8,244 matches
-
miezul nopții - Balaurul și Cap de mort se curățară, fiind nevoiți să iasă din joc. Spre deosebire de zilele precedente, nici chiar doctorul nu se putea considera prea norocos, pierduse peste o sută cincizeci de mii...! Toată figura lui era puternic congestionată, debitând Înjurături la adresa nimănui. Fără să vrea, Tony Pavone privi cu teamă la yatagane, făcându-și socoteala de felul cum va trebui să acționeze În caz de urgență...! Iar Doctorul pierdea, pierdea, necontenit. Atunci când avea zarurile și urma să le arunce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
protecția lui va avea liniștea sufletească și, poate chiar bază materială statornică În situția ei actuală. Având În suflet această convingere, În primele ore ale dimineții Îi vorbise deschis dorind să-i atragă atenția prin cuvintele ei armonios meșteșugite și debitate din care el nu pricepuse nimic. Sorbi o Înghițitură de șampanie, Înălțând privirea către el. „Timpul, momentul nu-mi permite să repet cuvintele smulse din sufletul meu, din care sunt sigură, tu na-i Înțeles nimic azi dimineață. Am să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o confidență... Cu două-trei ore În urmă, un coleg de afaceri de aici, din bursa neagră, mi-a oferit un preț asemănător. Dacă nu mă Înșel, chiar mai mare...” Bișnițarul se făcu negru de mânie, mult mai negru decât era, debitând unele Înjurături aprige, folosind Întreg arsenalul de cuvinte țigănești, exclamând. „Să n’ai Încredere În orcine domnule, aceștia sunt bișnițari de mâna doua care umblă cu tot felul de șmecherii la derută, de la care te poți aștepta la te miri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
magagazionerul de unde nu-i...! Acesta dispăruse. Încercă să intre În vorbă cu unii lucrători ce erau În trecere, Însă aceștia Înălțau din umeri. Însfârșit, cam după o jumătate de oră de supoziții Încordate, omul magaziei apăru contrariat la Întrebările nervos debitate de Tony Pavone, exclamând. „Unde vă sunt oamenii...?” „Care oameni...?” - replică Tony Pavone. „Cum care oameni...? Muncitori să Încarce materialul În autocamioane”. Tony Pavone rămase perplex. „Pentru a ridica cartonul, trebuia să aduc muncitori de acasă? Cum vine asta...?” „Îmi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori În cursul unei săptămâni...?” “Apsolut. Unii delegați veneau aproape zilnic ridicând diferite materiale. Pe unii reușisem chiar să-i memorez...” “Foarte bine...!” - aprecie anchetatorul. Cercetă mai multe file a registrului și cum nu reuși să găsească ce Îl interesa, debită o Înjurătură. Acum fi-i atentă și gândeștete bine. Numele de Tony Pavone, Îți spune ceva...?” “E trecut În registru...?” “Acestai necazul...!” mârâi el dezamăgit. Am răscolit filă cu filă În urmă cu un an de zile. Excrocul, a știut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu un ceremonial deosebit. Pentru Început, tuna și fulgera lovind cu pumnii În cine se nimerea, apoi simula un atac aerian, obligând deținuții să se ascundă pe sub paturi, prin colțurile camerei lungiți pe burtă Într-o Învălmășeală de groază. Mai debita câteva Înjurături din cele Învățate recent În Închisoare după care ordona relaxare, nimeni nu avea voie să se miște ori să vorbească. Socotindu-i Înfricoșati În suficientă măsură, Șeful de cameră Însfârșit, sub privirile flămânde a deținuților se apucă să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În acest scop, pentru a fi invitați, se ofereau cadouri și facilități exorbitante clasei dominante din țara respectivă plus În timpul vizitei banchete și alte substanțiale promisiuni și cadouri iar ziariștilor prezenți li se oferea milioane și milioane de dollari, să debiteze minciuni pentru a-și propulsa nevasta (o evidentă analfabetă, ce cu un efort deosebit deschidea gura fiindu-i greu să exprime o simplă propoziție fără greșeli) În sferele cele mai Înalte a elitei intelectuale, declarând-o, savantă mondială...! În toate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
între palmele ei. Să nu-ți fie frică, i-a zis ea. Văd două fețe pe tine. Cineva între noi. Te urmărește. E ca tine, numai că mai bătrână, mai obosită. Alice nu-și dădea seama dacă tremura din cauza prostiilor debitate de Helena sau din cauză că John nu venise după ea. Bărbatul rămăsese cu cățelul ăla caraghios în loc s-o urmeze ca s-o consoleze și, în clipa aia, scriitoarea a înregistrat enormitatea a ceea ce făcuse. Nu numai că-și trădase prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
