490 matches
-
crengile-ncîlcite mi-am notat Versuri fără de talent. Ecou de serenadă Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au vestejit, Și-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Și-a mea serenadă s-a rătăcit În note grele, și blestemate... Noapte Se-ntind bulevarde-n noapte de vară
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se detașa din panorama aceea părea arbitrar, pe punctul de a fi mutat, dărâmat. Poate că spiritul persoanelor care locuiau acolo era identic, iar ordinea se afla probabil tocmai în arbitrarul acela. Da, pentru că ochii încetau să se mai minuneze și sfârșeau prin a se obișnui atât de mult cu haosul acela încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Sigur! am acceptat veselă. —Bravo, așa te vreau! exclamă Julie. O să-ți revii repede și în curând nici măcar n-o să-ți mai amintești. Dar iată cum stau lucrurile cu o inimă sfâșiată: chiar atunci când te simți un picuț mai puțin dărâmată, te săgetează în călcâiul lui Ahile, acolo unde ești mai vulnerabilă, și te dărâmă mai rău decât înainte. În timp ce treceam în viteză pe Fifty-seventh Street, am zărit un panou publicitar imens înfățișând un inel uriaș cu trei diamante. Sub fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu inima sfâșiată, îl sun imediat. Eduardo mi-a trimis nenumărate mesaje scrise de mână și bomboane de ciocolată Fauchon, dar nu l-am sunat, deși întreaga poveste m-a dărâmat cum nu-mi amintesc să mai fi fost vreodată dărâmată. Vreau să spun, Zach a fost și el îngrozitor, nu tu inel, nu tu Brazilia, dar Eduardo fusese atât de parșiv. Cine-ar fi crezut că-s atât de ghinionistă încât să am parte de-așa doi bărbați într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
O să-ncerc, i-am promis. Trebuie să-nchid. Sună mobilul lui Julie. Ar trebui să răspund. —OK. Dar nu uita de Vera și de rochia mea de mireasă! Am răspuns la mobilul lui Julie. Era Jazz. Părea încă și mai dărâmată decât Jolene. Unde-i Julie? miorlăi ea. — În clipa asta nu-i aici, i-am răspuns. —Ah, nuuuu! Trebuie să vorbesc cu ea neapărat despre dl Valentino. Vrea cu disperare să-i creeze el rochia de miresă. Există vreo șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Apoi se vor ridica cei trei pereți, unul care se va învecina cu strada pe care Cipriano Algor va coti în curând, doi care vor închide de-o parte și de alta terenul câștigat pe seama străzii intermediare și a clădirilor dărâmate, făcând să dispară fațada încă vizibilă a edificiului, ușa de acces pentru personalul de siguranță va fi mutată din loc, în câteva zile nici omul cel mai perspicace nu va fi în stare să facă deosebirea, privind de afară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Guggenheim. Am... am fost la cumpărături. — Ai fost... Mă fixează, apoi începe iar să citească. Când termină, rămâne uitându‑se în gol, fără expresie. — Nu‑mi vine să cred, zice, atât de încet că abia îl aud. Pare la fel de dărâmat cum sunt și eu și, pentru prima oară pe ziua de azi, simt că‑mi dau lacrimile. Știu, zic tremurând din tot corpul. E oribil. Probabil că m‑au urmărit. Probabil că au fost pe urmele mele în permanență, spionându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de dragoste, de inși care să se oprească pentru a iubi. Dragostea o aduce epigonul. Vocația acestuia e să nu ajungă niciodată primul și să se despartă greu. Dacă se așază Între ruine, le va Îngriji sau va reconstrui casa dărîmată a exploratorului. Și totuși de atîtea ori a fost nedreptățit și disprețuit. Chiar pionierul a trebuit să plătească acest tribut cînd n-a ajuns primul; după drumul halucinant la Polul Sud, unde a găsit fluturînd drapelul Înfipt de Amundsen cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
numai În jurul bătăliei de la Salamina a putut să amestece trei glorii ale spiritului; Eschil a luat parte la luptă, Sofocle a dansat la serbarea victoriei, iar Euripide s-a născut chiar În acea zi. Dar ridicînd În picioare toate coloanele dărîmate, reașezînd statuile pe soclu,: am rămîne În următoarea clipă descumpăniți. Fericirea elină ne-ar strînge, ne-ar sugruma. A o invidia ar fi o eroare. Și pe urmă ea n-a fost nici pentru greci aceeași. Heracles se comportă ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
un pas, șchiopăta ritmic însoțitorul înpelerină neagră. Imaginea se rupse, instantaneu. Fereastra trepida, tunetul atinse pereții, totul începu să tremure, Tolea sări în lături, spre pragul camerei, pleosc, tava cu cești prăbușită în bucătărie și duuummm, întreg peretele cu cărți dărâmat, într-o secundă, explozie, la un pas, scăpase ca prin miracol, duuummmm, un pas, o secundă, ferestrele zăngăneau și zidurile se clătinau, masa scaunul televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i nici o sabie pe-acolo, să pupăm mâinile, despre asta ar trebui scris, comunismul ăsta a afectat tot, noi am condamnat doar prin cifre: canal, femei însărcinate, omorâte prin chiuretaje făcute aiurea, de neprofesioniști, că altfel nu era voie, biserici dărâmate, elite distruse, câți și cum au murit, dar despre distrugerea fibrei naționale nu scrie nimeni, despre duplicitate, minciună, prefăcătorie, coloană vertebrală, despre dispriția capacității noastre de a trăi împreună, că suntem speriați de bombe, istoria nu s-a terminat, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-o pentru promoția Tesco de acum doi ani. Iartă-mă, mami, spune În receptor. A trebuit să-i amintesc asistentei mele ceva. Asistentei ei. Doamne, ce mă calcă pe nervi când zice chestia asta. Dar, sinceră să fiu, sunt prea dărâmată ca să mai pun la suflet așa ceva. Nu are nimic de-a face cu mine, Îmi spun ferm Începând să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
