548 matches
-
Constantinopolul! Se spune că pe ulițe curgea sângele în râuri, că în biserici pătrunseseră bașbuzucii și ienicerii și tăiau la întâmplare copii și bătrâni, dar în clopotnițe nu se urcase nimeni și clopotele au continuat să sune mult timp, obsedant, dangăte acute îngânate trist de altele grave, până când El Fatîh le-a simțit cum încep să pună stăpânire pe mintea și auzul său. Și atunci a dat legea prin care a interzis creștinilor să mai bată clopotele pe tot cuprinsul împărăției
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Se simțea ca într-un deșert și poate că mai rău, pentru că în deșert fusese și nu avusese sentimentul de izolare în mulțime. Nu trăise întrebarea că poate clopotele nu bat de fapt și că le aude doar el, pentru că dangătul lor îl făcea să se simtă exclus dintr-o comunicare colectivă cu Dumnezeu. Din odihna amiezii îl deșteptaseră tot clopotele. Avea senzația că a înnebunit. De ce să bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, pentru că dangătul lor îl făcea să se simtă exclus dintr-o comunicare colectivă cu Dumnezeu. Din odihna amiezii îl deșteptaseră tot clopotele. Avea senzația că a înnebunit. De ce să bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real sau doar o iluzie auditivă. Era real. Sări ca ars de pe sofaua pe care stătuse întins și strigă să i se aducă armăsarul pentru ca să meargă la Curtea domnească. Ajuns la palat, a ordonat gărzii să rămână pe sala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l, măria ta! Turcul salută politicos și se retrase, cu spatele spre ușă, o deschise încet și ieși. Se miră că pe sală până la spătăria cu stele nu întâlni nici un oștean de gardă. Era o acalmie totală, subliniată parcă de dangătul neîntrerupt al clopotelor. La Mogoșoaia nu au tras la palat, ci au intrat în curțile din fața grajdurilor și a caselor pentru slugi și gărzi. Erau așteptați, căci porțile s-au deschis în fața lor. Se întunecase și nu erau deloc lumini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
praf jucăuș spațiul odăii în două. Se simțea fericit și mândru că Mecca este în direcția soarelui dimineții. Își concentră gândul spre Allah, mulțumindu-i pentru condiția sa de dreptcredincios. Se rugă pentru pace și bunăstare și, în complexitatea armoniilor dangătului de clopot, se pomeni rugându-se pentru sănătatea beiului. Era categoric fericit că depășise starea aceea de frică și suspiciune în care stătuse de când a trecut Dunărea. În acel moment se auzi din odaia alăturată glasul voievodului care-l chema
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pași repezi. Frământa între degete mânerul hangerului de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul. Toate clopotele bisericilor, dar Selin pașa era convins în acel moment că toate clopotele din lume băteau ca să-l înnebunească pe el. Ah, cât de mult ar fi vrut să se roage, să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acolo e o colină, vezi? Se poate zări prin verdeață zidul alb și o turlă... — Să mergem în tabără, să nu se însereze. Credeam că dorești să luăm barca pe lac. — Din tabără se aud clopotele? — Nu. Doar de aci. Dangătul vine peste apă, ca și cum l-ar purta vântul. Toaca încetă. Selin își întoarse și-și struni calul pe drumul de întoarcere. Cantacuzinului i se părea stranie purtarea imbrohorului și se întreba dacă nu o fi luat brânca de la vodă, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă, dar nu era treaba lui să-și facă griji cu asta. Trebuia doar să-l însoțească peste tot și să răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o strângere sinceră continuând: — Hai, neică Mihai, să ne ctitorim în Valahia Bizanțul nostru, să aducem înapoi ce au furat italienii din cetatea bazileilor, meșteri și podoabe. Și să ne clădim aci sfintele noastre clopotnițe din care să se audă dangăt de argint în veac. Nimeni niciodată să nu proptească aici în