57,295 matches
-
post-decembrist pe... întâiul stătător prezidențial, nea Pingelică!), mă întreb: de ce nu renunțăm la ea? De ce nu optam, ca-n Statele Unite, pentru o soluție care să facă din omul cel mai important din stat responsabilul efectiv pentru mersul treburilor societății? Sau, daca ne e atat de dragă ideea de reprezentare simbolică, de ce nu mergem până la capăt? Adică să-l rechemam pe Rege? Oricâte dezamăgiri mi-ar fi produs în ultimii ani Regele Mihai (penibilă mezalianța a prințesei Margareta cu un actoraș de
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
sosit, cred, momentul să ne gândim cu toată seriozitatea la necesitatea unor schimbări majore. Văzând lipsa de jenă cu care dl. Constantinescu accepta să i se creeze avantaje pe viață, mă îngrozesc gândindu-mă ce va urma după plecarea lui, daca lupii hămesiți ai lui Ion Iliescu se vor trezi din nou în fața bucatelor. Ascensiunea acestor hrăpăreți nerușinați trebuie oprită cu orice preț. Cred, mai mult ca oricând, în lozinca - paradoxala, dar explicabila prin lipsa de caracter a ex-regalistilor țărăniști și
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
de experiență, care, mai mult decât să convingă, intimidează. Cicero tălmăcește și răstoarnă, prin gură lui Cato, patru inconveniente principale ale bătrâneții, dar chiar și aici oratorul este memorabil mai ales atunci când exemplifică și se propune ca model indirect. Astfel, daca bătrânețea se spune că te ține departe de viață activă, în schimb ea poate determina prin înțelepciune înseși acțiunile celorlalți: "eu declar cu mult înainte război Cartaginei". Dacă slăbește forță, totuși "adunarea senatului nu este lipsită de puterile mele, nici
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
schimb ea poate determina prin înțelepciune înseși acțiunile celorlalți: "eu declar cu mult înainte război Cartaginei". Dacă slăbește forță, totuși "adunarea senatului nu este lipsită de puterile mele, nici tribunii din for, nici prietenii, nici clienții, nici oaspeții". Tot astfel, daca bătrânețea este lipsită de plăceri, "trebuie să aducem mari mulțumiri bătrâneții, ca uneia care face să nu ne placă ceea ce se cuvine să nu placă". În fine, apropierea morții este și ea privită cu liniște pentru că: "ori trebuie să fie
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
trebuie să aducem mari mulțumiri bătrâneții, ca uneia care face să nu ne placă ceea ce se cuvine să nu placă". În fine, apropierea morții este și ea privită cu liniște pentru că: "ori trebuie să fie cu totul neluata în seamă, daca aduce completă pieire a sufletului, ori, dimpotrivă, să fie dorită, dacă ea îl duce acolo unde va avea o existență veșnică". Alegerea personajului istoric - venerabilul Cato Maior -, preambulul plin de familiaritate în care Cicero dialoghează cu prietenul său Atticus, anecdota
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
literatura avangardei, prelungire a celei interbelice. Că orice creator de literatură a absurdului, n-are încredere în rolul literaturii că mîntuire. Într-o piesă a sa, eroul e neputincios pentru că e obsedat de întrebarea "dacă literatura are o valoare oarecare, daca scrisul îi poate aduce mîntuirea. De cînd am început să scriu, mi-am pus întotdeauna întrebarea de a ști dacă merită oboseală să scriu și chiar dacă merită să faci ceva, orice ar fi asta". Această opinie se asociază bine cu
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
muncă... Sînt mai favorizat decît regii, pentru că regii înșiși muncesc, pe cînd eu mă pot duce unde vreau, cu un caiet și cu un creion... Totuși, se poate spune că nu muncesc și se poate spune că muncesc... În fapt, daca scriu, asta se datoreaza sentimentului de culpabilitate, pentru că sînt înclinat să nu scriu, să nu ridic povară, în fine, să nu lucrez. Îmi trebuie luni de acumulare ca să pot lucra o lună". E, firește, ca autor dramatic, împotriva excesului din
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
celor care, în principiu, respingem ceea ce se cheamă, Realpolitik, ce ne rămîne? Niște rămășițe ale zilei, după ce-am pierdut aproape toate diminețile. Poate n-ar strică dacă am vedea odată cum. De dragul jocului. 2. Cum putem vorbi despre sfîrșit, daca nu știm începutul? De unde să numărăm? Ad urbe condita? Iar în ceea ce privește anul 1 A.D., știm că a fost stabilit mult ulterior. Iar la anul zero nu s-a gîndit nimeni, desi î.e.n. se socotește în sens invers, catre minus infinit
