făcut. Așa îmi vorbește de Circul de pe locul ocupat azi de Poșta Centrală, care circ ar fi ars! Acel Circ n-a ars niciodată, se numea Circul Suhr și a fost pur și simplu dărâmat. Iar Piața purta numele de Piața Constantin-Vodă. Acest lucru l am scris, însă d. Mandy nu m-a cetit. Alte circuri au ars. Când am venit în București, Bulevardul cel mare nu era pătruns din Calea Victoriei, nici în dreapta, nici în stânga
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îndeplinește? Etc., etc. Redactorii n-au știut anumite răspunsuri, în legătură cu altele s au bîlbîit, s-au „blocat”, le-au încurcat. La sfîrșitul celor două ore de umilință, unii dintre ei aveau încă obrazul sfecliu, iar alții erau realmente buimăciți și dărîmați. După mine, adevărata lor vină nu-i insuficiența cunoștințelor, ci faptul că n-au reușit să impună respect. Și iată-i tratați cu excesivă severitate, ridiculizați. Încă o dată, arendașul de partid a dovedit că disprețuiește slugile, le dă peste bot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prezentări de lucrări literare, multe de specialitate, care apar în țară și în străinătate. Mi-a părut rău că nu am auzit niciodată prezentări, relatări despre cărțile de arhitectură care vorbesc despre monumentele din țară care au fost de curând dărâmate. Fără niciun rost a fost dărâmată biserica mânăstirii Cotroceni, cu răspândirea osemintelor ctitorului Șerban Cantacuzino, cine știe unde. Dărâmate au fost și prețioasele clădiri ale mânăstirii Antim: o cuhnie, chilii și palatul Sinodului au căzut pradă unor neînțelese și deșarte ambiții. Biserica
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
rău că nu am auzit niciodată prezentări, relatări despre cărțile de arhitectură care vorbesc despre monumentele din țară care au fost de curând dărâmate. Fără niciun rost a fost dărâmată biserica mânăstirii Cotroceni, cu răspândirea osemintelor ctitorului Șerban Cantacuzino, cine știe unde. Dărâmate au fost și prețioasele clădiri ale mânăstirii Antim: o cuhnie, chilii și palatul Sinodului au căzut pradă unor neînțelese și deșarte ambiții. Biserica cea mai reprezentativă și bine compusă a arhitectului I.D. Traianescu din Dealul Spirii, precum și alte cîteva biserici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu numeroase proteste, autoritățile au hotărât să mute biserica mânăstirii la circa 250 de metri spre est, mutare pe care au trâmbițat-o ca pe un act de cultură. Clădirile din jurul bisericii, în care funcționaseră Arhivele Statului, au fost însă dărâmate. în zona în care se construiește în prezent viitorul Centru Civic au fost dărâmate nu mai puțin de alte cinci biserici. Dar acestea reprezintă numai o foarte mică parte din ceea ce a fost distrus în acest perimetru. Un foarte mare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu Atena frumuseții. Copil din flori ale răului... Asemenea soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am spune, mai confortabilă totuși decât Îndârjirea de a invoca porțile Închise ale „sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care a crescut, treptat, În jurul Crailor... Micul grup de fanatici admiratori de la Început, practicând, Într-un fel de „club” neconstituit, smerenia imnică sau docta exegeză manieristă sau mimetismul vanitos
