539 matches
-
crescuse, oavioanele Începuseră să se Învîrtească În jurul balizelor lor. RÎul nu se mai izbea de zidulourilor. Pentru cîteva momente, suprafața apei păru să se transforme Într-o oglindă uleioasă din care vasele ruginite ieșeau ca din proprile lor reflecții. LÎngă debarcaderele funerare, șampanele porniră Înainte, desprinse de pe bancurile de nisip, chiar dacă erau pline cu apă. Jim stătea pe vine pe scărița de metal, urmărind apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui. Din buzunarele hainei scoase una din ultimele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe cea mai mică. Alcoolul tare Îl Înțepă la limbă, dar supse ciocolata neagră și dulce. Apa maronie se ridica sticloasă În jurul debarcaderului, iar Jim Își aminti că tatăl său Îi spusese că lumina soarelui ucide bacteriile. La vreo cincizeci de metri mai Încolo, cadavrul unei tinere chinezoaice plutea printre șampane, călcîiele rotindu-i-se de parcă nu erau sigure În ce direcție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bău repede, pentru ca germenii să nu aibă timp să-l infecteze. Ciocolata cu lichior și ritmul legănat al valurilor Îl făcură să se simtă din nou amețit și se sprijini de un șampan plin de apă care se lovi de debarcader. Uitîndu-se la cargoul În descompunere, Jim păși fără să se gîndească pe puntea șampanului și Îl Împinse pe apa ca o gelatină. Vasul putrezit era pe jumătate plin cu apă, udîndu-i pantofii și pantalonii. Rupse o parte din bordul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
carcasă la adăpostul unei mări calde, aflate la un secol depărtare de Shanghai. Cuprins de bucurie, Jim simți puntea tremurînd sub picioarele lui. Cum rîdea singur lîngă balustradă, observă că cineva se uita fix la el de pe docul de dincolo de debarcaderele funerare. Un bărbat cu haină și beretă de marinar american stătea la timona unuia dintre cele trei vase cu cărbuni, parțial construite. Timid, dar ca de la căpitan la căpitan, Jim Îi făcu semn cu mîna. Bărbatul Îl ignoră, fumîndu-și țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
complet, să apară la suprafață În apropierea bărcii de salvare. — Acum, de ce ne deranjezi? Cine te-a adus aici? — Am venit singur. Jim Își Îndreptă haina. — Ăsta-i vaporul meu acum. Ești un copil englez cam nebun. Ai stat pe debarcader timp de două zile. Cine ești de fapt? — Jamie... Jim Încercă să se gîndească la ceva care să-l impresioneze pe american; Înțelesese deja că trebuia să rămînă lîngă tînărul marinar. Construiesc un zmeu care să ridice un om... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și am scris o carte despre bridge. Așteaptă pînă o să vadă și Basie chestia asta. În timp ce se Îndepărtau de cargou, americanul scoase vîslele. Cu cîteva lovituri puternice, trase barca spre bancurile de nisip. Intrară Într-un golfuleț puțin adînc, Între debarcaderele funerare, un canal negru, pătat de ulei, care se ondula trecînd pe lîngă docuri. Americanul privi țintă un sicriu gol, care Își aruncase ocupantul peste bord. Scuipă În el ca să aibă noroc și Îl sparse cu o vîslă. Cu Îndemînare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
piață. Negustorii ăia din Hongkew cer zece dolari pe un sac de orez. — Basie! TÎnărul marinar izbi violent cu piciorul În grămada de metal, supărat mai mult pe el Însuși decît pe bărbatul vîrstnic. — Băiatul stă de două zile pe debarcader! Vrei să vină japonezii aici? — Frank, japonezii nu ne caută pe noi. Golful Nantao e plin de vase carbonifere - de-asta am venit aici. Practic, tu ai pus o firmă. Nu cumva vrei să ne caute? Așa-i, Basie? Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cărbuni. Reflectați de inelele și barele de alamă, cărbunii străluceau ca niște dinți de aur. CÎnd se trezea dimineața, Jim Își pipăia maxilarul ca să se asigure că Frank nu-i scosese din răutate vreun molar. În timpul zilei, Jim stătea pe debarcaderul funerar și făcea pe paznicul, În timp ce Frank vîslea spre cargourile scufundate. CÎnd Începea să tremure, Jim intra din nou În cabină și se culca sub pătură, În timp ce Basie ședea În fotoliul lui de pînză cu incripția „Liniile Aeriene Imperiale“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
drum. Ei... s-ar putea să fie un drum lung. Al doilea cartof Îl Întărise pe Jim și, pentru prima oară, Îi păru rău pentru rănile infectate de pe fața doctorului Ransome. Întorcîndu-i favoarea, Îi spuse: — Dacă te duci vreodată la debarcaderele funerare de la Nantao, să nu bei apa de acolo. Jim se Întinse pe rumegușul moale, cu mirosul lui mîngîietor de pin. Prin ușile deschise ale depozitului de cherestea, urmări luminile de navigație ale avioanelor japoneze străbătînd noaptea. După cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-o pe doamna Hug. Basie, băieți... Stătea nesigur pe picioare, dar reuși să-l ridice pe Basie. Fața stewardului era deja acoperită cu un strat de talc, ca o piele delicată de femeie, așa cum o văzuse Jim prima oară lîngă debarcaderul funerar de la Nantao. Ținîndu-se de umărul lui Jim, el se tîrÎ pe podeaua umedă a camionului. Coborîră și rămaseră Împreună În norul de praf alb, lîngă basculantă. Doamna Hug stătea lîngă tatăl ei pe o grămadă de pietre de pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stătea pe un banc de nisip În centrul curentului. Ars de explozie, avea puntea