te gândești mai bine, apoi o să-l spăl și o să fie iarăși ca nou. Îmbracă-te cu ceva, să nu creadă lumea că vrei să ne iei pe toți la măciuci! Am râs cu toții de inepția pe care tocmai o debitasem, mă simțeam altfel decât de obicei, eram mai relaxat și mai bine dispus chiar dacă rana încă mă ustura și înțelegeam în acele momente că viața poate fi trăită și altfel și că se merita să încerc să mă schimb. Afară
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
deceniu față de a noastră, cei care am prins profesori școliți din generația lui. Cu mâna pe inimă spun că în afară de un prost notoriu și dogmatic și de un găgăuță care ocupă un spațiu prea vast pe filosofie contemporană din care debita citate, fără să înțeleagă ce spune, profesorii mei au fost și bine pregătiți, și cu respect pentru filosofie ca analiză critică. Cei doi mai sus-pomeniți sunt tipuri sans frontieres. Dacă dau exemple, este fiindcă m-au marcat mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încredere pentru o săptămână întreagă. La sfârșit, el însuși mă întreba, nerăbdător, dacă «joljol-ul» nu răsunase cumva cât lipsise el de acasă.“ Într-o zi, Sara sosi încărcată de vești. Mai înainte chiar de a se așeza, începu să-și debiteze povestea făcând mii de gesturi. Tocmai aflase de la un văr instalat la Sevilla că regele Ferdinand primise în mare taină doi soli ai sultanului Egiptului, doi călugări de la Ierusalim, având sarcina, zice-se, să-i transmită un avertisment solemn din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fundul coșului ei de răchită. „Bine, dar nici tu, nici eu nu știm să citim“, i-am spus, silindu-mă să zâmbesc, însă părea că-și pierduse toată voioșia. „Am adus asta ca s-o arăt vărului tău, mi-a debitat ea pe tonul cel mai rece. E un tratat scris de un bărbat foarte înțelept din comunitatea noastră, rabbi Ben Yahuda. El spune că un potop se va abate peste noi, un potop de sânge și de foc, o pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Monarhul și-a dat seama de acest lucru după alte câteva șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a debitat câteva vorbe în legătură cu unchiul meu, „fidelul nostru slujitor“, și a isprăvit exprimându-și dorința de mă revedea cu alt prilej. Întrevederea se încheiase. M-am încăpățânat totuși să continuu, în ciuda sprâncenelor încruntate ale maestrului de ceremonii: — Dacă mi-ați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al luat taurul de coarne, spunând: — Uite, Spunk. De ce n-am încerca o altă abordare a lungului tău monolog despre Lorne? După care: uite, Lorne. Ce-ai zice de o repetiție a lungului monolog despre Spunk? Unul din staruri își debita rolul plin de elan, în timp ce perechea lui se tolănea la soare. După un timp, toate repetițiile au început să se desfășoare după această rețetă, și am aplicat-o și fetelor cu același succes. Îmbunați și răsfățați de aceste intervenții, transformate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dintre mulții feciori cu idei care își exhibă opiniile peste tot. Opinii, de altfel, extrem de banale, anoste, demne de luat în seamă (eventual) doar pentru că se bălăcesc în mlaștina de sub bunul-simț. Poți fi interesant, poți capta atenția și cu inepții debitate din gogomănie. Mai ales când pare că prezinți și garanția unui certificat de bună purtare dat de sacoșa cu romane. Îmi ridic, din când în când, privirea de pe pagina de ziar și privesc în lungul șirului de mese. Criticul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar-doar i-or mînca țînțarii sau peștii piranha. N-o mai fi chiar așa. — Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și În ZÎna Măseluță. Iar de nu, iacătă un exemplu: baliverna asta despre Miquel Moliner pe care ți-a debitat-o Nuria Monfort. Mi se pare mie că lihnita aia ți-a turnat mai multe gogoși decît L’Osservatore Romano. Acuma reiese că e căsătorită cu un prieten din copilărie de-al lui Aldaya și Carax, ca să vezi dumneata cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Leonida, Caragiale introduce în comedie o categorie nouă de personaje: pensionarul mărunt. Pompiliu Constantinescu îl caracterizează ca fiind cel mai bătrân, cel mai autentic „Mitică”, „simbol al miticismului, iar I. Constantinescu îl încadrează în categoria „senex”, „dottore la pensie” ce „debitează cu seninătate cele mai stupefiante inepții” <footnote I.Constantinescu, op. cit., p. 164. footnote>. Spațiul și relațiile în care este inclus Conu Leonida sunt pe potriva dimensiunii lui intelectuale. În odaia „modestă de mahala”, o pereche de bătrâni inepți, „două dezastre morale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
