682 matches
-
adăugat, nu fără rost - n-a fost sînge slab de pustnic: nu m am hrănit rău, am mai cinstit un pahar de vin pe la oameni. Sînt mîndru, dle profesor, că am putut să mă păstrez curat!” V.P. are ochii mici, dantură și veșminte de om care se neglijează, poartă o pălărie cu boruri largi, mai neagră decît sutana și o geantă veche, burdușită cu pîine și cărți. M-am despărțit de el cu un sentiment contradictoriu: de compătimire pentru inima sa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inextricabilă”. *„Vorbește cu cucoana ceea să ne facă rost de margarină!” „Cucoana” e o muiere lată-n șale, cu mîini butucănoase, pline de inele. Are părul oxigenat, ochii căprui, inexpresivi, și o față plină de negi. Mi-a zîmbit galben (dantură aurită!), viclean: „Am auzit că vreți sămi spuneți ceva...” Cînd i-am văzut de-aproape halatul plin de pete, am renunțat, anihilînd în mine orice poftă. „N-are”, am mințit-o pe A., care aștepta. *Părinții lui Gheorghiță îmi par
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îngrijirea sănătății nu prea acordă mare atenție clienților în vârstă, dar în viitor va trebui să facă acest lucru. Ar trebui să fie branduri întregi dedicate persoanelor peste șaizeci și cinci de ani, incluzând formule speciale pentru produsele de îngrijit părul, pielea, dantura etc. Cineva va trebui să găsească o modalitate de a vinde medicamente pentru incontinență acestei generații care îmbătrânește. Ceea ce se găsește acum pe piață - doar câteva mărci de tampoane absorbante pentru adulți, care se vând pe furiș în raioanele pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
din 90% de politiciene, majoritar răscoapte, între 55-70 de ani (așa cum stau lucrurile acum în privința proporției bărbaților). Ele admit în rândurile lor niscai bărbați, cam 10% de toți, eventual tineri. Mai mult, îi aleg și îi promovează preponderent după zâmbet, dantură, pectorali, elasticitatea pielii, și defilează cu ei ca trofeu și imagine de campanie, mizând pe frustrările și fanteziile erotice ale electoratului feminin. Probabil pare grotesc și complet imposibil de imaginat. Dar dacă ne gândim bine, în situația inversă, consacrată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
laringeană. Conștientizarea sonorizării laringiene se poate face prin pronunțarea a două cuvinte asemănătoare fonetic, dar diferite prin cele două consoane omonime: sac - zac, sale - zale, sare - zare în timp ce logopatul palpează cu mâna laringele, iar cu bețisorul simte intensitatea vibrației în dantură. Odată obținut, fonemul z se introduce în silabe diverse alături de grupuri consonantice: zmeu, zgură și în diferite poziții în cuvinte: zeamă, hazna, mazăre, roz, harbuz. Datorită puternicelor vibrații resimțite, fonemul z nu întâmpină dificultăți deosebite în emitere încât odată pronunțat
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
dau ajutor ca să-și pornească mașina. Și de data aceasta mi s-a mai dat o șansă, semn că Cineva de Sus încă mă iubește! După ce mi-am revenit din confruntarea cu cele două brute, a trebuit să-mi refac dantura, în parte zdrobită de lovitura primită. Scăpasem din război și era să mor în acest mod stupid la începutul anului 2000. De la Paris primesc o nouă și stăruitoare invitație pentru luna noiembrie. Cu trei ani în urmă, invitat la Paris
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la tine. Tu ești toată speranța și recrearea mea. Am așteptat să scot fotografiile pentru a-ți trimite și ție una. Nu sunt gata. Aproape că eram în stare să bruschez pe fotograf. Marți vor fi gata. Am aranjat cu dantura. Urmez tratamentul la o dentistă! Ce zici? Mi-ar trebui aproximativ 6000 lei pentru totul. Voi face totul în ordinea urgenței. Tu ce faci? Ai aranjat ceva? Analiza sputei să o faci, că trebuie. Radioscopia să o trimiți împreună cu analiza
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
spun? Anica e de părerea noastră în privința mașinii. Domnica și toți ceilalți erau extrem de ocupați. Mi-au spus să-i scuz față de tine că nu au timp să-ți mai scrie. De zahăr nu e rost. Nu pot procura. Cu dantura am aranjat perfect. Am mai pus restul de opt la dentistul recomandat de d-l Pufulete, gazda noastră. M au costat în loc de 4.000 cât aș fi dat la Marușca, numai 3200, deci o economie de 800 lei. Lucrul e
