944 matches
-
pseudonimele Inimosu, Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan. Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă pe copertă iscălitura Eugen Constantinescu. Celelalte sunt semnate Eugen Constant, nume care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (I, 1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta Poezii (1926), la care coautori
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri, Craiova, 1929; Încrustări în rama bibliotecii, I-II, Craiova, 1930-[1940]; Socluri devastate, Craiova, 1933; Condicar de lume nouă, Craiova, 1935; Crater scufundat, Craiova, 1936; Lumini la orizont, Craiova, 1937; Versuri, Craiova, 1937
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
ultim; permanente au fost, însă, și neliniștile în meșteșugul „blestemat și fericit al cuvântului”. Fiecare pagină i-a părut un debut. Meditația asupra artei, din cronicile sale dramatice, medalioanele și articolele dedicate picturii și sculpturii (strânse postum în Pensula și dalta, 1973), din recenzii, arte poetice, profiluri de scriitori, este proiecția tensiunii interioare, a întrebărilor pe care și le-a pus creatorul. „Miracolul suprem” a fost, pentru el, cuvântul. Verbul poetic reiterează Logosul: poate crea „din simboale”, din nou, universul și
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
postfață Nicolae Manolescu, București, 1971; Din pragul casei, București, 1972; Poeme noi, pref. Al. Piru, Craiova, 1972; Versuri și proze, pref. Graziella Ștefan, București, 1973; Călătorie în vis, București, 1973; Poemele țărânii, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, 1973; Pensula și dalta, îngr. G. Pienescu, București, 1973; Articole vorbite. Conferințe radiofonice, îngr. Victor Crăciun, București, 1974; Stihuri, îngr. și pref. Al. Piru, Craiova, 1974; Povestirile boabei și ale fărâmei, îngr. Mitzura și Baruțu T. Arghezi, Cluj-Napoca, 1974; Ars poetica, îngr. Ilie Guțan
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
vorba mea s-asculte întreaga omenire, Să grămădesc în juru-mi palate și cetăți, Grădini cu mii de flori pe rând să înflorească, Când roadele într-una s-or coace în alta să dea muguri, Tot ce-a lucra putură ciocane, dalte, strunguri, Tot ce încîntă ochii și suflet, frumuseți, Tot ce pământul are și area [mai] de preț Grămadă să stea toată la mine în comori Și când voi trece mândru, puternic, zâmbitor, Un împărat... pe frunte purtând [mîndră] coroană Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sau umane, vom constata că e un închinător de vorbe, el va cita vorbe fără idee și 930 {EminescuOpXIV 931} fără însămnătatea pe cari spiritul său le adoră și le erige în idoli; ele se deosebesc de idolii săpați cu dalta în lemn sau în piatră numai prin împrejurarea că sânt tipărite cu cerneală pe hârtie albă. (... ) [" TOATE GENERA ȚIILE... "] 2264 Toate generațiile de oameni câte s-au perindat în cursul secolelor cată a se considera ca un singur om care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cînd își îndeplinea încă aspra funcție de artizan, fără semnătură ori fotografie, înainte de nașterea "autorului" sau a "geniului". Sfîntul Ieronim în chilia sa de Antonello de Messina reprezintă o zidire cu pereți de piatră, cu mobilier, cu obiecte grele, lucrate cu dalta. Cufere cu cărți, lucrări înșirate în armarius, rafturi și nișe pentru breviare și psaltiri, trusă de scris, clepsidră, strană, pupitru. Un muncitor în atelierul său. Cu disciplina, ceremonialul, instrumentarul de copist: ascuțitor, cretă, piatra ponce (pentru lustruirea pergamentelor), cerneală făcută
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care este viziunea beatifică, cum se numește extazul pe care contemplarea lui Dumnezeu îl va procura aleșilor după Judecata de Apoi. În așteptarea acelei zile, cultul lui Hristos îți dă voie să tratezi veșnicia ca pe o persoană (sensibilă), cu dalta sau cu penelul. Căci obiectivarea nu este aici sinonimă cu pierzania, ci poate deschide calea transfigurării din icoana bizantină. Tatăl nu poate fi înfățișat, dar "cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl" (Ioan, 14, 9
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cuvînt, calculus, pietricica pe care la Susa au fost săpate semnele numărătorii. Unui suport dur și greoi îi corespunde un sistem de notare rigid: pictograma și piatra merg mînă-n mînă. Ideograma se naște odată cu argila, care poate înlocui dornul sau dalta cu pana (de lemn sau de trestie) tăiată oblic, de aici provenind și scrierea cuneiformă (în formă de colț, triunghi sau cui). Limba monosilabică și aglutinantă, sumeriana, este cuneiformă. Akkadiana este mai elaborată, la fel și hitita. Cînd suportul se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