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
cer și iad e purgatoriul catolic (ceea ce ar justifica parțial convingerea, de mulți împărtășită, că totul se plătește ici-bas). Sau, mai sigur, e un limb perpetuu. Eternitatea o purtăm (sau o putem purta) în noi; la fel si prăbușirile. Dar daca microcosmosul e o mise-en-abîme a macrocosmosului (ceea ce putem traduce și prin faptul că prăpastia ne e predestinata), inseamna ca si catastrofele și veșnicia există și independent de noi și în afara noastră. Cum altfel? Nici o înălțare a omului (chiar dacă, poate, s-
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
text.s...ț și dacă a fi scriitor înseamnă a fi un om care are vocația de a țipari cărți, e cert că eu n-am vocație de scriitor". Chiar și cartea despre Mateiu ar fi fost supusă aceleiași amînări, daca nu i-ar fi fost "smulsa" prin insistențele prietenești ale redactorilor de la Minerva. În mod surprinzător el nu-l consideră pe autorul Crailor... un scriitor fundamental, "adică unul dintre aceia care deschid drumuri neumblate". După opinia lui, în literatura română
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
Ioana Lipovanu Mircea Eliade știe, ca și Eminescu, ca, în fața lui Dumnezeu, geniul și idiotul sunt egali, daca nu cumva idiotul este mai iubit, în virtutea legii compensației, reflex al principiului analogiei inverse... Dar, cum nu se teme de contraziceri, autorul Oceanografiei susține, alteori, altceva, anume că geniul, ca și sfanțul, este un mântuit încă din această lume, în
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
semnificației mîțului. Însă, ceea ce e și mai important, "e de ajuns", spune Rousset, o schimbare cît de mică la nivelul deznodămîntului pentru că ansamblul să se modifice, dat fiind că în el găsim punctul sensibil și placă turnanta" (32). De pildă, daca statuia este înlocuită cu un personaj viu (cum ar fi la Lenau, de pildă, unde apare fiul Comandorului), pentru ca întreg sistemul donjuanesc să pivoteze. Ori, excluderea din intrigă a donnei Anna, fiica a Comandorului mort. Anna este cea care îi
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
dacă nu duhul, atunci măcar tiparul lui, de dascăl nestăpînit, vîrît cu pasiune în politică și care, la vremea lui, s-a pus cu autoritatea, riscîndu-si pielea, apoi slujba, în numele unor idei care l-au înfierbîntat în tinerețe. Creangă însă, daca socotim mai bine, nu s-a lăsat ademenit de uși, ci de treburi mai înalte decît intrarea prefecturii din Iași. Ochea ideile timpului și, cu toate că nu suferea popimea, era un om cu frica lui Dumnezeu. Lucru important, Creangă n-a
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
terminație e selectata de numele în -oiu și de obicei și de cele în -asu: "Spiroiule, sînt foarte dezamăgit" (AC 22, 1999, 3); "Să trăiești, Erbasule" (AC 21, 1999, 9); numele în -eanu preferă însă desinența -e: "Bercene, nu stiu daca rezistăm" (AC 2, 1999, 8). Numele în -a sau -ea rămîn invariabile, ca marca de vocativ putînd funcționa interjecția de adresare: "Băi Boda" (AC 2, 1999, 11), "Băi Coșea" (AC 20, 1999, 3). În cîteva cazuri mai speciale, contrastul cu
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
orădean a avut măcar elegantă morală de-a expedia acel plic...). Evident, nu-i pot fi decît, retrospectiv, recunoscător directorului Contemporanului pentru a fi apelat amical la mine și a ma fi angajat la revista d-sale, în 1990. Dar daca - așa cum glăsuiește dictonul - a tot ceea ce sfîrșește bine e bun, cum am putea califica ceea ce sfîrșește rău? Cu riscul de-a face figură de ingrat (?), îmi simt datoria de a da în vileag adevărul. Nicolae Breban mi-a promis - și
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
cel dintîi. - Da, vreau să știu, se încăpățina copilărește al doilea. - Bine, domnule, dacă trebuie să-ți spun, îți spun. Și vrei să știi musai?! - se asigura mai întîi. - Vreau! afirmă acela cu tărie. - Ei bine, e simplu, foarte simplu: Daca englezu^ pe șosea merge pe stînga... - Right, right, făcu conlocutorul amuzat de circulația aia a lor, pe care o confundă cu scrisul ebraic de la stînga la dreapta...
