467 matches
-
rugata, stimulată, convinsă de a concede inspirația: muză, ca în cazul aedului Demodokos, sau "un zeu", cum susține Femio în căutare de argumente, când îl implora pe Ulise să-i cruțe viața. Sensul de entitate autonomă în raport cu sufletul al cuvântului daimon reapare la Platon, în unul dintre ale cărui texte, Socrate mărturisește că este condus, în toate acțiunile pe care le întreprinde, de geniul sau, manifestat, încă de pe vremea copilăriei, sub forma unei "voci" interne 100 cu intenții protectoare, binefăcătoare. Și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
în toate acțiunile pe care le întreprinde, de geniul sau, manifestat, încă de pe vremea copilăriei, sub forma unei "voci" interne 100 cu intenții protectoare, binefăcătoare. Și, de acord cu o altă credință a lumii eline reflectată de operă aceluiași autor, daimonul însoțește subiectul chiar și în planul postexistențial. După cum reiese din dialogul Fedon, în momentul decesului își imaginau grecii fiecare om este petrecut de către acest "asesor" lăuntric la locul din care morții, după ce sunt judecați, sunt conduși, pe un anevoios drum
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
realiza și ceva care să fie demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul? În sfera culturii, a filozofiei, sigur
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
realiza și ceva care să fie demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul? În sfera culturii, a filozofiei, sigur
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
cine sunt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca „împărțitor“ al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al lui Zeus
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
într-un alt univers decât cel profan, obișnuit. Constantin Bălăceanu-Stolnici, în Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, insistă și asupra unor personaje celebre, dar bizare, care ar popula planul astral la care au acces veritabilii magicieni. Este vorba de daimonii teriomorfi, antropomorfi și chiar fitomorfi. Interesant este faptul că ei nu sunt în exclusivitate răi, așa cum este tentat să creadă omul obișnuit. Există și daimoni buni, cei cu care colaborează deseori magicianul. Este adevărat că sunt aici și creaturi total
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
bizare, care ar popula planul astral la care au acces veritabilii magicieni. Este vorba de daimonii teriomorfi, antropomorfi și chiar fitomorfi. Interesant este faptul că ei nu sunt în exclusivitate răi, așa cum este tentat să creadă omul obișnuit. Există și daimoni buni, cei cu care colaborează deseori magicianul. Este adevărat că sunt aici și creaturi total malefice ce poartă nume celebre, printre ele situându-se însuși Satan. Tot în acest univers paralel ființează și acele stranii făpturi rezultate în urma raporturilor sexuale
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
dialogheze. Atitudinea lui Socrate față de zei, într-o perioadă în care credința în zei era la apogeu, este una ambiguă: el nu acceptă zeitățile antropomorfe, ale căror "biografii" le consideră "scandaloase și primitive". El acceptă o singură divinitate, creatoare, un daimon, care se manifestă ca un glas lăuntric care oprește comiterea răului; el nu acceptă zeii tradiționali. În 399 î.e.n. Socrate e dat în judecată sub acuzația de opozant al cetății, de corupere a minților tineretului atenian care îl urma cu
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
un „eu princiar”, așa cum Îl „descoperă” și-l poartă apoi nu puține spirite aristocratice ale literaturii și artei europene. Un eu asumat, agresiv, pe care, se’nțelege, Îl Întâlnim pentru Întâia oară sub forma și mai ales sub denumirea de Daimon la Socrate, sofistul, cel care „poseda adevărul” și pentru care, pentru „vina” de a-l invoca, neglijând zeii protocolari ai polisului, Înțeleptul a fost condamnat să bea cucută. (O altă primă alegere a „destinului individual” În „disprețul” celui „public”, care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
toate marile epoci istorice ale creației de valori, științifice sau artistice.Ă Nu, nu știu nici azi de ce mă Întorc mereu În România; Eul meu, oricât de perspicace, de „rutinat” În a găsi soluții la probleme nu rareori extrem de Încâlcite, Daimonul meu care ia, e drept, uneori, chipul propriului meu Eu, Înșelându-mă adesea, cu voia sau fără voia mea, el Însuși rămâne mut În fața acestei Întrebări. Sau poate, cum ar zice un filozof, este pur și simplu o falsă Întrebare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și pământ (feminin), Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate 79, căci în faptă lumea-i visul sufletului nostru 80. Punându-și marile probleme ale germinației universale, daimonul eminescian îmbină cele două principii originare ale masculinității și feminității; îmbinându-le, poetul nu face altceva decât să adâncească un mister, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, nu era ființă, dar nici neființă și mai ales N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
realiza și ceva care să fie demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul? În sfera culturii, a filozofiei, sigur
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
aflase obârșia în acel câmp de forță panteist<ref id=”14”>14 Karl JaspersPsychologie der Weltanschaunungen, Berlin, 1992</ref>. Goethe s-a luptat în toată viața sa cu cinci forțe malefice ce au avut un rol hotărâtor in existența acestuia: Daimon a fost cel care i-a hotrât destinul, Tihe i-a dat fericirea, Eros i-a dăruit iubirea și pasiunea, Ananke a fost cel care a realizat legaturile cu exteriorul și Elpis i-a dat forța să-și modeleze destinul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
