534 matches
-
carantină asupra persoanelor aflate în deplasare, alimentelor, mijloacelor de transport, mărfurilor, corespondenței. Populația Timișoarei a trăit aproape trei luni de groază, claustrată în case, viața orașului fiind moartă, pe străzi circulând numai carele mortuare și auzindu-se peste tot doar dangătul funebru al clopotelor de la biserici. În lupta aprigă dată împotriva holerei s-a distins corpul sanitar al Spitalului civil, unde au fost internați majoritatea celor atinși de boală; dintre medici s-au remarcat: Vasile Baich, Ferdinand Virag, Franz Reichard, Franz
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din 1831 și revenirea din 1836, totuși în atmosfera de neliniște provocată și de situația revoluționară din provincie și de conflictele dintre români și maghiari, panica se putea răspândi ușor și da naștere la manifestări sociale incontrolabile 332. Mai ales dangătul clopotelor bisericilor care anunța venirea dușmanului putea fi ușor confundat cu cel tras pentru slujirea morților de holeră. De aceea vicarul Moise Fulea din Sibiu îi cerea protopopului Petre Gherman din Șcheii Brașovului, la 31 august 1848, ca acesta să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
apă și ne spuneau asta. Cocoșul anunța vizite, cânta pe pragul de la bucătăria de vară, iar câteva gâini fugeau de gâștile gălăgioase pe după stogurile de fân. Brusc toată lumea a căzut. Nu lin ca frunza din pom, a căzut ca un dangăt de clopot, și s-a oprit. Amuțise lumea și ne-am uitat în jur. Liniște. Nu era mămaia să vadă, să simtă liniștea. Nu o vedeam. Ușor, să nu rupem tăcerea, am căutat-o. Era acolo, ca o himeră. Frumoasă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
închis oleacă ochii și acum am venit să văd cum să vă ajut. - Lasă, mamă, că le facem noi, mergi de te întinde iar. Auzi, ia stai așa. De fapt, treci și tu și mănâncă ceva, se auzi glasul ca dangătul de clopot al Vioricăi lu’ Dorobanțu. - Da’ bine mai zici, aprobă Maria lu’ Pădureț. Ia hai, stai colea. - Pune-i și ceva cald, stai să- i dau niște pâine. Celelalte femei se îndemnau. Trasă, împinsă, de voie de nevoie, Saveta
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe el, luă căciula din cui și ieși afară. Zăpadă era ca o coală albă de hârtie, nici urmă de pași. Dădu ocol casei și se îndreptă spre ușa magaziei ce se lăsa purtată de vânt. Clopotul Bisericii anunța sărbătoarea. Dangătul lui îi urni mâna din loc și o lăsă dusă în înaltul cerului, apoi spre pământul roditor. Lică învăța din nou, singur, să facă și să cinstească crucea. Din colț de la răsărit icoana Precistii cu Pruncul în iesele începu să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rigorile si legile veșniciei care, cu siguranță, s-a născut la sat. Satul era pentru mine o a doua viață, viața cea veșnică, și niciodată nu-i putusem trece pragul fără un fior adậnc în suflet, copleșitor. Mă născusem în dangăt de clopot, sub streașină de biserică, zugrăvită cu sfinți, străjuită de clopotnițe și ori de cậte ori auzeam un clopot bătậnd, toată esența ființei mele vibra la unison: Ding! Dong! Ding! Dong! De fiecare dată îl părăseam plậngậnd, jelind după
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
înțepenită, cu fața la troița unde Hristos atậrna simbolic pe cruce. Profunzimea cerului mă copleșea, iar limpezimea lui mă scotea din fire; coborậsem obosită cu privirea către automobilul meu alb pregătit de plecare. Pe contrasens, oprise un automobil negru, dar mie, în dangătul acela de clopot mi se părea că bolta de plumb a misterelor se zguduise pentru a intona cea din urmă simfonie a vieții rustice, acolo, în raiul copilăriei mele, în ambianța sfậntă a dealurilor împădurite. Cred că, dacă m-aș
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
anul 1955, s-au extras doar amintirile, cu muzica lor care vine de dincolo de orizont, de undeva de departe, de sub poale de codru milenar, de sub bolți umbroase de stejar sau fag, de sub cumpănă de fậntậnă scậrțậind în vậntul serii, de sub dangăt de clopot și de sub cruci de piatră pe care le-a înghițit una cậte una pămậntul. Și astăzi, dupa atậția ani și ani, eu vin tot de acolo, din satul copilăriei mele, cu șoseaua urcậnd grăbită printre dealurile lui ondulate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
