1,102 matches
-
apărea doar două numere; în același an începe să colaboreze la „Cronica” lui Tudor Arghezi și Gala Galaction, cu poezie, proză și cronici dramatice. Mobilizat între 1916 și 1918 la Iași, își continuă activitatea publicistică la „Omul liber” și la „Deșteptarea politică și socială”. În 1917 se căsătorește cu Ana-Maria Băjescu Oardă (viitoarea poetă Tana Quil), de care se desparte la scurt timp. După încheierea primului război mondial devine redactor la „Adevărul” (1919-1922), semnătura regăsindu-i-se, de asemenea, în „Cuvântul
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
regelui văzut ca „unul din cei mai mari din câți au ocupat până acum Tronul țării”. Desfășurarea acestui scenariu patriotard reclama implicarea profesorilor de toate gradele, care aveau misiunea de „a nu neglija niciun mijloc care ar fi propriu pentru deșteptarea și Întărirea În inima tinerimii a patriotismului celui mai nețărmurit” . Chiar dacă, Într-o primă fază, circulara nu era adresată membrilor corpului didactic primar, recomandarea ministerului viza orașele fără școli secundare, unde directorii școlilor primare trebuiau să aibă În vedere conținutul
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Național, cât și prefecturii poliției dar, pe fondul acuzațiilor de ambele părți, situația a luat o amploare neașteptată. Directorul liceului, Vasile M. Burlă, luând partea elevilor care nu ripostaseră cu violență, justifica agresiunea comisă de evrei prin teama lor de „deșteptare națională a tineretului român”, sugerând că „năzuința lor este introducerea socialismului În școlile românești prin elevii lor, ca o contrapondere la nașterea unei mișcări naționale”. El se arăta deranjat și de acuzațiile apărute În presa socialistă și cea evreiască, referitoare
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Îndemnul” (1924-1927) și s-a implicat în realizarea altei publicații școlare, „Șoimii” (1925-1929). Debutează la „Gazeta de Transilvania”, în 1898, cu cronică literară. Va continua să publice note și recenzii, studii, articole despre limba română și folclor, traduceri și în „Deșteptarea”, „Drum drept” (Târgu Mureș), „Carpații”, „Tribuna literară”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională” ș.a. Cunoscut în mediile profesorale transilvănene, dar și din restul țării, S. s-a remarcat și printr-o susținută activitate publicistică, scriind fie manuale, fie studii pedagogice, istorice
SULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
a formării În dezvoltarea personalității a sentimentelor de securitate interioară, Încredere În sine și de stăpânire a mecanismelor compensatorii, precum și de limitare a factorilor ambientali care concură la manifestări violente. În acest sens intră În discuție terapia familială care vizează deșteptarea, menținerea și creșterea motivației În grupul familial, alături de acțiunile preventive inițiate prin sfat genetic, planning familial și consultații prenatale, În cadrul cărora informația și formația reprezintă aspectele esențiale ale unui proces continuu de educație. Modalitățile complexe de abordare a violenței impun
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
f. 29. </ref>. La 20 ianuarie 1910, printr-o directivă guvernamentală, Piotr Stolâpin, Președintele Consiliului de Miniștri, s-a adresat guvernatorilor, atrăgându-le atenția asupra pericolului pe care-l prezenta „mișcarea de iluminare culturală desfășurată de diferite popoare În baza deșteptării unei conștiințe Înguste, naționaliste”. Se considera că aceste societăți vor conduce la un separatism național și la „vrajbă”. De aceea erau socotite periculoase pentru liniștea publică. Stolîpin socotea inadmisibilă constituirea unor asemenea societăți, cerând să li se refuze Înregistrarea. Activitatea
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
