513 matches
-
și chiar preoți (catolici), ar fi de origine sefardă. Tereza Ipcar, mama scriitorului, ar fi fost botezată chiar de către acesta, pe patul de moarte! Deci în octombrie 1936, dacă nu ne înșelăm. În țară, mama lui Eugen Ionescu lucrase ca dactilografă la Banca Națională. Fratele ei, Ulis Corneliu Ipcar, se născuse la Craiova, în 1892, fiica acestuia, prin urmare, vara primară a dramaturgului, Christiane, se călugărise. Însuși numele mamei - Tereza - are o bogată tradiție în lumea catolică. Nu din Franța venise
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
vor să trăiască suprema fericire, sunt mânați spre moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic nu ține prea mult, ei, bine! îmi voi da viața (cui? - nota dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o eternitate: neființa mea traversând această clipă!” Presupun că așa s-ar raționa atunci, dacă acceptăm că pe marginea prăpastiei (prăpastia ... înaltului!) se mai pot face raționamente ... Fiindcă, se pare, un coeficient de iraționalitate dilată
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe care nu s-a pedalat încă suficient, remarcă, de câte ori are ocazie, tovarășul Constandache, mai ales când se află pe aproape și Radu Mercea. Acesta se face că nu aude, își piaptănă cu degetele părul sârmos, „ușor grizonat”, cum zice dactilografa, și își exersează talentul muzical fluierând Menuetul lui Boccherini în timp ce răsfoiește colecțiile de ziare aflate în holul mare al redacției. I-o va plăti lui Constandache la timpul potrivit! El știe să aștepte! Deocamdată, sarcinile! Să le rezolve repede și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nume, „Perju”, era luat numaidecât în atenție. Fusese „mătrășit” (pentru „imoralitate”, după cum se aude) președintele de la I. L. F. (Întreprinderea pentru Legume și Fructe)? „Îl propunem pe tovarășu’ Perju, pentru că este un element (desigur, bun!), a fost verificat (de cine? - nota dactilografei) în munci de răspundere, îl cunoaștem, nu-i așa? cu toții... familie exemplară... apreciat și în cartier pentru spiritul gospodăresc... iese totdeauna primul de pe strada sa la adunatul frunzelor uscate... și asta în fiecare toamnă!”. La ultimul argument, tovarășul Lulu Chiracu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
M-aș bucura să fiți măcar odată sinceri, dar v-aș cere prea mult! Răspundeți la o îndatorire de serviciu... În fond, fiecare cu serviciul lui... unii-s făcuți să muștruluiască, alții să fie muștruluiți! Pe undeva (pe unde? - nota dactilografei) mă încearcă tristețea ascultând atâtea laude din obligație. Dar ce contează? Tot laudă e, deci se consemnează în procesul verbal. Iar acesta nu are păreri, este un ins lipsit de personalitate, nu are voie să aibă opinii asupra lui însuși
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și scrise cu aur pe cotor, în fapt niște banale cutii goale pe dinăuntru: comandă specială la tipografia Theodor Neculuță, pentru... impresie! În efortul de „înfrumusețare a locului de muncă” nu uită nici „elementul-om”, impune peste tot rigori „estetice”. Dactilografei îi recomandă culoarea pentru păr, parfumul care îi priește lui ( că de când la Radio, la secția agrară, a rămas cu o supărătoare rinită alergică de la fân), culoarea pantofilor și a genții, lungimea părului și a unghiilor etc. Într-un cuvânt
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-nceput. Cu timpul, însă, am intrat în jocul mai ciudat al covoarelor mamei, care devenise atât de expertă încît nu numai că lucra acum mult mai repede, dar degetele i se mișcau de la un timp mecanic și orbește, ca al dactilografelor ce pot pălăvrăgi despre soți, filme și boli pe când bat la mașină circulare oficiale. Primul covor în care motivele nu mai respectau nici o ordine, nici o simetrie și nici un model, apărând la locul lor numai din capriciul jocului nostru, i-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tratează însă diferit, după calapodul propriei poetici. Prozatorul recurge, de altfel, frecvent la asemenea furnizori de subiecte („informatori“, cum îi alintă el câteodată), precum Nae Stabiliment (personaj cu care cititorii lui Sorin Stoica au făcut demult cunoștință) sau tanti Cati, dactilografa, ca să nu-i mai menționez pe ceilalți (n-aș mai termina...). Rolul povestitorului s-ar limita, prin urmare, la ipostaza de simplu mediator, agent al comunicării directe, de la om la om, cu ajutorul unei „limbi comune“ (pentru detalii, vezi cartea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și cel bisericesc coabitau pașnic pe un același perete, mânjite imparțial de picături de ulei încins sărit din cratițe, și eram împăcați cu gândul că asta trebuie să faci în ziua de „Măcinici“. Altfel cum? Tanti Cati Tanti Cati e dactilografă într-o dugheană. Colegul de serviciu e un moșulică de vreo 75 de ani. Un bătrânel decrepit cu bască cu paratrăsnet. Putem bănui că au fost amanți. Măcar amanți platonici. De 35 de ani lucrează împreună. O familie organizațională. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și văd că e adevărat. Bate după dictare și se gândește hăt departe, cine știe unde se gândește. Ce să facă acasă se gândește. Ceva de genul ăsta. Ce treabă să-nvârtească. Ciorbe, salate, tochituri, tocane. Bate mecanic, nu înregistrează ce bate. Dactilografa care trece prin memorie, că sunt mulți care în mintea lor repetă ca inconștienții încă o dată ce-a zis clientul, aia nu rezistă până la pensie. Ia asupra ei cazu’. Nu trebuie să te implici în ceea ce faci. Așa zice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
obișnuia să recomande partenerele efemere drept „soții”, argumentând (convingător, de altfel) că nu durata „Însoțirii” de o noapte sau un deceniu are importanță, ci faptul În sine. Doamna mai În vârstă, am aflat, era mama fericitei care juca rolul de dactilografă a Poetului. Acesta se arăta foarte iritat de gardianul cu care se prezentase partenera. Brunetă foarte, nu mi se părea În nici un fel atrăgătoare și, după puținele replici, nici măcar interesantă. Iritarea nu s-a domolit nici la hotel, unde distribuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
discuția lunecase spre erotism... Deosebea, pe bună dreptate, erotismul de sexualitate și Îi Închina, pe loc, un ardent elogiu. Nu, nu despre stricta „funcționalitate” era vorba, ci despre pulsația interioară profundă, misterioasă, sfidând vârstele și vulnerabilitățile. Imaginea din tren a dactilografei nu prea atrăgătoare stăruia, completând, acum, altfel ceea ce auzeam. MRP a plecat apoi În străinătate. La Înapoiere, spusese celor care Îl așteptau la aeroport: „M-am Întors În pământul patriei”. Când a fost corectat („pe pământul Patriei”), oferise la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cum îi cheamă pe copiii ăia chinuiți. Karin luă de la Weber fotografia cu o soție de fermier drăguță, cu părul castaniu, și o cercetă, sugându-și obrajii. Dar datorită ei am supraviețuit în anii inițiativelor de afaceri ale tatei. Secretară dactilografă gradul III, aici, la colegiu. Cum se înțelegea Mark cu ea? —O venera pe femeia aia. De fapt, îi venera pe amândoi. Doar că uneori țipa și agita câte o armă boantă în timp ce făcea chestia asta. —Era violent? Ea dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca în orice alt proiect din viața ei. Era o listă nouă și eram sigură că dacă i-aș fi cerut să-mi arate lista a doua zi, la sfârșitul ei aș fi găsit scris: să dau cremă antirid gratis dactilografelor. Dar încercam s-o susțin în această acțiune pentru că mă simțeam vinovată pentru, ei bine, pentru tot. Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tipul ăla solid, cu mustață căruntă pe oală, de haiduc, Octav Cerchez pe numele lui, care făcea și pe tehnoredactorul, și semna și câte trei-patru articole pe număr, lucrase cică-n construcții. Angela și Doinița, primele angajate ale revistei, ca dactilografe și promovate pe urmă reportere de teren, nu scăpau nici un prilej când nu era Octav de față să spună despre el că a fost salahor, săpător de șanțuri sau cel mult zidar, ceea ce se vede limpede din gramatica și ortografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și șase de ani, sănătos și cu chef de viață orașul oferea un excelent confort și distracții nebănuite. Dar nimic din toate acestea nu îl vor face să uite îndatoririle cărora se consacrase cu entuziasm. Contemplă cu privire furișată profilul dactilografei. Chiar de la început remarcase frumusețea fetei care niciodată nu se arătase altfel decât ireproșabil de eficientă. Încercase să devină familiar cu ea, dar renunțase în fața privirii ei care degajase răceala de gheață a unei banchize polare. Coapsele pline, ademenitoare, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mine (și avea să rămînă) doar ceea ce percepeam în acele vise limpezi și ciudate, în care uneori mă ridicam în aer la cel mai înalt rând de ferestre ale câte unei clădiri semețe și izolate, privind înăuntru în odăi cu dactilografe verzui. Terminam școala generală la 28, lângă Circul de Stat, și încă nu fusesem în centrul orașului. întreaga mea lume rămăsese aceea a mamei mele, care, femeie simplă venită de la țară, își stabilise precis zona de acțiune între Obor și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
