459 matches
-
nașterea sistemului, în 1917, Lenin a fundamentat bolșevismul pe conspirație, pe secret. Pînă la implozia finală, legile secretului au funcționat invariabil, inclusiv pentru istorici, nu se putea apela decît la versiunea oficială, propagandistică, impusă de Putere. Astfel, arhivele țărilor comuniste debordează de secrete, sînt copleșitoare prin cantitatea de informații acumulată. Nu doar despre istoria comunismului mărturisesc arhivele, ci pur și simplu despre istoria secolului XX. Cum remarca un gazetar, Bernard Guetta, citat de Monica Lovinescu: "Fără luarea cu asalt a Palatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se masturbează. Am Început să vorbesc foarte repede. Aveam gura uscată și saliva mi se scurgea În cocoloașe albe, rotunde - ceea ce se cheamă „să scuipi vată”. Ne-nvîrteam prin Times Square. Mary voia să găsească pe cineva cu un „piccolo” (patefon). Debordam de sentimente expansive, prietenoase, și dintr-o dată voiam să mă Întîlnesc cu oameni pe care nu-i mai văzusem de luni sau chiar ani de zile, oameni care nu-mi plăceau și care nu mă plăceau. Am făcut cîteva Încercări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
clădirii din Ana Ipătescu, spre a ne opri câteodată la Turist, în bistroul din Piața Romană, ca la o primă haltă, iar apoi, mai totdeauna, la doamna Candrea, pentru o poposire mai lungă. Reapărea atunci „celălalt“ Geo Dumitrescu, afabil, comunicativ, debordând de umor, deschis vorbelor de duh, iarăși „simpatic“, ce mai încoace și-ncolo, și asta exact cu aceiași oameni pe care-i beștelise la redacție cu o oră înainte. Separarea planurilor era foarte netă și poetul o executa fără nici o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
artistice ș.a." În întreaga sa desfășurare eseistică, Dan C. Mihăilescu este preocupat de "citirea cuplului", interesat fiind nu de "eludarea cazului", cât de "deschiderea evantaiului" problematic al vieții celor doi, pe care scrisorile îl iluminează cu prisosință, întrucât "această carte debordând de viață, entuziasme și tristeți, de-o fatalitate soră cu norocul și moartea [...] nu propune nimic nou la modul zguduitor. Ea adaugă, nuanțează dar, la urma urmei, nu afli nimic de natură să configureze un alt Eminescu, să smintească definitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
excesele dacismului extremist, fie expulzat în paria academică - „misticisme”, „idiosincrasii”, „teorii nefodate”. Aurora Pețan și Dan Romalo sunt nume ce se rostesc astăzi cu rezervă sau cu cinism. Soldați de plumb ai teoriilor consacrate, numeroasele argumente „clasice” ale latinității au debordat din creuzetul academic, unde nu mai încape nimic, nicio prezumpție, nicio explicație. Nu este aici locul să vorbim despre istoricul și despre destinul controversatelor tăblițe de plumb de la Sinaia, considerate ba documente dacice neprețuite, ba copii ale unor piese de
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
că a luat sfârșit. Ne vine cât se poate de greu să ne despărțim de acest loc sfânt, un adevărat colțișor de rai pe pământ. După amiază, la orele 17, ne vom reîntoarce iarăși pe pământul țării noastre, cu inimile debordând de bucurie sfântă. Ajunși acasă vom avea ce povesti zile întregi cunoscuților și prietenilor noștri cele ce le-am văzut și trăit în cele câteva zile petrecute la picioarele Maicii Domnului de la grota din Massabielle, de la Lourdes. N-aș putea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Gopal Shorey, care a făcut o vizită în România, a fost primit cu mare tam-tam la Ministerul Culturii și a scris foarte mult despre România. Ei bine, i-am tradus o carte care se numește Vulcanul. Nici aici n-am debordat de entuziasm, dar măcar era ceva mai interesantă decât Fiii minerului. R.P. Astea sunt întrebări care vin din experiențe pe care le-am avut și eu. Cineva de la Editura Univers, nu spui cine, persoană importantă, mi-a pasat la un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-o pe a lui și constată ca unul pentru altul nu mai reprezentau o companie plăcută. Privirea lui era plină de ură și dispreț. O privea fără nici o expresie. Nopțile erau cenușii, lipsite de transparență. Unde dispăruseră toate nopțile care debordau de iubire, în care își dorea să stea mereu cu el? Rămăsese numai cu gândul la ele, știind că nu mai există?... Viața o dezamăgise iar liniștea dinainte furtunii se instala încet și sigur. Atunci când el se afla între două
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai scurt fără a pierde nimic, dimpotrivă) în care nu se rostește nici un cuvânt și care nu stă în poantă : poanta este doar punctul dinspre care se ordonează (frumos) ceea ce-l precedă... Boborul lui Radu (Vasile) Igazsag este o animație debordând de inventivitate, cu textul lui Caragiale ca pretext și Victor Rebengiuc ca special guest. Produs de Fundația Arte Vizuale (spre deosebire de celelalte trei, produse de CNC), seamănă cu un clip - „Nenea Iancu featuring Rebeș -, doar că se vrea mai mult decât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
