577 matches
-
următorul înțeles: Când omul înzestrat de natură c-o porție de creieri mai mare decât semenii săi n-are de lucru, nu muncește pentru hrana de toate zilele, atunci nu face ca plebea spirituală, care-și omoară vremea în petreceri deșerte, ci-și cântărește puterile sufletului său, filozofează sau produce ceva din puterea minții, se ține de știință, de literatură, de arte. ["FILOZOFIA CREȘTE INTELECTUL"] 2306 Filozofia este așezarea ființei lumii în noțiuni, spre a căror stabilire judecata nu se servește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
unor lucruri cari nu sunt înnăscute sufletului omenesc. Un aparat crud, vechi, a-l introduce în estetică. Nu este de trebuință de a cunoaște multe din istoria unui popor, în vremi în care a trăit animalic, timpi orbi. Sunt încercări deșerte, de a rechema cunoștința oarbă a popoarălor din vremi în care aceasta nu avea nici o valoare. A reproduce scheme, coaje vechi este sărăcie, poezia adevărată e nemijlocită. Pons esinorum. Găsim cu toate astea un cuprins adânc. Metal curat iară de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mănâncă 000000 mănâncă 0000000000000000000te. Mă bucur că n-am 000000000000000000 mănâncă 00 mănâncă 0000000000000-o acasă pe Crawfor 0000000000000000000000000000000000000000 mănâncă 0000000și gogoși cu gem p000 mănâncă 0000000000000000000000000000000000000000 Trăgându-mi-00000000000000000000000000000000000000000000000000d să scap fără 00000000000000000000000000000000000000000000000 s-o mai sun. Dacă aseară mi-am deșertat sacul, În seara asta, slavă pulii, se merge la Lojă. La masoni ie singurul loc În care poți Întâlni puțoi care nus polițai. Aici ie altfel ca acolon Anglia. Binențeles căs și gomoși sau profesioniști ca acolo, În sud, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Nu mari, dar fără Îndoială că destul de tari. Iuhuhu și un butoi doldora de distracție. Se dă puțin Înapoi către tăblia patului și-și trage pilota peste piept. Însă devine din ce În ce mai palidă la față când mă Întind și Înșfac geanta, deșertându-i conținutul pe pat. Iese la iveală o punguță din plastic evident cu pastile de Ecstasy În ea. — Eu... Eu nu am... bolborosește ea. Acum s-a pierdut de tot cu firea. — D.S. Lennox! țip eu, iar Ray vine. Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
curat moldovean, spune Cantemir, nu se află, și cei care se găsesc se trag fie din ruși, fie din transilvăneni sau, cum se numesc obișnuit la noi, ungureni. Căci în primul secol al întemeierii Moldovei, deoarece Dragoș găsise noua țară deșertată de locuitori, a împărțit-o toată celor care-l însoțiseră în expediția lui. Dar fiindcă se părea nedrept ca un nobil să fie pus să muncească pentru alt nobil, căci toți cei născuți din sămânță romană erau considerați la fel de nobili
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de gânduri. „Am păcătuit amarnic, și nu mai pot răbda păcatul din mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apoi pleca la apaca așa s-a croit destinul meu între două rochii și o fustă tata purta întotdeauna cravată se trezea cu noaptea în cap până la vulcan mânca o pâine era șofer ducea cu raba tone de vise le deșerta într-o groapă de la marginea orașului îmi aduc aminte parcă ar fi fost ieri alături de el am mâncat cel mai bun parizer pâinea era pufoasă ca un nor copt pe vatră d oar cabina mirosea a motorină volanul părea mare
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
intrăm În apă, dar, deși la noi era soare, mai Încolo, cerul se colorase din albastru Într-un negru tulbure; se vedeau burțile umflate ale norilor, niște sădile imense din care, ca din ugerul gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic: „să vedeți fulgerul“, zice cineva de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâmplării, ca și cum ar fi filmate cu Încetinitorul; devenisem dintr-odată hiperlucid, deși până atunci eram adormit, Întârziat În decizie, am avut brusc revelația violenței asupra ființei mele și m-am dedublat. Nu copilul ce sta În fața omului matur și-și deșerta secretele l-a păcălit atunci pe omul matur, ci un alt personaj, un fel de sinteză a eroilor fictivi, intrați În subconștient prin lectură, acel personaj ce nu se lasă intimidat de nimic și rămâne el Însuși, Își păstrează individualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Echevarrieta, după ce-l văzuse pe rege pentru a-l invita să pună prima cărămidă la Casa de la Prensa, asociație al cărei președinte este Francos. Altul îl înfățișează în timpul ceremoniei la care asista regele și alături de acesta. Chipul său reflectă spaima deșertată în carne. Și mi-am amintit de acel alt biet don Gumersindo Azcárate, tot republican, care, invalid pe-atunci și gângav, era transportat la Palat ca un cadavru viu. Și cu prilejul ceremoniei primei cărămizi de la Casa de la Prensa, Primo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
soția mea și pe copiii mei și m-am gândit că nu voi muri orfan, că ei, fiii mei, îmi vor fi tați, și ele, fiicele mele, mame. Și dacă într-o bună zi spaima de viitor mi se va deșerta în carnea chipului, dacă-mi voi pierde voința și memoria, ei, fiii și fiicele mele, tații și mamele mele, nu vor accepta ca alții să-mi aducă nici cel mai mărunt omagiu, necum să mă ierte vindicatv, nu vor accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