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
Întors la Timișoara, i-am povestit lui Marcel Tolcea, cel mai "bucureștean" dintre prietenii mei ne-dâmboviteni, un calamburgiu de clasă, periplul prin Capitala patriei ("perla Balcanilor", vorba poetului). Cu umorul lui nedezmințit, Marcel a sintetizat totul într-o propoziție: "Coane, daca înțeleg eu bine, tu nu le-ai dat americanilor tedeul spronuntie bănățeana a siglei CD, n.m., M.M.t cu ăAseară ți-am luat basmaă, ci pe ăla cu a!" Avea dreptate. Intenționasem să le restitui prietenilor mei o Românie bucolica
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
mai marii noștri conducători politici, în frunte cu președintele. Măcar ele să fi fost lecturate de toți înainte de sosirea Papei la noi, așa că chestie; dl. Radu zis Mischiu mai lăsînd la o parte poezeaua. Iar după aceea, să pună mîna, daca nu pe gramatică, măcar pe artă vorbirii sau oratorilor, oricare ar fi ei, nu musai latini... Că de unde nu e... În rest, dacă mi se dă voie să-mi imaginez și eu ce replică...; sau ce constatare ar face un
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
paranteză fie spus, posesoarea numelui nu vorbește deloc italiană). Așa cum, pe vremuri, o generatie s-a regăsit în Rebelul fără cauza, să zicem, publicul tînăr al Germaniei anului ^98 și-a adjudecat Lola; filmul a avut un ecou extraordinar și, daca n-a devenit încă, va deveni, în scurt timp, ceea ce se cheamă un film cult. Am văzut (care rulează, acum, la noi, cu titlul, poetizant, ca și la francezi, Aleargă, Lola, aleargă), anul trecut, la Mostră venețiana. Într-un context
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
nici severitatea măsurilor pe care acesta le ia împotriva credinței catolice. Dacă într-adevăr Maiestatea Voastră nu este de acord cu toate acestea (iar scrisorile dumneavoastră precedente îmi demonstrează că nu sînteți de acord cu ceea ce se petrece acum), repet, daca Maiestatea Voastră nu aprobă faptul că guvernul dumneavoastră continuă să ia măsuri severe împotriva bisericii lui Hristos, slăbind-o, nu crede oare Maiestatea Voastră că aceste măsuri pot face doar să vi se clatine tronul? (hopaaa!, exclamația unui ortodox simplu
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
lui. Este ca și cum Alexandru Macedonski ar fi scris o monografie despre mișcarea de la Literatorul omitându-se pe șine." Așa stând lucrurile, este cu totul pe alături ironia pe care "Necumintele" o dezvolta în continuare: "Păi, despre ce să scrie un poet, daca nu despre el? Nimeni nu-l oprește pe dl. Alex. Ștefănescu să scrie domnia să o teza de doctorat chiar și de cinci mii de pagini, în care să inventeze un nou curent literar și să se pună în fruntea
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
al colaboratorului nostru, ar putea să-i șocheze pe destui dintre cititorii de bună credință. Ne-am asumat, pînă la urmă, riscul. Ne-am spus că n-avem nici o șansă de a schimba o astfel de mentalitate, în definitiv, necritica, daca nu înfrîngem tabuul cu pricina. În plus, dl Grigurcu exprimă un punct de vedere care merită să fie știut. Nu ne obligă nimeni să-l împărtășim, desi argumentele sînt puternice și atmosfera generală este, cum am arătat, favorabilă acestui fel
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
ar fi corect. Iar acest capăt ar trebui să constea într-o întrebare - Întrucît a falsificat cenzură literatura care a trecut de ea? Aceasta e marea întrebare, iar răspunsul nu poate fi găsit decît luînd la prefirat literatura acelor ani, daca nu din interes, atunci măcar dintr-o minimă corectitudine justițiara. Însă dacă faci dreptate în mintea ta, atribuindu-ti simultan trei roluri - cel de acuzator, de apărător (?) și de judecător - evident că poți spune tot ceea ce dorești, fiindcă așa ai
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
vedere trei nume la fiecare categorie. Inițial, au fost cerute și explicații din partea "anchetaților", care să le justifice opțiunea, dar, treptat, s-a renunțat la acestea, dat fiind că o parte dintre cei solicitați resimțeau anchetă că pe o pisălogeala, daca nu cumva că pe o formalitate. S-a acordat un punctaj pentru numele românilor aleși în top, în funcție de acestă calculîndu-se în final clasamentul. Au existat, si era firesc să fie așa, personalități care au refuzat să răspundă la ancheta din
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
preferat memoria exemplara celei literare cînd, în 1949, a publicat un apel către foștii deportați din lagăre naziste cerîndu-le să pledeze alături de el pentru anchetarea lagărelor sovietice. A profita cu adevarat de experiență trecutului e posibil dacă ajungem la general, daca transcendem nivelul factual al întîmplării singulare pentru a o putea integra într-o categorie în care ea e normă, nu singurul candidat. Autentică, și totodată gravă, tulburătoarea lecție a Holocaustului este aceea a universalizării suferinței, tocmai pentru a o putea
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]