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Saddam Hussein, n-a Înviat”. Dar adăuga, În chiar rândul următor: „Mă apasă atrocitățile din Iugoslavia, din Caucaz, din Sri Lanka. Mă apasă soarta țiganilor. Și mi-e groază de skinheads. Cartierul nostru nu l-au cercetat Încă, dar dincolo de Zidul dărâmat n-aș mai avea curaj să mă plimb pe-nserate”. Suferința personală are, cum se vede, altă portanță decât la introvertit. La fel, și cea colectivă sau globală. Unul se retrage, resemnat și solitar, În „casa melcului” rătăcitor; solidaritatea sa cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar mișcarea pupilelor adeverea că nu erau. Cred că avea un metru nouăzeci și cinci și era foarte lat în umeri. Cămașa, uriașă de altfel, stătea să-i plesnească peste piept. Matahala și-a admirat câteva clipe opera - adică ușa dărâmată - și apoi m-a privit ca pe un dop scos dintr-o sticlă de vin. Nu cred că-i făceam impresia unei ființe umane. Mă analiza ca și pe alte piese de mobilă din încăpere. Chiar aș fi vrut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
seama că au uitat pruncul în albie lăsându-l la discreția jefuitorilor, nu râde Smaranda când își amintește că soțul o înșală și nici Ștefan a Petrei când se gândește la grijile sale, nu râde Irinuca atunci când își vede casa dărâmată și nici fata ei când pleacă, în fiecare luni, pentru o săptămână, în pădure, nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la ’48”, nu râd încă mulți și multe în cele patru părți ale Amintirilor...). Desigur, C. nu e un autor
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Necazuri, Răfuieli mărunte, Notele unui om necăjit cresc din amărăciuni și ostilități, A. rămânând adesea la relatarea faptului brut, primitiv. O privire trist-resemnată, pătrunsă de compasiune, prinde scene din viața micilor slujbași, luminând fie amarul singurătății, ca în romanul Orașul dărâmaților (rămas în pagini de revistă), fie vreun suflet candid rănit de brutalitatea existenței (Fals mandat de aducere, 1931), fie o figură de apostol jertfit „faptei bune” (Florin a popii). Basmele în versuri, povestirile pentru copii (unele, rod al colaborării cu
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
asta, unii arhitecți postmoderni care socotesc că și acest exces al conservării denotă oarecare provincialism, că se impune să încetăm odată cu imaginea orașului vechi care trebuie să supraviețuiască secole la rând. Așa a fost și Parisul, spun ei, a trebuit dărâmat, trebuie să dărâmăm. A.V. Unde se învață, unde se cultivă dreapta măsură? A.P. Acasă, până la 7 ani, și pe urmă, dacă frecventezi un cerc de oameni cât de cât normali. Altfel, nu te învață nimeni dreapta măsură, fiecare umblă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în minte încât se opri și se zgâi la o duzină sau cam așa ceva de case amărâte ajunse în paragină, care acum ocupau zona - fiecare casă cu jumătatea sa de acru de teren. Era ușor să-ți imaginezi aceste semi-gherete dărîmate și în locul lor ridicându-se complexul atomic transparent de o strălucire orbitoare. Rememora scena așa cum o observase: turbinele și dinamurile, ieșind ca spițele unei roți bătute în nestemate din cubul gigantic de plumb și oțel care era partea vizibilă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
experiența fericită a părinților. Romanul e o colecție de imagini (colțuroase, pregnante, nicidecum în roz), dintre care una e cu adevărat remarcabilă: cea în care, asemenea unui condamnat la moarte, o casă făcută să reziste veacurilor e jefuită, abandonată și dărâmată. La un moment dat apare un artificiu neașteptat: când să pun capăt acestor pagini? se întrebă autorul. Când să opresc slide-show-ul? suflă, discret, la ureche Holban, cu vocea lui Robe-Grillet.
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
cafea, zahăr, ceai, prăjituri, reviste, cărți gratuite. Socialism utopic. Bizareria unei lumi, în fine, fără clase, în care, ciudat de tot, parcă te trage tot timpul ceva... un geam, o ușă deschisă sau chiar un perete, un zid, căzut, brusc dărâmat. În această atmosferă aflu că Mircea Eliade este bolnav, internat în spital la Chicago. Suferă de inimă. Mare fumător de pipă. {i eu care, cu belșugul local, abia mă apucai... Niciodată n-am ținut să-l cunosc pe marele savant
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]