anormal care poate surveni în timpul somnului, sau la limita dintre somn și starea de veghe. În cadrul parasomniilor notăm existența următoarelor aspecte psihopatologice: a) apneea de somn, caracterizată prin oprirea respirației cu trezirea bolnavului; b) anxietatea de vis sau coșmarul, este deșteptarea repetată din somn cu amintirea detaliată a viselor terifiante din cursul somnului; c) enurezisul funcțional, constă în pierderea de urină în somn; d) teroarea de somn, constă din episoade repetate de deșteptare bruscă din somn, începând de regulă printr-un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului; b) anxietatea de vis sau coșmarul, este deșteptarea repetată din somn cu amintirea detaliată a viselor terifiante din cursul somnului; c) enurezisul funcțional, constă în pierderea de urină în somn; d) teroarea de somn, constă din episoade repetate de deșteptare bruscă din somn, începând de regulă printr-un strigăt de panică al bolnavului; e) somnambulismul constă din episoade repetate ale unei secvențe de comportamente de la sculatul din pat și mersul împrejur fără ca persoana să fie conștientă de aceasta, urmată apoi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fericire” și îi chema pe toți să contribuie la făurirea ei. Urmau cele șapte „capitole” ale proiectului de reformă generală care ar fi dus la „îmbunătățirea universală a lucrurilor omenești”23. Prima lucrare, Panegersia, arăta cum este posibilă „trezirea tuturor”, deșteptarea spirituală a tuturor oamenilor din coșmarul mizeriei umane. Din ce era alcătuită aceasta? Comenius avea obsesia triadei, fiind dialecticianul care îi depășea pe cartezienii vremii sale și anticipa gândirea lui Hegel cu aproape două secole. Mizeria omenească provine din „somnul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre victime îi recunoaște în anchetatorii agresivi pe urmașii și „ucenicii” lui Alexandru Nikolski și Alexandru Drăghici, doi celebri capi ai Securității din epoca Dej (Filichi, 1994, p. 66). Inclusiv programul din arest și închisoare era la fel ca odinioară: deșteptarea la ora 5 dimineața, în timpul zilei arestatul neavând voie să se întindă, ci doar să stea sprijinit de marginea patului; hrana era alcătuită din ceai, pâine neagră, marmeladă; stingerea era la ora 10 seara. Revolta brașovenilor luase prin surprindere organul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
viața de la țară, precum și de popularizare a științei, amintiri la „Lupta”, „Evenimentul literar”, în a cărui redacție figurează, „Albina”, „Avântul” (Galați), „Comoara tinerimii”, unde activează în comitetul de redacție, „Votul universal” (Galați), „Revista generală a învățământului”, „Viața românească”, „Flacăra”, „Liga «Deșteptarea»”, pe care o dirijează, „Școala Normală” (Iași), „Educația”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele N. Dumbravă, S.P. Rogojeanu, Tofan, N. Tofan. În 1912 a intrat în Societatea Scriitorilor Români. Nimeni și nimic nu l-ar putea
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Q. funcționează ca profesoară de literatura română și istorie la Institutul Notre-Dame din București, apoi ca translator de limba franceză în Ministerul Muncii. Colaborează la „Contimporanul”, „Tiparnița literară”, „unu”, „Chemarea”, „Clopotul”. Semnătura pentru care optase apare pentru prima oară în săptămânalul „Deșteptarea politică și socială” din Iași (2/1917), sub un articol de atitudine feministă. Revista se edita datorită moștenirii primite de Q. în urma decesului tatălui său, conducerea asumându-și-o Ion Vinea. În paginile publicației sunt găzduite scrieri de B. Fundoianu
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
Alecsandri, care ar fi citit-o „cu plăcere” și ar fi corectat-o. În 1887 (sub inițialele F.C. și sub pseudonimul N. Filin), publica în „Convorbiri literare” și semna Flor Carp o traducere din Carmen Sylva. Din 1893 a scos „Deșteptarea”, gazetă destinată satului. În primii ani o redacta, aproape în întregime, singur: articolele aveau caracter instructiv (istorie, agricultură, economie), educativ și literar. După 1900, independent de voința inițiatorului ei, „Deșteptarea” a devenit ziarul Partidului Poporal Național. M. a fost membru
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