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
trece nu mai am curajul. Nici singură nu-mi place. Titel pleacă toată ziua, eu rămân singură, fără nici un rost. Nu mai trec pe la ai mei chiar zilnic pentru că au și ei problemele lor, desigur. Tata e bine. Își face dantura, care a căzut. E ca un flăcău, ca și dumneavoastră. El ne ține cu optimismul. Și Gabi e suficient de decepționată. O duc greu cu banii și ei ca și mine. Mara e o fetiță minunată - s-au mai liniștit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
greu până moare umbra. Am trecut și eu prin asta, spuse Colonelul încuviințând. Îmi amintesc foarte bine ce simțeam. E foarte dificil să stabilești un echilibru între ce-a fost și ceea ce urmează. Ești în mare cumpănă. Când apare însă dantura cea nouă, uiți cum a fost cea veche. — Adică atunci când nu o să mai am suflet? Colonelul nu mi-a răspuns la întrebare. — Vă rog să mă scuzați că vă pun atâtea întrebări, dar nu prea știu mare lucru despre acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca să scap de șunci. Știam și eu atâta lucru. — Cine s-a găsit să-ți dea sfaturi! continuă Pitic. Fiecare are slăbiciunile lui. Eu, de exemplu, am patima tutunului și a dulciurilor. În special dulciurile sunt dăunătoare... mai ales pentru dantură. Și te mai îmbolnăvești și de diabet. Iar am încuviințat. Individul a mai scos o țigară din pachet și a aprins-o. — Am crescut lângă fabrica de ciocolată. Poate de aceea îmi și plac dulciurile atât de mult. Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi se mai întâmplase cu optsprezece ani în urmă. Dacă toată lumea ar gândi numai de bine, n-am mai avea motive de spaimă, zise fata. — Cu cât avansezi în vârstă, cu atât crezi mai puțin. La fel ca și cu dantura. Și ea se deteriorează o dată cu trecerea anilor. Nu sunt cinic, sunt sceptic. Atât. — Ți-e frică? — Da, mi-e frică. M-am aplecat și am mai privit o dată prin gaura aceea neagră. Era mică și învăluită în beznă. De mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-sa, care nu mai termina cu promisiunile... Ești bolnavă, e adevărat, zicea ea, că doamna Adela se plângea nu numai de durere la șale, de vedere care îi cerea ochelari cu dioptrii tot mai mari, de auz care cerea ajutat, dantura din care îi fugiseră dinții, mâinile care îi cam tremurau și-i aruncau supa din lingură și udătura din furculiță, dar ai să vezi mata, o să fie bine, nu-i așa puișor?, îl întreba pe cel care îi stătea alături
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pădure. Este, din nefericire, singura toaletă, așa că mă întreb cum am să mă descurc cu pecariul care, când mă vede, parcă înnebunește, se repede la mine indiferent dacă trebuie să se întrerupă din mâncat sau stat degeaba. I-am studiat dantura de la distanță și nu am nici un dubiu că nu vreau să o studiez și de aproape; dacă aș privi dinafară mi s-ar părea extrem de amuzant văzându-l și mai ales auzindu-l alergând apăsat ca în desene animate. Privind
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
individ cu tenul tăbăcit și spune cu voce tare, ca să-l audă și ceilalți, rămași la oarecare distanță, că Parisul este al lui, numai al lui și că nu-i place să vadă turiști. Mă uit la el: pipernicit, o dantură în paragină, îmbrăcat într-un tricou soios, teniși uzați. Îmi vine să-i trântesc una amical-estică peste gură. Îi răspund în engleză că nu iau Parisul cu mine, rămâne pe loc, să-l populeze el. Spune că nu înțelege. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aruncîndu-mi din cînd în cînd privirea spre Livia: îmbrăcată în capotul ei albastru, lung, cu guler mare, alb, cu părul tăiat pînă deasupra umerilor, cu ochi negri, rotunzi, față creolă, buze pline, fără să fie cărnoase, bine conturate și o dantură albă, lucrată cu migală și pricepere, pare o adevărată prințesă. Dacă închid ochii pentru o clipă, lesne îmi pot imagina fetița strunită pas cu pas de părinți, educată de maică-sa pentru a deveni o adevărată doamnă, bună gospodină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