prin nevăzutele fibre ale veșniciei. - De unde sunt eu? Sunt de acolo, de peste munți și văi, dintre dealuri împădurite cu esențe tari de stejar și fag, din copilăria mea. - Ah! Mirosul fậnului cosit, profunzimea depărtărilor, răsăriturile și apusurile acelea unice și dangătul acela de clopot îmi umplu și acuma sufletul și mă fac vrednică să le apăr, să le înteleg și să le fac nepieritoare taina frumuseții. Eu vin din copilăria mea, iar Yon cu ochii lui sălbatic de negri vine tot
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
acelea de piatră văruite în alb, prin iarba foșnitoare, dar mai ales îi regăseam în prunii încărcați de rod, din care nimeni nu voia să mănậnce. Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă făcea să meditez profund. Biserica era locul tainic de refugiu al sufletului meu, obligat prea devreme să filozofeze. Curậnd, după plecarea iernii năprasnice, avea să-l petrec dincolo de tărậmul lumii acesteia pe tatăl meu, răpus de o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
exploatare decât sala de așteptare. Fericirea depinde, în primul rând, de etajul aspirațiilor. De regulă, fericirea este travestită în confort. Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epocă ne amenință cu fericirea. Zvâcnetul prim al pruncului în mamă este tulburătorul dangăt al bucuriei cosmice. Utopicii căutau fericirea și pe rug. Fericirea - un Everest himeric. Să le respectăm nefericiților dreptul la mândrie. Pe toate meridianele există oameni care uită de ce s au așezat la masă. Nefericiților nu le mai rămâne decât să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
marea competiție a vieții pare inutilă, dacă nu chiar absurdă. Și pe mine moartea mă va lăsa rece. Mai nou, la despărțirea finală s-ar putea spune : "să-i fie betonul ușor"! Singura obediență scuzabilă poate fi cea din fața morții. Dangătul de clopot un recviem de care beneficiază orice muritor. Omul e muritor. Doar nu-i capodoperă! Bucură-te acum de viață! Că mâine îți cântă preotul TVA-ul! Deocamdată, randament maxim nu are decât moartea. Una din misiunile fiecărei zile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cadru menit să pună-n valoare o prezență unicat: un zbor de pasăre, o umbră, o zi de Împăcare Între oameni. niciun sunet În munțilinia ușor curbată a zborului de pasăre O clipă umbra În cădere pe clopot - și niciun dangăt Umbra unui nor Pe clopoței albaștri și niciun sunet Niciun cerșetor de ziua bujorilor - pace-ntre oameni În alte cazuri, lipsa numită dă contururi mai pregnante singurătății sau neputinței: Dup-o absențăzgomotul cheii În ușă și niciun prieten Liniște În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Umbra, cu toată inconsistența sa, pare să fie mai puternică. Dar asta poate fi Însă o lecție de viață ce ne Întoarce la slăbiciunea dintîi care, asumată, ne poate susține În continuare. Șevaletul, plin de licheni, ne așteaptă Încă răbdător. Dangăt de clopot Dangăt de clopotpetalele macilor tremură ușor Ana Urma În mod aproape miraculos, poemul surprinde o corespondență care răzbate prin diferența dintre regnuri. Clopotul, masiv, dur, inflexibil este un analog al cupei delicate și fragile a florilor de mac
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
inconsistența sa, pare să fie mai puternică. Dar asta poate fi Însă o lecție de viață ce ne Întoarce la slăbiciunea dintîi care, asumată, ne poate susține În continuare. Șevaletul, plin de licheni, ne așteaptă Încă răbdător. Dangăt de clopot Dangăt de clopotpetalele macilor tremură ușor Ana Urma În mod aproape miraculos, poemul surprinde o corespondență care răzbate prin diferența dintre regnuri. Clopotul, masiv, dur, inflexibil este un analog al cupei delicate și fragile a florilor de mac. Tocmai această potrivire
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al cupei delicate și fragile a florilor de mac. Tocmai această potrivire de formă face și mai semnificative contrastele și opozițiile. Ponderea decisivă a clopotului, altitudinea lui severă și semeață se opune categoric dispoziției inferioare, mărunte și smerite a florilor. Dangătul clopotului, sunet profund, prelung și rar, amplificat parcă și de sonoritatea gravă și vibrantă a fonemelor care-i compun numele (la care se adaugă cei doi de o ai clopotului care creează un spațiu de rezonanță suplimentar), este contrapus tremurului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
altul ca factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
altul ca factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din nou, un val de revoltă începu să crească într-însul... - De ce m-ai despărțit de ea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]