multe generații de zei cu atribuții diferite. În mitologia românească, a strămoșilor noștri geto-daci, zeița Bendis personifică luna, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este venerat Zamolxis, zeu traco-get, sclavul lui Pytagora, după unii, rege al dacilor, după alții, daimon getic. Odată cu procesul creștinării, în secolul I, modul mitic de gândire teogonică, cosmogonică și antropogonică este puternic marcat de învățătura iudeo-creștină. Prin urmare, miturile ca realități culturale complexe, indiferent de spațiu geografic de exprimare, de factură spirituală, oferă răspunsuri la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apoi personificate și au devenit trei zeițe. Cele trei Moire apar pentru prima oară la Hesiod (Theog., 900 sq.): ele sunt fiicele lui Zeus și Themis. % La început "torsul" era efectuat fie de către "zei" (Odiseea, 20, 196 etc.) sau de "daimon" (Odiseea, 16, 64), fie de către moira (Iliada, 24, 209) sau aisa (Iliada, 20, 128). Dar, în cele din urmă, la fel ca în alte tradiții indo-europene (dar și orientale), "torsul" destinelor a devenit atributul Torcătoarelor (Klothele) sau MoiraiCf. Volospa, str.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai viteji dintre traci și cei mai drepți”, și „se socot nemuritori”, arătând și modul în care cred ei că rămân nemuritori; „credința lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis, divinitatea lor - daimonul - pe care unii îl cred același cu Gebeleizis” . Din relatarea lui Herodot despre Zamolxis, care, om fiind, a trăit la Samos ca rob al lui Pythagoras, și care, dobândind avere, s-a întors printre ai lui. Rolul de învățător al
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
să încercăm a vindeca trupul fără a căuta să tămăduim sufletul” , ne putem imagina omniprezența și omnipotența acestui zeu, care-i întrece pe toți ceilalți (să ne amintim de certurile, învoielile și ura dintre zeii grecilor), cumulând atribute multiple „socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag și medic al sufletului la Platon, rege filosof la Iordanes, apoi zeu celest la Vasile Pârvan și Mircea Eliade, uneori chiar șaman arhetipal” și de ce a impresionat atât de mult lumea antică și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
alți poeți sub diferite forme. Prezența mitului În creația populară e semnalată și de Romulus Vulcănescu care vede În „Zburător” o semidivinitate, făptură cu o mare capacitate de metamorfozare. El „este o semidivinitate erotică de tipul incubilor (demon masculin), un daimon arhaic de factură malefică. Simbolizează toate formele de sexualitate, de la cea puberală până la aceea isterică a femeilor care trăiesc numai pentru plăcerile trupești.” Desigur, Zburătorul constă În ceea ce se poate numi practică magică, pentru că În lumea stăpânită de asemnea viziuni
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
principiale, criterii orientative și, mai ales, definiții nuanțate ale eidos-ului suprem (polideterminări în funcție de o constelație conceptuală ce capătă în cadrul fiecărei teorii o culoare particulară). Aici, replierea pe sine devine un leit-motiv care transgresează exercitările individuale (de tipul "oglinzii" sau al daimon-ului socratic) și asumă un dublu destin colectiv (care reunește un versant al acumulărilor într-o știință a înțelepciunii și unul al reverberației esențelor ethos-ului constituit în sânul unei comunități). Astfel întipărită în tradiție sau în canonul cult, fapta
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tot sistemul normativ. Prima dintre ele înglobează tot ce este preambul conștient al deciziei, iar cea de-a doua întâmpină prin desfășurare organizată orientarea individuală. Dubla lor mișcare este regăsibilă în cosmologia metafizică a lui Platon, acolo unde demiurgul întâlnește daimonul socratic și unde mesajul lumii Ideilor este preluat de înțelepciunea subiectului gânditor și în versiunea dedicată actului. Astfel, modelul conștiinței de sine optative este daimonul, care coboară din exterioritatea oraculară în care l-a plasat tradiția antichității grecești și devine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Dubla lor mișcare este regăsibilă în cosmologia metafizică a lui Platon, acolo unde demiurgul întâlnește daimonul socratic și unde mesajul lumii Ideilor este preluat de înțelepciunea subiectului gânditor și în versiunea dedicată actului. Astfel, modelul conștiinței de sine optative este daimonul, care coboară din exterioritatea oraculară în care l-a plasat tradiția antichității grecești și devine voce interioară a unei modalități negative de prescripție ("daimonul este oracolul interiorizat"51). El inaugurează o tradiție de concepție care acordă un loc central conștiinței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de înțelepciunea subiectului gânditor și în versiunea dedicată actului. Astfel, modelul conștiinței de sine optative este daimonul, care coboară din exterioritatea oraculară în care l-a plasat tradiția antichității grecești și devine voce interioară a unei modalități negative de prescripție ("daimonul este oracolul interiorizat"51). El inaugurează o tradiție de concepție care acordă un loc central conștiinței de sine în universul tematic al metafizicii în general ("comentând semnificația daimonului socratic... Hegel afirmă că aici suntem, pentru prima dată, în prezența conștiinței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]