întreținut dezbinările în ținuturile cucerite; unii au alimentat dușmăniile împotriva lor înșiși; alții, în sfârșit, s-au străduit să-i câștige de partea lor pe aceia de care nu erau siguri la începutul domniei; unii au înălțat fortărețe; alții leau dărâmat și le-au distrus. Și, cu toate că nu putem formula o judecată cu privire la toate aceste lucruri, fără a examina împrejurările particulare ale fiecărui stat în care s-a procedat într-un fel sau altul, voi vorbi totuși despre ele tratându-le
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
iar aerul părea lăptos. Ne-am oprit la Benny, la ghereta Evreului Care Se Trezește De Dimineață, de unde ne luam întotdeauna, în drum spre serviciu, cafelele și covrigii, și unde am fost supuse unui interogatoriu amănunțit referitor la aspectul nostru dărâmat. —Ei, ia stați puținel, ce-ați focut voi două, fetilor? Ei? ne-a întrebat evreul. A ieșit din spatele standului ca să ne inspecteze. Jumătate din stradă se uita la noi, iar traficul aproape că s-a oprit în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a respins pe toate zicând: — Dar nu e puțin cam...? Am început să-mi pierd buna dispoziție și, cu fiecare dezamăgire, frazele mi-au devenit din ce în ce mai scurte și mai concise. într-un final, am ajuns la un șopron galben și dărâmat. Gipsy Kings cântau așa de tare de-ți plesneau timpanele. Ce zici de locul ăsta? mi-a propus Chris. Cu buzele strânse, am ridicat din umeri. întreaga mea înfățișare spunea „Aici? Ai înnebunit de tot?“ — Atunci hai să intrăm, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate de naturală, străbătută de un curs de apă. Trei galerii se deschideau dincolo de râul subteran. Nici vorbă de aur acolo, nici un filon nu se vedea strălucind pe pereți. Șinele ruginite intrau în galeria din dreapta, oprindu-se în fața unui perete dărâmat. Cineva excavase acolo, căutând, fără îndoială, aur. Deși deziluzionat de faptul că nu dăduse de peștera lui Ali Baba, Boris nu sistase lucrările. Imediat, dăduse dispoziție ca săpăturile să continue în galeria începută. Considera că cei ce începuseră prospectările știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dorința răzbunării porni a-i curge bărbatului prin vene, iar ideea uciderii copilei i se contura tot mai clar în minte. Simțea insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din somn. Pentru o clipă, chiar mă speriasem, zău așa! Ce mi s-a întâmplat, mă întrebi? Sincer, sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a murit o colegă de serviciu. Asta m-a mișcat cum nu se poate mai profund. N-am fost bună de nimic toată ziua, am fost sucită și întoarsă pe dos, parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bizară mostră de libertate a presei și a opiniei! Am scris un articol, "Statuile din Est", în care am arătat că Estul european e presărat cu socluri goale, pe care nu se știe ce statui vor fi puse în locul celor dărâmate. După vreo trei zile, a apărut, tradus (și tradus bine) de G. B. M-a sunat Nicolae Lungociu, pe numele american "Nick Lungociu", insistând să vin la Washington, pentru o întîlnire cu comunitatea românească. Întâi, am ezitat. Pe urmă am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din Strada Scursurilor începură să se înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară în matca secată a râului Kamo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care le observasem mai devreme se desfășoară ca o rețea și țin laolaltă trăsturi amorfe, trăsături care amenință să se schimbe în cu totul altceva. Așadar, putem afirma cu o oarecare certitudine că Dave 2, muls, umilit, cu principiile dărâmate, fusese condus prin apartament de penisul său, ca un câine în lesă. Carol îl făcuse să bea, ticăloasa manipulatoare, distrugând într-o clipă cinci ani de abstinență. Acum își bătea joc de el și în clipa următoare îl masturba. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Du-te. Repede. — Unde? — Acolo. — Acolo nu am voie. E pentru ologi. — Hai, du-te. Intră odată. Am țâșnit afară după două minute și am alergat spre locurile noastre. — Ți-e bine acum? mă întrebă ea în timp ce ne așezam. Pari dărâmat. — Nu. Mă simt minunat, i-am răspuns eu. Dar nu era așa. Eram zguduit. Nu reușisem să-mi scot nenorocitul de brâu. Doamne, de mult nu mai avusesem așa o idee tâmpită ca în cazul acestui brâu. M-am răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce înseamnă TURCĂ, atunci când văd în ce hal e ogeacul meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine ca el. apartamentul e o ruină, dar lova e în dolari de cea mai bună calitate, ceea ce menține bunăvoința avocaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coleg fără să-ți treacă prin cap că celălalt ar putea să-și spargă țeasta. Nepoata mea cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot Dalai Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și petrece timpul e să râdă. Ce bine de el! — Ar trebui să aprinzi lumina
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]