Carp o traducere din Carmen Sylva. Din 1893 a scos „Deșteptarea”, gazetă destinată satului. În primii ani o redacta, aproape în întregime, singur: articolele aveau caracter instructiv (istorie, agricultură, economie), educativ și literar. După 1900, independent de voința inițiatorului ei, „Deșteptarea” a devenit ziarul Partidului Poporal Național. M. a fost membru în Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina. După Culturhistorische und ethnographische Skizzen über die Rumänen der Bukowina (1891), o culegere alcătuită din materialele apărute în „Rumänische Revue”, a
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
foarte documentată a Bucovinei, Părți din istoria românilor bucovineni (I-II, 1893-1894), cuprinzând prima schiță de istorie a literaturii acestei provincii. În ultima parte a vieții s-a dedicat cărții teologice; numeroasele sale broșuri de propagandă creștină din colecția „Biblioteca «Deșteptării»” ținteau ridicarea țăranului. Sentimentul național fervent, dar ferit de extremism șovin, și iubirea lui pentru oamenii din popor, persecuția suferită din partea oficialităților au făcut din M. o figură aproape legendară: „Sfântul de la Pătrăuți” - simbol al luptei pentru drepturile românilor. M.
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
Versuri de Schiller și Goethe, Cernăuți, 1923. Repere bibliografice: Loghin, Ist. lit. Bucov., 135-140; Iorga, Oameni, III, 232-233; Petru Iroaie, Poezia lui Constantin Morariu, „Junimea literară”, 1937, 1-9; V. Loichiță, Preotul și românul Constantin Morariu, Cernăuți, 1938; Victor Morariu, Semicentenarul „Deșteptării” lui Constantin Morariu, Cernăuți, 1943; Dicț. lit. 1900, 586-587; Elena Teodorescu Ene, Considerații pe marginea unor traduceri în limba română aflate în patrimoniul Muzeului Literaturii Române, RMZ, 1981, 8; Păcurariu, Dicț. teolog., 286-287. S.C.
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene profetice” (G. Călinescu). Poetul se închipuie un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic, în cadențe ample, momentul decisiv al „deșteptării”. Imaginea bardului exponent al unui întreg popor, atitudinea gravă, tonul sumbru și răspicat, cu rezonanțe biblice, inaugurate acum în poezia ardeleană, se vor regăsi, amplificate, la G. Coșbuc, la Octavian Goga și mai târziu la Aron Cotruș și Mihai Beniuc
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
Vasile E. Moldovan, redactor responsabil: Augustin S. Deac, redactor: Eugen Bianu. În numărul 4-5, se precizează că „V. E. Moldovan a predat direcțiunea unui grup de bărbați mai ales tineri, în frunte cu redactorul dr. Eugen Bianu”. Strategia publicației vizează deșteptarea conștiinței naționale prin cultură, contrapunând soluții pragmatice efectelor politicii de deznaționalizare: concentrarea forțelor intelectuale asupra edificării instituțiilor culturale și educaționale, necesare emancipării populației românești. O. r. preferă tactica pașilor mărunți, cu rezultate pe termen lung, și își declară loialitatea față de
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
stabilindu-se la New York, unde lucrează ca funcționar și expert contabil până la pensionare. Publică sporadic în „Revista scriitorilor români”, „Ethos”, „Acțiunea românească”, „Solia”, „Unirea”, „Drum”, reviste ale exilului românesc, iar în anii din urmă scrie în periodicele aromâne din țară, „Deșteptarea” și „Dimândarea”. A redactat, de asemenea, o pagină pentru aromâni în ziarul „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), al cărui colaborator permanent a fost. P. debutează în 1935, la numai paisprezece ani, cu versuri în „Lumina”, revista Liceului Comercial din Silistra. Tot
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Antologii: Poezii din închisori, pref. Vintilă Horia, Hamilton (Canada), 1982. Repere bibliografice: Gheorghe Rădulescu, „Cu acul pe săpun”, „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), 1989, 163; Matilda Caragiu Marioțeanu, „Cu acul pe săpun”, RL, 1993, 11; Cândroveanu, Aromânii, 111-114; Hristu Cândroveanu, „Avnănghipsiri”, „Deșteptarea”, 1996, 6; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 215-217; Manolescu, Enciclopedia, 553-554. Hr.C.