anunțată scorpia...” - gândi el Înmânându-i adresa poliției, privind la ea triumfător. „Laboranta parcurse rândurile Înscrise pe scrisoare, afișând o figură echivocă. „Veniți peste trei zile...!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor. „Cum adică...?” Laboranta cu un calm enervant preciză. „Dactilografa e plecată În concediu!” „O bat eu la mașina de scris...” - se oferi Atena. „Vă rog, aici nu-i talcioc? - se stropși laboranta trântindu-le ușa În nas. Atena izbugni În plâns. „Nemernica, ar trebui reclamată...!” „Cui...!?” - zâmbi amarnic Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puteam vedea fiecare floricică ornamentală, altele tapete verzui, într-unele atârnau din tavan mari policandre de cristal, cu fiecare prismă tăiată perfect. Lambriurile, ușile glisante cu ochiuri scânteietoare de cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură înfățișînd personaje enigmatice, dactilografele care mă priveau uimite de la birourile lor, totul era viu și concret. Privirea mi se apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte unei dactilografe și pornea apoi spre ușă, care se deschidea f ăcînd loc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură înfățișînd personaje enigmatice, dactilografele care mă priveau uimite de la birourile lor, totul era viu și concret. Privirea mi se apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte unei dactilografe și pornea apoi spre ușă, care se deschidea f ăcînd loc altei perspective. Ce palat era acesta? Și unde, în stânca moale a creierului, își săpa odăile și galeriile? într-unui dintre cele șase straturi ale neocortexului? Mai adânc, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de vată sau de șosete jegoase, cu labele păroase-n pantofi de damă, așteptîndu-te la fiecare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
evident cadrista, turnătoare pe față. Secretara directorului - soție de ofițer de miliție. Eram împărțiți în trei mari servicii: analiza, programare, explorare. La analiza și programare eram majoritari cu studii superioare și ocupăm fiecare serviciu un etaj. Studiile medii erau clapaciste, dactilografe, desenatoare. Exploatarea reprezenta numeric 70%, fiind formată din operatoare calculator - unul dintre ei, Dascălu, preot consilier cultural al actualului patriarh, perforatoare verificatoare pe Juki la cartele, fete care de-abia terminaseră liceul de informatică și care veniseră de la țară și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
care una, două îi chemați pe ai noștri miniștri de justiție, președinte CSM la ambasada să le frecați ridichea, ce va credeți, stăpânii lumii și noi sclavii voștri, negrii? Și nici nu ne respectați, trimiteți o subsecretară, una sub secretar, dactilografa vreo canapeluța, lasă că știm noi de stricatele voastre, ce nu vedem la film și ne spune Gidea și Ponta. Bine a făcut ca a plecat cu bonă, măi o ruletă, un septic, mai scapă de leșinătura de acasă, ăia
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
om mare". Am închis ușa și, sfioasă, am făcut câțiva pași înăuntru, până am ajuns lângă umărul lui. Era concentrat, mâinile lui căutau literele claviaturii, care păreau că-l fascinează, dar nu bătea nici pe departe atât de repede ca dactilografele de la notariat. Ochii căprui întunecat aveau gene lungi și dese. Sprâncenele se arcuiau senin deasupra lor. Nasul îi era drept, cu nări prelungi, iar obrajii galbeni, scobiți. O mustață destul de rară era încadrată, ca de două paranteze, de niște cute
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cult pentru lucrătoarele de la Apaca și de la I.P.R.S. Băneasa: l-au pipăit, l-au umplut de ruj, i-au smuls cravata și cămașa din nădragi. “Nu mai pot, abia aștept să scap de-aici!”, se lamenta Petre în fața unei dactilografe de la Băneasa, în aprilie 1990. Ea clătina din cap cu înțelegere: ce oameni, ce educație... După care, l-a luat și ea la frecat pe capota mașinii. Politicienii folosesc semne pentru recunoașterea apartenenței la un anumit grup. De obicei, aceste
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]