putea apărea ca o prelungire a viziunii estetice clasice cu mijloace noi”64. S-a mai observant că la Caragiale cuvântul este adaptat exigențelor scenei, însoțind gestul. Prin cuvânt personajele lui Caragiale „se prezintă singure[...] și trăiesc tocmai prin ceea ce debitează”<footnote Constantin Ciopraga, Caragiale sau dislocarea prezentului, în Personalitatea literaturii române, Iași, Editura Junimea, 1973, p. 154. footnote>. La Caragiale ticul verbal și gestul caracteristic urmăresc nu o trăsătură de caracter generală, ci conturul unui personaj pus în relații și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Alecsandri prostia sau impostura erau demascate prin replica unui personaj, Caragiale lasă lucrurile așa cum sunt. Nimeni nu protestrază la formulările lui Farfuridi și Cațavencu pentru că toți cei din adunare sunt „niște Farfuridi și Cațavenci” în grade diferite, așa încât oratorii pot debita în continuare enormități. Coborâți de la tribună, aceștia devin mahalagii, fără pic de parlamentarism. Numeroase replici au devenit zicale, pentru că evoluția clasei le-a verificat definitiv: „să se revizuiască fără să se modifice”; „ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mm; Polizor unghiular PVWS 10-125 CE AGV - putere nominală 1020 w - diametru disc 125 mm - turație maximă 11 000 rpm - greutate 2,1 kg...” La ce-i trebuiau lui Noimann aceste scule? Nu cumva, călăuzindu-se după tot ce-i debitase despre dinți de lemn Bikinski la beție, el se dusese la Dodeman și achiziționase de acolo scule, cu gândul de-a le folosi În meseria lui?! Oare ce-au zis clienții văzându-l strângând la piept un polizor și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la care Simulescu a repetat cu candoare, convins că nu fusese auzit: ― Papa! ― Ei, bine, ce e cu Papa? ― ...Nu era creștin! Un hohot de râs a răsunat în clasă, de se cutremurau băncile. ― Cum, domnule Simulescu? Cum poți să debitezi asemenea inepții, cu atâta senină naivitate? Papa nu era creștin?!... Îți dai seama ce-ai spus? Tocmai Papa, capul creștinătății apusene, domnule? Dar oricât de indulgent aș fi, răspunsul dumitale nu-l pot trece cu vederea. Și unu este prea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mult? Și deodată: "bîști... bîzz... te-am prins!" ― Domnule Constantinescu, ce-nsemnează gestul acesta? ― Don' profesor, am prins o muscă, pentru experiență... În lipsă de furnică, e bună și musca, că e tot insectă! ― Domnule, țipă Chimistul exasperat, cum poți să debitezi astfel de inepții, pentru numele lui Dumnezeu?! Cum o să existe în muscă acidul formic... care v-am spus că există numai în furnică? Dar Chiorul nu se dă bătut: ― Poate că există, don' profesor, și nu știm noi, dacă n-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mea, cea mai frumoasă materie de învățămînt, încît nu pot să-ți dau nici o notă, pentru că nu există nici o cifră care să exprime totala dumitale neștiință... Și zero ar fi prea mult! Cred că și dumneata ești de acord! Ca să debiteze cineva astfel de inepții, este ca și cum ar spune că... vulturul, care este cea mai mare pasăre de pradă, vede cu coada... sau ceva cam în felul ăsta, înțelegi dumneata? Nu tot ce zboară se mănâncă, domnule, și nu tot ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se împace și să primească pe sora ei mai mică. E o datorie de familie să nu lase în părăsire pe biata fată nevinovată. Un discurs tîmpit! De unde putea ști, săracul! Spunea cu bună-credință o poveste, pe care i-o debitase Scampolo. . . Drăgănescu, convins de spusele ei, nu știa cum să procedeze ca să nu ofenseze pe socri, de aceea a cerut Elenei ca o favoare personală să facă cele necesare pentru restabilirea drepturilor naturale ale surorei ei. .. Foarte "naturale", ce e
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și să-l simt apucându-mă fugar de talie. Acum că Îmi aminteam, fusese drăguț. Dar nici pe departe la fel de drăguț ca băiatul cu ochi verzi, spuse o voce firavă, nechemată, din mintea mea. Termină, mi-am impus, dar vocea debita În continuare, obligându-mă să rememorez unica noastră Întâlnire iar și iar, făcându-mă să cred că fusese un moment atât de Însemnat al vieții mele. Și oricât de absurd era să sper În iluzia unei revederi, simțeam că a
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]