schele de bârne bătaia clopotelor! Hai, neică Mihai... Spătarului i se părea că s-a întors în urmă cu zeci de ani când la Filipești Constandinul Stancăi, copil de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătarul, legase acest țel de visul grecilor, căci asta visau cu ochii deschiși toți de la mic la mare: să vină ca un mesia țarul rușilor și să-i izbăvească de otomani... Ah, de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o dungă. Glasuri tărăgănate, bărbătești, puternice au început ca în Vinerea Mare: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pre noi... Primul a tăcut clopotul de la Mitropolie, de sus de pe deal, apoi s-au stins rând pe rând toate dangătele, unul câte unul, până hăt departe. Luna, trecută de primul pătrar, răsărise până a se nsera. Mâine ies oile la iarbă verde. Alexie, omul lui Dumnezeu adusese totuși primăvara. De undeva se auzea un tril de privighetoare. Sălciile abia au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suliță prin oraș. Asta ar provoca dezordini. De ce bat atâta de îndelung tobele? gândi Damad. — De ce bat tobele? se pomeni întrebând cu glas tare voievodul. Nu vedea Preoții cu Potirele de aur, dar auzul îi prinse ceva depărtat ca un dangăt de clopot. Îi părea rău că bubuitul puternic al bătăilor inimii îl împiedica să audă. Și tobele astea care nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta clopotele. Sunt clopotele de la Hagia Sofia... Doamne, mulțumescu-Ți că m-ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mea. Fetele mele cresc, trebuie să am răspunsuri pentru toate întrebările lor... Vreau să le ajut să înțeleagă creația lui Dumnezeu, lumea în care au venit și în care trebuie să trăiască, sensul acestei vieți... Cuvintele femeii se amestecară cu dangătul clopotelor de la mănăstire, care iar începură să bată, marcând călătoria imperceptibilă a zilei către noapte. Bart tresări și o privi pe Arm impresionat: Și știi tu care este sensul vieții?!... Eu nu cred că aș fi în stare să ți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lumina din umbră cu azurul ochilor săi tot câmpul conștiinței. În timpul mesei, un artist al ciocanului a tocat un sfert de ceas (a doua zi era sărbătoare), scoțând din lemnul uscat cascade de sunete, care mureau și reînviau. Apoi, în dangătele clopotelor mari, călugării din veacurile moarte începură să-și plângă viața lor pierdută. Când mă pregăteam de plecare, a venit din nou doamna Matilda Ioan ("Am venit să vă iau la plimbare!"), cu ochii ei buni, sfioși și rugători, însoțită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
28... Trecuse abia o săptămână de când se intrase în solstițiul de vară... începutul anotimpului astronomic al verii... Luna lui Cireșar era pe sfârșite... Era în ziua din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o săptămână de când se intrase în solstițiul de vară... începutul anotimpului astronomic al verii... Luna lui Cireșar era pe sfârșite... Era în ziua din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu mai avea lacrimi și tare ar fi vrut să plângă...să plângă după Vasilica din toată inima. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri. Capul i se făcea un uriaș turn de biserică... Înlăuntrul lui aude nesfârșite dangăte. Strigă mintea lui după ceva care a murit în el... ! -Tot ce face Dumnezeu mai frumos pe lumea asta, mai bun, le face pentru El Lmurmura Iorgu înnăbușit A luat-o și pe ea, curățită de păcate prin suferință...Cât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume nouă... Clopotul își continua dangătul melancolic, cu bătaia într-o dungă, care te făcea să-ți astupi fața cu palmele și să plângi...să tot plângi... Mulțimea în tăcere, începu a se risipi părăsind cimitirul. Carmen, nepoata lui Iorgu, sfârșită de durere, cu vocea stinsă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