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Fochi, Profesorul Tache Papahagi, REF, 1977, 2; Traian Herseni, „Mic dicționar folcloric”, „Ethnologica”, 1979; Paul Simionescu, „Grai, folclor, etnografie”, REF, 1982, 2; Zamfira Mihail, Tache Papahagi, promotor al etnografiei comparate, REF, 1989, 4; Matilda Caragiu Marioțeanu, Tache Papahagi - marele singuratic, „Deșteptarea”, 1992, 1; Cândroveanu, Aromânii, 82-83; Datcu, Dicț. etnolog, II, 142-145; Dicț. esențial, 615-616. I.D.
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
asasinat) când P.-I. candidează pentru a fi ales deputat de Giurgiu (1872). Cum întreaga viață i-a fost deosebit de tensionată, o boală nervoasă îi paralizează activitatea în 1874, punând capăt unei biografii excepționale. Considerând istoria un factor esențial în deșteptarea și definirea conștiinței naționale, P.-I., aflat încă în febra trăirilor revoluționare, proiectează o amplă lucrare, din care s-au tipărit antum, la Viena, doar două volume - Istoria românilor din Dacia Superioară (1851-1852). După un preambul despre originea și continuitatea
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
de folclor, al profesorului și al cercetătorului lui Eminescu - și câteva portrete, dintre care se remarcă acelea ale lui Constantin Hurmuzachi, Ion Grămadă, Lascar Luția, Claudiu Isopescu, Mircea Streinul, precum și scurte incursiuni în existența unor periodice uitate, cum ar fi „Deșteptarea”, „Spectatorul”, „Britanica”, toate având drept liant voința asiduă a cercetătorului de a configura specificul cultural al Bucovinei, prin necesare restituiri și valorizări ale spiritualității acestei provincii românești cu un destin istoric particular. Cartea Marginalii junimiste (2003) propune o intrare în
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
Cu o introducere despre mișcarea muzicală și teatrală din Suceava până la 1903 (în colaborare cu Ștefan Pavelescu), Suceava, 1939; Maioresciene, Cernăuți, 1940; Prima traducere germană a „Luceafărului”, Cernăuți, 1940; Vasile Bumbac (1837-1918). Pagină din istoria literaturii bucovinene, Cernăuți, 1940; Semicentenarul „Deșteptării” lui Constantin Morariu, Cernăuți, 1943. Culegeri: Poezii poporale de pe câmpul de luptă, Suceava, 1916 (în colabore cu Simion Ivanovici). Repere bibliografice: Petru Iroaie, [Victor Morariu], FF, 1935, 5-6; Virgil Tempeanu, Istoria literaturii germane, București, 1948, 460-461; Bucur, Istoriografia, 293; Știința
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
Cluj, unde predă până în 1939, o vreme fiind și rector. Ca prozator, M. debutează în 1899, cu o povestire, la „Literatură și artă română”. Alte scrieri văd lumina zilei în „Sămănătorul”, fiind apoi republicate la intervale mari în „Controla” (Timișoara), „Deșteptarea” (Cernăuți), „Foaia interesantă”, „Cosinzeana” ș.a. Ele vor forma, împreună cu câteva inedite, volumul Chipuri din Săcele (1938). Traduceri, articole diverse, portrete îi mai apar în „Gazeta de Transilvania”, „Gând românesc”, „Observatorul economic” (revistă pe care o fondează), „Patria” ș.a. În „Patria
MOROIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288253_a_289582]