709 matches
-
ieri ca dadaism, azi ca «Rezistență franceză» și sovietism literar, mîine ca dandysm anglo-saxon”, merg însă în sensul unor abia disimulate stereotipuri xenofobe, reperabile în cazul mai tuturor adversarilor autohtoni ai lui Tzara. Denunțat ca traficant imoral și dezertor, militantul Dada e opus strategic (probabil pentru a contracara suspiciunile de antisemitism...) unor intelectuali evrei „asimilați”, fideli militar României: „A se scuti de precursori, de inventatori și fondatori din Valahia noastră, fugari de la armată cînd a venit vremea să ne apărăm țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoriile lui R. Lalou, M. Raymond sau A. Thibaudet, antologiile de la Sagittaire Krà și celelalte... Interesant este faptul că și André Breton, cu ocazia Congresului spiritului modern (martie 1922, dată cînd va fi consfințită nașterea mișcării suprarealiste prin contestarea lui Dada), îl va elimina pe Tzara din cadrul suprarealismului cu argumente naționaliste, citîndu-i pe „dadaiștii” Huelsenbeck, Schad și Val Serner (achiziționat de la familia Breton de Biblioteca Națională din Paris, Cota 14316. Manuscrise, achiziții noi, dosarul „intim” al respectivei manifestări a fost descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Originea străină, neaderența la poezia franceză a lui Tzara, denunțat ca „impostor avid de reclamă”, fuseseră invocate fățiș de liderul suprarealist în Le journal du peuple (22 februarie 1922). Iată și un extras copiat de mîna lui Breton din lucrarea Dada siegt (1920) a lui Huelsenbeck: „Monsieur Tzara qui se nommait l’hm le + libre (l’homme le plus libre) du monde chaque jour parcourait ses comparses de journaux dans léquels ont l’avait appelé grand homme à Paris et couronné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aucun allemand n’était représenté...” Într-un articol publicat în revista Comoedia din 7 martie 1922, Tzara îi va răspunde lui Breton negînd ferm existența corespondenței infamante a lui Huelsenbeck, citînd diverse opinii din presa germană privitoare la paternitatea cuvîntului Dada și invocînd tîrzia convertire la dadaism a catolicului Schad. Nota bene, printre cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebuie sau pot să conducă lumea (...) un barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic” (Richard Huelsenbeck, Memoirs of a date Drummer, The Viking Press, New York, 1947, apud. François Buot, Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, traducere de Alexandru și Magdalena Boiangiu, Editura Compania, București, 2002, p. 38). Mai tîrziu - naționalism francez, de data asta... - Tzara va fi taxat drept „venetic” de către Breton (v. polemica deja menționată)... În replică, la Zür Waag - unde, alături de prietena sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
polemica deja menționată)... În replică, la Zür Waag - unde, alături de prietena sa Maya Chrusecz, încălzea atmosfera cu poeme „negre” special culese din colonii și agrementate cu fragmente în limba română - Tzara lansează faimosul, histrionicul, destructiv-autodestructivul său „Manifest al domnului Antypirine“: „DADA rămîne în cadrul european al slăbiciunilor, este totuși un rahat, însă noi vrem de-acum înainte să ne căcăm în culori felurite ca să împodobim grădina zoologică a artei cu toate drapelurile consulatelor. Sîntem directori de circ și fluierăm în vînturile bîlciurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de-acum înainte să ne căcăm în culori felurite ca să împodobim grădina zoologică a artei cu toate drapelurile consulatelor. Sîntem directori de circ și fluierăm în vînturile bîlciurilor...” (versiune românească de Ion Pop, în „Tristan Tzara, Omul aproximativ. Șapte manifeste Dada și Lampisterii“, Editura Univers, București, 1996, p. 7). Pe scurt: o competiție de agende național(ist)e într-o mișcare cu caracter asumat transnațional... De altfel, Zürichul a reprezentat pentru Tzara & Co doar o stație pe drumul spre Centru. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1996, p. 7). Pe scurt: o competiție de agende național(ist)e într-o mișcare cu caracter asumat transnațional... De altfel, Zürichul a reprezentat pentru Tzara & Co doar o stație pe drumul spre Centru. Peste doi ani, după încheierea războiului, Dada va „cuceri” pe rînd Parisul și Berlinul, capitalele a două mari țări aflate pînă deunăzi în conflict. O manevră foarte... dadaistă! „Călugărul fantast” Hugo Ball și predicatorul ambulant Johanes Baader, ultimul - membru al Societății Anonime a lui Hristos, dădeau, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Baader, ultimul - membru al Societății Anonime a lui Hristos, dădeau, prin fanatismul lor pur, o notă „mistică” grupării. Treptat însă, răzbătătorul Tzara începe să se erijeze în manager, intermediar de relații internaționale, strateg și, în ultimă instanță, lider al „companiei” Dada. În vara lui 1916, la marea serată de la Züntfhaus zür Waag (unde gruparea se retrăsese după închiderea cabaretului), îl va înlocui, în calitate de impresar pe Hugo Ball, după ce acesta din urmă - epuizat după lectura poemului maori „o gadji beri bimba“ - este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Amănunt revelator - în seara de pomină de la Zünfthaus zür Waag, mentorul Hugo era îmbrăcat într-un costum de episcop, special creat pentru el de către Marcel Iancu... Un amănunt mult discutat de către actorii și exegeții mișcării în cauză (deși, în „Manifeste dada 1918“ Tzara avertiza că explicarea cuvintelor e o „distracție a burtăroșimii”) privește originea etnolingvistică a termenului Dada. Potrivit lui Hugo Ball, acesta ar reprezenta (în franceză) „căluțul de lemn” al copiilor, iar în germană - bucuria copilului de a se legăna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de episcop, special creat pentru el de către Marcel Iancu... Un amănunt mult discutat de către actorii și exegeții mișcării în cauză (deși, în „Manifeste dada 1918“ Tzara avertiza că explicarea cuvintelor e o „distracție a burtăroșimii”) privește originea etnolingvistică a termenului Dada. Potrivit lui Hugo Ball, acesta ar reprezenta (în franceză) „căluțul de lemn” al copiilor, iar în germană - bucuria copilului de a se legăna în cărucior. În română și în limbile slave, el desemnează - mecanic - dubla afirmație. Există și o semnificație religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
franceză) „căluțul de lemn” al copiilor, iar în germană - bucuria copilului de a se legăna în cărucior. În română și în limbile slave, el desemnează - mecanic - dubla afirmație. Există și o semnificație religioasă. În calendarul ortodox pe stil nou, martirii Dada (doi la număr!) sînt sărbătoriți pe 13 aprilie (aproape de ziua nașterii lui S. Rosenstock...) și pe 20 septembrie. Potrivit manifestului sus-citat, „Aflăm din ziare că negrii Kru numesc coada unei vaci sfinte DADA. Cubul și mama, într-o anumită regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În calendarul ortodox pe stil nou, martirii Dada (doi la număr!) sînt sărbătoriți pe 13 aprilie (aproape de ziua nașterii lui S. Rosenstock...) și pe 20 septembrie. Potrivit manifestului sus-citat, „Aflăm din ziare că negrii Kru numesc coada unei vaci sfinte DADA. Cubul și mama, într-o anumită regiune a Italiei: Dada. Un cal de lemn, doica, dubla afirmație în rusește și românește: DADA”. A existat însă o dispută și cu privire la paternitatea formulei. Hugo Ball afirmă că Dada îi aparține. Pentru Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
număr!) sînt sărbătoriți pe 13 aprilie (aproape de ziua nașterii lui S. Rosenstock...) și pe 20 septembrie. Potrivit manifestului sus-citat, „Aflăm din ziare că negrii Kru numesc coada unei vaci sfinte DADA. Cubul și mama, într-o anumită regiune a Italiei: Dada. Un cal de lemn, doica, dubla afirmație în rusește și românește: DADA”. A existat însă o dispută și cu privire la paternitatea formulei. Hugo Ball afirmă că Dada îi aparține. Pentru Hans Arp, inventatorul termenului ar fi fost însă Tzara (la opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și pe 20 septembrie. Potrivit manifestului sus-citat, „Aflăm din ziare că negrii Kru numesc coada unei vaci sfinte DADA. Cubul și mama, într-o anumită regiune a Italiei: Dada. Un cal de lemn, doica, dubla afirmație în rusește și românește: DADA”. A existat însă o dispută și cu privire la paternitatea formulei. Hugo Ball afirmă că Dada îi aparține. Pentru Hans Arp, inventatorul termenului ar fi fost însă Tzara (la opt seara, pe 8 februarie 1916, la Café Terasse din Zürich). Marcel Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coada unei vaci sfinte DADA. Cubul și mama, într-o anumită regiune a Italiei: Dada. Un cal de lemn, doica, dubla afirmație în rusește și românește: DADA”. A existat însă o dispută și cu privire la paternitatea formulei. Hugo Ball afirmă că Dada îi aparține. Pentru Hans Arp, inventatorul termenului ar fi fost însă Tzara (la opt seara, pe 8 februarie 1916, la Café Terasse din Zürich). Marcel Iancu îl desemnează pe același Tzara, dar localizează momentul „genezei” la Café Bellevue, peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar nu-mi dau/seama dacă e mai bine“ („Septembrie. Ciornă“) etc. Tzara însuși va mărturisi, în Almanahul Dada al lui Richard Huelsenbeck din 1920, că a tradus pe loc, special pentru a le citi, poeziile „Înserează“ și „Nocturnă“. Despre traducerea aproape literală în limba franceză și publicarea lor în revista Cabaret Voltaire, Zürich, 1916, p. 16 a manuscrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