producă utilaje pentru construcții - malaxoare pentru beton, benzi transportoare, macarale - toate ustensilele și mașinile necesare pentru transformarea munților Jura, aflați pe cale de dispariție, în clădiri și case de locuit, pe care numai o arhitectură modernă le putea plasa pe platourile deșerte. IXtc "IX" Perdeletc "Perdele" Mama a pălit, de parcă n-ar fi avut destulă culoare și carnalitate pentru a putea să reziste într-un cadru rural, să țină piept vulgarității și tiparelor ei de exprimare. Parcă nimerise în spatele unei perdele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unde căzuse mărgica de sticlă, am ridicat pentru a doua oară dovada asta a unui negoț timpuriu cu orașele etrusce și pe urmă am văzut, trăgând cu coada ochiului, cum Armin căuta și căuta exact în același loc. Armin își deșertase pe masa din odaia de zi, în cercul lăsat de lumina lustrei, piesele colecției lui: cărămizi și cioburi din tabăra legiunii, bucăți de sticlă, piei romane, chiar și o placă de metal dintr-o platoșă. Și mereu mai adăuga o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de șalvari. Ziua, pe talazuri clătinate de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface. „Numai sonda cu care trebuie să-mi deșert bășica udului să nu mi-o luați, că mă supăr, - încolo, nu aveți decât să radeți moșia, că nouă mii de pogoane de pământ și de pădure, tot pe locul lor vor rămâne, până când se va limpezi de partea cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un vas mare de lut, așezăm la răcoare și așteptăm și așteptăm cu un pic de răbdare, că doar avem destul, nu-i așa.“ Pe durata unei pauze lungi, în timpul căreia idealul nostru de răcituri din cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fii Andrea, noua asistentă a Mirandei. Nouă ne place la nebunie să o vedem pe la noi, așa că bun venit În echipa ei! A rânjit. Am rânjit. Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de ales: trebuia să-l sun pe recepționer și, dat fiind că celularul meu nu putea realiza convorbiri internaționale, trebuia să găsesc un telefon care putea. Am dus la bucătărie farfuria cu clătitele care se răciseră Între timp și am deșertat-o În coșul de gunoi. Lily zăcea din nou pe canapea și moțăia. Am Îmbrățișat-o de rămas-bun și m-am grăbit să plec, să fluier după taxi care să mă ducă la birou. — Și cum rămâne cu ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
constatat că vomase din nou - de data asta pe toate hainele - și că avea ochii apoși. Cumpărasem două sticle de apă Poland Spring, una ca să o bea și cealaltă ca s-o spăl, dar era deja prea grețos. I-am deșertat o sticlă pe picioare, să curăț voma, și jumătate din cealaltă pe haine. Mai bine udă fleașcă decât plină de vomă. Era atât de beată că nici n-a observat. A trebuit să duc ceva muncă de lămurire ca să conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și-a croit drum până la mine Îndată ce a băgat de seamă că atât Miranda, cât și Emily plecaseră În pauza de prânz și mi-a Înmânat două pungi uriașe. — Poftim, Încearcă chestiile astea. Or să fie bune pentru Început. Am deșertat conținutul uneia din pungi pe covor, lângă biroul meu și am Început să-l sortez. Erau acolo două perechi de pantaloni Joseph, una caramel, cealaltă antracit, ambele lungi, cu talie joasă, dintr-o lână incredibil de moale. O pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bronzuri, cântând a primăvară. O chemare de demult vibră în străvezii văzduhuri, plugurile toate începură să scurme negru de-a curmezișul pantelor ușoare și Lanz-Buldogul secundă boii porumbi, într-un du-te-vino tacticos, până în buza Baisei și înapoi. Beșica de porc deșertă din boțelile ei gândaci smălțuiți, pe care unii goldăneșteni îi strângeau în palme grijulii. În seul negru al gliei devenită socialistă, adică a tuturor și a nimănui goldăneștenii își ascunseră, iară și iară, speranțele, împroșcând pământul mustos al Baisei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin loturile de pepeni. Într-o vreme, Nicanor întrebă, temător : Pepenoaica o fi scăpat, teafără ? Îmhî! făcu Marin Tărniceru. Și câinele a scăpat! asigură el, ca și cum, în vremile acestea, caii ar fi început să consume hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se înțelege a continuat între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Doar o mie de vieți!... Împreună cu nava Wilhelm Gustlof s-au dus în fundul mării Baltice peste două zeci de mii de persoane mari și mici... Se opri, pentru că avea, concomitent, grijă de paharul lui Waldemar. Turnă și în paharul ei, deșertându-l, ca și pe primul, cu gestul acela de scenă de teatru, instantaneu, ștrengăresc, străduindu-se să-l răstoarne pe gât cu o singură mișcare. De data asta, își drese glasul, ca orice băutor , urmând să viseze cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele mai multă și mai multă emoție, furie, sarcasm, mai multă melancolie, durere cât mai multă, până când, nu un juriu oficial ci o inteligență, o sensibilitate Întâmplătoare va fi măcar pasager zguduită. Ori măcar clintită, măcar tușată. Așa stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]