argiloasă cu persiflajul și gluma; sau papirusul cu impresiile de călătorie sau cu jurnalul intim. Nu se potrivesc fiindcă nu le suportă. Un cioplitor de litere nu glumește. Nu poți să lungești vorba ori să faci o digresiune cu o daltă de fier și o bucată de marmură. Teama de naivitățile deterministe nu trebuie să ne împiedice să raportăm prolixitatea societăților noastre logoreice la abundența suporturilor, la miniaturizarea lor și la costurile lor din ce în ce mai mici. Sau, mai mult, promovarea procedeelor de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
i se datorează multiplicarea imaginilor religioase și a întregii imagerii biblice care acoperă perioada de sfîrșit a Evului Mediu. Atuul lui Gutenberg, al Chinei în particular, este litera mobilă. Caracterul topit într-o matriță scobită, tăiată în prealabil cu o daltă puternică. Această matriță va permite reproducerea caracterelor necesare ca număr. Dar, în fond, revoluția cărții se datorează mai mult hîrtiei decît plumbului. Cuplarea sa cu utilizarea hîrtiei de pînză a determinat dezvoltarea imediată a procedeului de reproducere. Hîrtia, adusă din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
esențial politic. De aceea, nu vorbim la Platon de o estetică în sensul deja clasicizat al termenului și de o „critică a artei”. Pentru Platon imaginea e un instrument moral-politic. (Metaforic vorbind, imaginea e un instrument de fasonare, o veritabilă „daltă” a ființei și a istoriei.) De aici importanța conceptului de eikôn în filosofia lui Platon. Eikôn-ul are în filosofia lui Platon menirea de a expune sensuri ontologice. Imaginea nu este doar un derivat al unei poziționări mentalitare, ci mai ales
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
elibereze și să capete anumite forme. Iată ce spune În acest sens, A. de S. Exupéry: „ZÎmbetul de pe chipul unei statui nu-i nici pe departe alcătuit dintr-un amestec de sudoare, de scîntei de marmoră și de lovituri cu dalta. ZÎmbetul nu ține de piatră ci de creator. Eliberează omul și el va crea [...]. Nici inteligența, nici judecata nu sînt creatoare. Dacă sculptorul e tot numai știință și inteligență, mîinile lui vor fi lipsite de geniu [...]. Nu creezi un tip
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
redactor, „Dobrogea jună” (Constanța), „Dimineața”, „Rampa”, „Teatrul”, „Săptămâna CFR”, la care a lucrat ca redactor pentru partea literară, „Gorjanul” (Târgu Jiu), „Timpul”, „Ultima oră”, „Tribuna românească”, „Almanahul literar”, devenit mai apoi „Steaua”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Jap, C. Daltă, Toader Gătej, Micu Delasiret, Mărioara Dumbrăveanu, Salustius. Excelent versificator, cu un condei infatigabil și alert, I. produce un șir nesfârșit de cronici vesele și triste. Un pic de umor, o boare de melancolie emit aceste stihuri care, pe alocuri, îl
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
acesta, zic eu că m-a trăit și ieri, M-a amăgit cu fapte false și reci mângâieri Când a săpat în mine mai rău ca într-o stâncă, Cum sapă apa iute rana cea mai adâncă. A scrijelit, cu dalta, minute și secunde Tortura cea mai lungă exact acolo unde Coșmarul cel mai groaznic se întronează rege: În pieptul meu rănit, ce nu poate alege. Prezentul acesta, zic, mă va trăi și mâine, Mă va servi la prânz cu apă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Prezentul acesta, zic eu că m-a trăit și ieri,M-a amăgit cu fapte false și reci mângâieriCând a săpat în mine mai rău ca într-o stâncă,Cum sapă apa iute rana cea mai adâncă.A scrijelit, cu dalta, minute și secundeTortura cea mai lungă exact acolo undeCoșmarul cel mai groaznic se întronează rege:În pieptul meu rănit, ce nu poate alege.Prezentul acesta, zic, mă va trăi și mâine, Mă va servi la prânz cu apă și cu
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
la directivele și normele de „creație” oficiale, precum și în intervenții pe marginea raportului dintre literatură și politică, din perspectiva subordonării celei dintâi la cea de-a doua. Printre rubricile semnificative se numără „Mișcarea muncitorească”, „Pagina culturală”, „Viața de organizație”, „Cu dalta și ciocanul”, „Cronica filmului”, „Cronica dramatică”, „Note de lector”, „Sport”, „Actualitatea”, „Lumea ideilor”, „Cântarea României”, „Accente”, „De peste hotare”, „Agenda”, „Ultimele știri”. Versurile, incluse destul de rar în sumar, au, în general, un caracter declamator, patriotard, mai cu seamă în etapa de