p. 26. Versul: „nebuna satului clocește măscărici pentru palat” („Tristețe casnică“) a fost decupat, tradus în franceză și interpolat în poemul Le dompteur de lions se souvient din volumul Tristan Tzara, Vingt-cinq poèmes, H. Arp, Dix gravures sur bois, Collection Dada, Zürich, 1918, ca și unele fragmente din poemul „Vacanță în provincie“ („amintire cu miros de farmacie curată”, „servitoare bătrînă”), iar versul de debut din „Tristețe casnică“: „gîndurile mele se duc - ca oile la păscut - în nesfîrșit”, apare în corpul poemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rabelais nu reprezintă decît un avatar al ei... Oricum, migrația „particulelor” textuale din producțiile românești în cele franceze ilustrează un proces complex de reconfigurare a identității sale poetice „migratoare”, aflată într-o vitală metamorfoză. Ion Vinea și Dadaismul. Primele ecouri Dada în România Atitudinea ambiguă a lui Ion Vinea față de Dada — favorabilă în principiu, dar rezervată în fond — este exprimată de la început într-o scrisoare către Marcel Iancu și Tristan Tzara datînd, probabil, din iulie 1916 (cf. comunicării oferite de Henri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
particulelor” textuale din producțiile românești în cele franceze ilustrează un proces complex de reconfigurare a identității sale poetice „migratoare”, aflată într-o vitală metamorfoză. Ion Vinea și Dadaismul. Primele ecouri Dada în România Atitudinea ambiguă a lui Ion Vinea față de Dada — favorabilă în principiu, dar rezervată în fond — este exprimată de la început într-o scrisoare către Marcel Iancu și Tristan Tzara datînd, probabil, din iulie 1916 (cf. comunicării oferite de Henri Béhar, în Manuscriptum 2/1981, p. 160), la puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca o curvă cu curul într-un lighean cu apă”. Sugestia „internaționalizării” rețetei îi oferă lui Vinea un prilej de ironizare a consoartei lui Hugo Ball, poeta și cîntăreața de music-hall Emmy Hennings: „Dacă vreți, internaționalizați această rețetă în revista Dada. Sau păstrați-o jalousement. În orice caz, împărtășiți din secret pe d-na Henings. Mi-ați promis niște versuri tălmăcite, din opera-i. M-am mulțumit cu ce-am găsit în plachetă: «Zilele acățate în turnuri...» — dacă cumva am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
supun rîndurile astea potolitului Jules — iar Țara punctificat în lutul în care maestrul Dumnezeu i-a întemnițat talentul, amuzant și angelic cînd copleșește burghezimea”. Primatul lucidității și talentul sînt — așadar — condițiile de valabilitate pe care Vinea le pune, discret, „fumisteriilor” Dada. Aflat la distanță față de centrul insurgenței - în „provincia” românească părăsită de Tzara -, structural incapabil de sfidări dadaiste, însă dornic de solidarizare, el le cere „amicilor” să-i întindă o mînă: „...Am un avînt furios să scriu, să colaborăm, chiar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a ghici un poem“), pornind de la un titlu („Fata pescarului din Batavia“) al lui Emmy Hennings, din revista Cabaret Voltaire. Variațiuni pe o „themă” dată... Frustrarea celui rămas în țară transpare, compensator, și în tendința de a trage spiritul Dada către „năzdrăvăniile” din perioada vacanțelor petrecute la Gîrceni — probabil o formă discretă de a-și revendica paternitatea insurgenței: „În versul il fit un pet si lumineux — al dracului Tzara și-a adus aminte de mine. Eram la Gîrceni și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dacă ai talent”. Ceva mai jos, amicii din Zürich sînt ținuți la curent cu „ultimele știri” din țară: „Rahat. Iser pregătește o nouă expoziție. Eu public un volum/ 12,250 p. Papagalul sfînt (nuvele). Trimiteți-mi încă două plachete și Dada. Fac reclamă inutilă. Vă sărut”. În ciuda bravadei, Vinea nu va publica însă niciodată un volum cu acest titlu. El se referă aici — probabil — la materialul din Descîntecul și Flori de lampă, apărut în 1925, dar conținînd bucăți ce datau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1925, dar conținînd bucăți ce datau din 1915-1916. Începe astfel o lungă serie de promisiuni neonorate, de anunțări ale unor cărți care nu vor fi niciodată tipărite. Este cazul volumului La poupée dans le cercueil anunțat în Bulletin, apoi în Dada 3 (decembrie 1918) și în Dada 4-5 (mai 1919). Într-o scrisoare trimisă de Vinea lui Tzara pe 4 iunie 1921, citim: „Te-am văzut în subtitlul unei cărți de Aragon, citatul e bun («Absența unui sistem e ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]