părintele pe credincioși la sfârșitul slujbei. Pentru că în fericire ne dă înțelegere și statornicie... iar în necaz ne alină și învie cerească nădejde!... Dumnezeu ne ocrotește! Să tragem nădejde... Amin!” La Biserica Sf. Gheorghe, din cimitir, Sf. Liturghie se terminase, dangătul clopotelor vibra aerul cu înfiorare în carne. În genunchi lângă mormânt, Iorgu cu ochii închiși se ruga... Pentru o clipă nu mai văzu nimic înaintea ochilor... Dădu să strige dar glasul nu-l asculta, parcă un clește îl strânse de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi tăie iute fața și scutură țurțurii cenușii de pe copacii din fața casei. Văzduhul era curat și limpede ca lacrima; zăpada albă îi mulcomi sufletul. Liniștea dimprejur îl scăldă ca într-o baie caldă, binefăcătoare. Clopotele de la Biserică băteau rar, cu dangăt adânc, vestind slujba de a doua zi, Duminică. Iorgu se scutură ca de un vis... I se părea că vremea trece peste dânsul, ca o apă curgătoare într-un murmur prelung. Deodată, din cer începu să ningă rar, cu fulgi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fie și cu un singur ochi. Oare, cine mi-a băut lacrimile.?! ” - Bine că nu plângi!... îi șopti gândul. De lacrimi ai toată viața nevoie!”. - Simt cum capul mi se face un uriaș turn de biserică. Înlăuntrul lui aud nesfârșite dangăte de clopot... Strigă mintea mea după ceva care a murit în mine... ”Ai grijă de lacrimi!... Ai grijă de lacrimi!...” Am nevoie de tine... ... A venit primăvara, timpul se scurgea în voia lui. Primăvara încă se mai lupta cu rămășițele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vacanță de Paști la Zahorna... când, s-a dus la Biserică cu ea la Prohodul Domnului. - Sărmana bunica, sărmana...! murmură Iorgu. Deodată tresări... revenind în realitate. De la bisericile din apropiere se urca glasul clopotelor ca un zvon, de jur împrejur... dangătele lor se întâlneau sus pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Iorgu își simțea bătăile inimii... Vocile clopotelor parcă îl îmbiau: ”vinoo... vinoo!” Fiori fierbinți îi străbătură tot trupul... Era miracolul sufletului pe care l-a atins mila lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
credință este aceea întemeiată pe cercetare, pe justificare și concluzie!... Deodată, bătrânul tresări smuls din fiorii reci ai gândurilor. gândurile risipindu-i-se. De la bisericile din aproapiere, se înălța glasul clopotelor, apoi, de la mitropolie clopotul cel mare. De jur împrejur, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci. Iorgu își simțea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat. Vocile parcă îl îmbiau: ”vino. vi-no cu noi... vino..!”, stingându-se în depărtări. Nu bătuse, încă, ceasul de crucea nopții
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întâlneau pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci. Iorgu își simțea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat. Vocile parcă îl îmbiau: ”vino. vi-no cu noi... vino..!”, stingându-se în depărtări. Nu bătuse, încă, ceasul de crucea nopții, că dangătul clopotelor, cu cântec de biruință dădeau de știre lumii învierea. învierea Domnului!.. Bătrânul Iorgu, copleșit de acest miracol, refuza orice fel de raționamente. de explicații, în timp ce al doilea ”eu”, din el, îl dorea, îl căuta. A încerca să-l descifrezi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
omenească, pentru a pricepe. e prea greu!.. Crezi, ori nu crezi. nu le poți cuprinde pe amândouă! Își zise el. Afară, pe stradă, se auzi un murmur molcom de oameni. Șiruri, șiruri mergeau tăcuți la Biserică. Clopotele se aud cu dangăt prelung, rar, grav chemând credincioșii la Sfânta înviere. Bărbați, femei, copii și bătrâni au venit la Sf. Sărbătoare. mulți, mulți, ca niciodată de mulți oameni, ocupând toată strada din fața Bisericii din Tătărași, până dincolo de gardul din jos. Biserica strălucea în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]