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
nostalgie a condiției de homo faber, sentimentul că toate acestea îl repudiază sau că el, poetul ajuns „domn”, nu mai găsește căile de comunicare de altădată: „Încep să uit cântecele de-acasă / neagra lor cânepă de fum[...]. La ce folos dalta, nu mai cioplești porți, / - destin de Ahașver rătăcitor/ Au mileniile lor de morți, / dreptatea-i numai de partea lor, / nu te mai vor, nu te mai vor”. Paralel se intensifică motivul morții, al presiunii devastatoare a timpului. Într-un poem
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
suspans, și e înțesată de simboluri ce îi adâncesc sensurile, ca, de pildă, susurul și oglindirile Mureșului, sclipirile dragostei, azurul cerului ș.a. Limbajul e viu, colorat cu metafore și cuvinte fruste, uneori chiar cu regionalisme. În configurarea personajelor se simt dalta și penelul artistului plastic, care alege cu talent detaliile sugestive, ca și elementele esențiale. S-a vorbit, nu întâmplător, de modalități expresioniste în desenul figurilor și în perspectivarea planurilor narative. Dar cea mai caracteristică trăsătură a prozei lui V. o
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
moral”, RL, 1985, 46; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 53-56; Constantin Cubleșan, „Viața fiecărui om este un roman”, RL, 1988, 19; Mircea Zaciu, Fișă biobibliografică, RL, 1988, 19; Băileșteanu, Aorist, 173-176; Tihan, Apropierea, 80-83; Mircea Muthu, Dalta și condeiul, LCF, 1990, 8; Vlad, Lect. prozei, 317-321; Constantin Cubleșan, Memorialistul Ion Vlasiu, ST, 1993, 5; Olga Caba, Cheia personajelor romanului autobiografic „Drumul spre oameni”, JL, 1995, 21-24; Iulian Boldea, Reflecție și confesiune, LCF, 1996, 41; Mircea Muthu, Călcâiul
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
poet să declare că ar accepta „nemurirea ca pe-un blestem” (Acceptând). Nu întâmplătoare este și alegerea „marmorei negre” pentru înălțarea unui simbolic monument al „nemuririi”. Reluând într-o proiecție personală motivul Meșterului Manole, M. creează o poezie memorabilă: „Cu dalta dezbrăcată de mâna mea, / Marmora neagră rămâne tot ea, / Tot neagră și dură, / Tot neagră și pură, / Parcă mai neagră, parcă mai grea. / Discretă, lumina / O sărută pe gură. // Pură și neagră, neagră și grea, / Mai neagră și dură, / Marmora
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
un soi de hieroglife, căci termenul care desemnează misterioasele semne de pe pereții piramidelor, se potrivește și în cazul de față. Memoria mea a reținut, printre hieroglifele văzute pe un anumit cașalot, o uluitoare placă înfățișînd vechile caractere indiene gravate cu dalta pe faimoasele palisade hieroglifice de pe malurile cursului superior al fluviului Mississippi. întocmai ca acele stînci misterioase, tainica balenă rămîne indescifrabilă în inscripțiile ei. Această aluzie la stîncile indiene îmi amintește de încă un lucru. Pe lîngă toate celelalte fenomene legate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a le umple din nou. Halal picior! Arată ca unul viu, pilit pîn-la os: pe piciorul ăsta o să stea mîine, o să se-nalțe cu el. Hei, era să uit plăcuța rotundă și lustruită, pe care-și calculează latitudinile. Așa, așa, daltă, pilă și șmirghel, e rîndul vostru acum! Capitolul CVIII AHAB ȘI STARBUCK îN CABINĂ A doua zi dimineață, echipajul scotea., ca de obicei, apa cu pompele, cînd, deodată, o cantitate enormă de ulei țîșni laolaltă cu apa, semn că butoaiele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce-ți spun? Potrivește-l! Ă Să-i bat în cuie capacul, domnule? întrebă dulgherul, făcînd un gest ca și cum ar fi mînuit un ciocan. Ă Da. Ă Să-i ștemuiesc și crăpăturile? mai întrebă dulgherul, agitînd parcă în aer o daltă de ștemuit. Ă Da. Ă Și să torn deasupra catran, domnule? întrebă omul, mișcîndu-și mîna ca și cum ar fi mînuit o găleată cu catran. Ă Cară-te! Ce tot bați capul? Fă un colac de salvare din coșciug și gata! Domnule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de saule cu capete de turci, lungi de cîte trei picioare. După aia, dacă se scufundă corabia, treizeci de flăcăi viteji au să se lupte pentru un singur coșciug - asemenea lucru nu se vede prea adesea sub soare! Hai, ciocane, dalta de ștemuit, găleată și cavilă de matisit - să facem treaba! Capitolul CXXVI PUNTEA Sicriul e așezat pe două coșuri cu saule, între tejghea și bocaportul deschis; dulgherul îi ștemuiește crăpăturile; fuiorul de cîlț se desfășoară încet dintr-un fus mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]