la fel de neagră ca și catargele și depozitele de cărbuni. La un kilometru și jumătate În aval de vasul carbonifer era baza din Nantao a hidroavioanelor și debarcaderelor funerare unde Jim se adăpostise Împreună cu Basie. Întrebîndu-se dacă stewardul de cabine se Întorsese la vechea lui ascunzătoare, Jim Îl Îndrumă pe domnul Maxted Între șine, În timp ce prizonierii urmau taluzul căii ferate, spre rîu. La vest de docuri, În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de gustul puroiului lui, apoi rupse tulpini de plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță păruseră intacte, fuseseră bombardate și erau aproape o grămadă de moloz. Fluxul clătina carcasele ruginite a două torpiloare trase lîngă digul de ciment și purta de colo-colo cadavrele marinarilor japonezi care zăceau printre trestii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mică, străină, din partea cealaltă a lumii, pe care nu o vizitase niciodată, dar care, formal, Însemna „acasă“. Totuși, doar o parte a minții lui părăsea Shanghai-ul. Restul va rămîne acolo pentru totdeauna, Întorcîndu-se odată cu fluxul, precum coșciugele lansate de pe debarcaderele funerare de la Nantao. Pe sub pupa vasului Arrawa, un coșciug de copil se mișca În curentul nopții. Flori de hîrtie se scuturau În curentul iscat de un avion care ateriza, transportînd marinari de pe crucișătorul american. Florile formau o ghirlandă plutitoare În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă și se îndepărtă. Avea în sfârșit o rațiune pentru a câștiga bani: Harlett O’Hara. Îndreptă prora dezgolită a căruciorului spre debarcaderul feribotului Algiers, unde se adunau după-amiaza docherii. Strigând, scuzându-se, trecu cu căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmă Amory a zărit unul: One Hundred and Twenty-seventh Street. A coborât din autobuz și, fără o destinație precisă, a mers În jos, de-a lungul unui trotuar șerpuit, care l-a scos În fața râului, mai precis la un lung debarcader cu mai multe șantiere, separate prin garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste un gard scund de sârmă, și s-a pomenit În mijlocul unui șantier naval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe EL. — Jack, am ceva de lucru la celălalt caz. Te sun eu mâine. Shortell spuse: — Încă ceva. Am avut un noroc de speriat cu verificarea mașinilor furate: un Oldsmobile a fost furat la două străzi de La Paloma. Abandonat la debarcaderul din Samo, fără nici o amprentă, dar voi adăuga „hoț de mașini” la verificările de dosare. Și am ajuns la numărul o sută patruzeci și unu cu laboratoarele dentare controlate. Merge încet, dar am senzația că o să punem mâna pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Navigatorul solitar iese mândru din port. Dar îndată ce s-a aventurat pe mare, observă că velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Un puști mai mare a venit și m-a salvat. Și el chiulea și s-a târât pe gheață cu o creangă. M-am agățat de ea și m-a tras afară. Apoi ne-am dus În toaleta bărbaților de la debarcader și mi-am scos hainele. M-a frecat cu cojocul lui. Mi-am Întins hainele pe calorifer, dar nu se uscau. Mi-a spus: „Aoleu, puștiule, o să dai de dracu“. Și chiar am dat de dracu cu scumpa mea mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde manevra ei grăbită și prudentă cerea meșteșug ca să se strecoare. Răzbi totuși, ocrotită și imună. V în casa boierească de pe moșia Prundeni, lucrurile aparent insensibile aveau să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pentru ultima oară, avioanele. Au trecut pe deasupra rîului, la mare înălțime, după care uruitul lor grav s-a pierdut înspre est. Acum este liniște, se aud doar zgomotele nopții de iarnă la malul apei. Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aud doar zgomotele nopții de iarnă la malul apei. Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe celălalt mal al rîului se întinde orașul cu ferestre opace, șine de tramvai fără țintă, străzi fără verdeață. Privesc către celălalt mal, dar nu-l
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vară din nou și deasupra mea văd un cer aproape fără nor, un cer de un albastru strălucitor, o cupolă străvezie care se întinde peste rîu, peste oraș și peste ținut. Cît a fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de fapt o plută care este atașată cu inele metalice la un număr de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci, astfel că se poate mișca în sus și în jos după cum nivelul rîului crește sau scade. Mă leagănă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cînd totul se afla la locul său, la odihnă. Dimpotrivă. Ceva trist, ceva melancolic punea întotdeauna stăpînire pe mine cînd la sfîrșitul după-amiezei, David și cu mine eram ultimii care ne aduceam barca înăuntru, în vreme ce supraveghetorul bărcilor așteptase nerăbdător pe debarcader și acum zăvora ușile în spatele nostru. Lăsa afară ultima licărire de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare, cînd rîul avea să se trezească și prima barcă era lăsată afară. O clădire se cufundă liniștit în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile care nu păreau să aibă trăsături intrinseci, ci împrumutate pe de-a întregul de la bărbatul sau femeia care mînuia cele două
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]