celor care nu-l înghit pe Marinescu și vor să mă utilizeze ca masă de manevră. Ei, da' rușinos a mai devenit domnul: numai cu privirea în pămînt, îmi strigă cineva, care coboară scările în fața mea. E Tamara: își dezvelește dantura alb-strălucitoare într-un surîs de primăvară și-și scutură părul scurt, buclat, cu mai bine de jumătate din fire albe, capul ei parcă ar fi coroana unui măr în floare. Știe că-i stă foarte bine așa, de-aceea nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noapte, același vis cu daruri aduse de Moș Crăciun și cu multă zăpadă... Surîde înseninîndu-se, coboară cele două trepte care ne despart, întoarce capul spre mine, și-l scutură din nou, deschide încet buzele, lăsînd să zboare reflexele albe ale danturii și-mi șoptește: Mulțumesc, Mihai... Mulțumesc! Pornește repede pe scări, strîngînd mai bine sub braț dosarele, și eu înțeleg în fuga ei teama de-a nu se întoarce să-mi spună că-i pare rău. Urc cîteva trepte, pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la zi, nu din ăla cu examenele date prin telefon. Oricum, ca prieten, am să-ți țin pumnii. Mai bine mi i-ai împrumuta, să am patru pumni, la o adică, rîde Graur cu același gest de dezvelire a întregii danturi. Păcat că n-ai trecut pe la noi prin birou să vezi, schimbă el vorba, ai stîrnit o adevărată furie: nu se discută decît de tensiuni de zonă și ecuații de curgere la filamentele de douăzeci. Zău?! mă bucur eu. Merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce-mi răspunde la salut. A naibii de frumoasă gură! ca un fruct de septembrie, pe un ram aplecat spre pămînt, într-o zi cu soare puternic. Am venit pentru locuință, spun eu. Ce bloc? mă întreabă fata, dezvelindu-și dantura, lăsînd să-i strălucească în partea stîngă un dinte de aur. Blocul-turn, răspund. Vă rog, totuși să mă lăsați să vorbesc și eu! strigă în telefon bărbatul de la biroul din centru. Dumneavoastră ați blocat două apartamente pe care le-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
secunde de tăcere, apoi un spot publicitar. O pastă de dinți minune, recomandată de toate asociațiile medicilor stomatologi (fără clienți, rosti, amuzat) și o periuță care nu dădea randament decât, bineînțeles, în compania acelei paste cu ingrediente magice, extazul unei danturi perfecte, înfiptă în gingii sănătoase. Iată mariajul perfect, pasta și periuța de dinți, forever young, aplauze, puteți săruta mireasa, tăiați tortul, oare ce poate însemna luna lor de miere și ce poziții sexuale ar putea fi utilizate? Gândurile care îi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte rentinerind, ea surâde cu dinții încleștați, ea-și arată dantura ei de mărgăritar oceanului și se lasă îmbrățișărei lui zgomotoase, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptuos pe patul ei de valuri... {EminescuOpVII 151} Părea un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cot ș-o ridică-n sus mâna, astfel încît arma pocnește-n sus și glontele trece vâjâind prin părul capului meu. Cu cealaltă mână i-apucă gâtul. Maghiarul se pregătise să-l muște-n creștet, și cine știe dacă cu dantura nu i-ar fi zdrobit oasele capului, însă Ioan, ridicând pumnalul ce lucea, i-l înfipse drept în țeasta capului, astfel încît cuțitul fugi adânc în creieri. Un urlet înfricoșat, iată tot. Ușa se deschise și înăuntru intrară, de-ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trimiță! Oricum, restu-i dă pă gât. Naș'tu, de! V-ați cam găsit..." Oftează și șterge reflex masa din bucătărie. Vede termosul și tresare: "Iote un' era și termosu'!" Bărbatul nu zice nimic, fiind ocupat cu o introspecție atentă asupra danturii. Își pipăie cu un deget jegos alveolele goale, apoi dă din cap cu o figură mâhnită: "Vineri mi-a scos sioatele alea si tot mă doare si acu'. Mare zigodii si doctorii ăstia! Cum te chinuieste ei si-si mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aici toate bune și frumoase. Dar ce a fost cu adevărat interesant abia după aceea s-a petrecut, faptele intrând în legendă. Ciucurel privi în urma limuzinei, aranjându-și cu un gest studiat cravata Jaquard peste burta din ce în ce mai proeminentă. Își supse preocupat dantura printr-un țistuit aspirat, scurt și șmecheros, așa cum îl prindea pe el mai bine, în timp ce-și zicea: "Relule, ar fi cazu' să mai treci pă la sală, tată, că uite ce bobâlcă ți-ai tras la înaintare". Adâncit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]