supremă categorie estetică. El folosea cuvântul gusto pentru a se referi la inexprimabilul „posedat de inimă, consfințit de imaginațieș. Carnația vie din picturile lui Tizian, forța musculară degajată de trupurile din lucrările lui Michelangelo, inventivitatea fără limite a lui Shakespeare debordează de gusto, considera Hazlitt, pentru că pot face concurență vieții. Sunt conștient de romantismul acestei viziuni, însă aș vrea să te întreb dacă putem considera vitalitatea o categorie estetică în cazul filmului de autor ? Alex. Leo Șerban : Hmm, nu știu ce să zic
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
100% comercial), atunci este bine : vom trece cu vederea inconsistența multor personaje, felul acesta foarte serie B de a trata psihologiile pentru a câștiga în altă parte. (Asfaltul seamănă cu acele comedioare italienești de prin anii 60, numai că acelea debordau de o vitalitate deloc contrafăcută și de personaje ce aprindeau ecranul !) Superficialitatea, subțirimea filmului se justifică în acest caz prin asumarea condiției de divertisment fără pretenții. Dacă însă Nae Caranfil a vrut ceva mai mult cu acest film (o ”radiografie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu rezistă la un interogatoriu prea amănunțit. Diferența e că acolo te poți bucura de arta spectacolului, pe cînd aici nu te poți bucura decît de un fel de pornografie tehnologică. Acolo ești în contact cu o minte vie, care debordează de umor și de muzicalitate și de dragoste pentru istoria cinemaului, pe cînd aici ești în contact cu o minte goală de orice altceva în afara unui entuziasm masturbatoriu pentru tehnologie pentru multitudinea de feluri în care poate fi filmat un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe aia din Salvați soldatul Ryan. în orice caz, e mult mai rău decît atunci cînd debarcă prietenele miresei (Amanda Seyfried) : alea doar chirăie de bucurie, în timp ce mătușile urlă ca lupii. Sigur, e normal ca, într-un musical, toată lumea să debordeze de voie bună, dar nici chiar așa. Voia bună de aici e agresivă : subtextul e că oricine nu intră în acest spirit e constipat. OK, dar ce s-a întîmplat cu arta (numită și șarm) de a-l introduce pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
acasă“ se putea Împlini ca artist! În realitate, și-a dat seama curând că a nimerit În cea mai cruntă perioadă a terorii, dar nu mai avea cale de Întoarcere. A murit odată cu Stalin - ce ironie a sorții! În spectacolul debordând de energie al studenților parizieni, părea că amestecul exploziv creat Între fabula lui Gozzi și muzica lui Prokofiev, pe fondul acestei realități abracadabrante țesute pe trama unei dictaturi sovietice imaginare, spulberă În hohote de râs teroarea și confirmă victoria totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deschisă care se reflectă În oglinda ovală de deasupra canapelei de piele, pe care șade unchiul, savurând o carte jerpelită. Un sentiment de siguranță, de confort, de căldură văratică Îmi cuprinde memoria. Solida realitate face din prezent o nălucă. Oglinda debordează de strălucire; un bondar a intrat În odaie și se lovește de tavan. Totul este așa cum trebuie să fie, nimic nu se va schimba vreodată, nimeni nu va muri vreodată. Capitolul 4 1 Genul de familie rusă căreia Îi aparțin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aprilie. Privirile noastre erau Îndreptate spre o bucată zimțată de scoică de midie pe care ea călcase cu talpa piciorului ei Îngust cu degete lungi. Nu, nu eram englez. Ochii ei verzui păreau pistruiați, de parcă numeroșii ei pistrui ar fi debordat de pe fața cu trăsături ascuțite. Purta ceea ce azi s-ar putea numi un costum pentru joacă, compus dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-mi spună să nu mă fac cumva vreodată scriitor. Un gazetar bine intenționat, sărman și lipsit de talent, care avea motive să-i fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil de entuziast despre mine, vreo cinci sute de rânduri debordând de elogii dezgustătoare; a fost interceptat la timp de tata și Îmi amintesc cum scrâșneam amândoi din dinți și gemeam În timp ce citeam manuscrisul - era ritualul adoptat de familia noastră când avea de-a face cu ceva de prost gust sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bazează, în primul rând, este de departe cel olfactiv, și nu auzul, cum credeam. Sunt adevărați detectivi ai mirosului. * Unul din motani a fost numit, prompt, Gălbenuș (variantă: Gălbenel). Celălalt, inexplicabil, a rămas „nebotezat”. Totuși, când admirația noastră față de el debordează năvalnic îi spuneam, oarecum voievodal, Pițu cel Mare și Bun. Dacă la oameni a mânca decent, cuviincios înseamnă a mânca la masă și din farfurie, la pisici e invers. Când, ridicat pe picioarele din spate, pe taburetul din bucătărie, Gălbenuș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în zare se profila și Gruia. Când ne observa, lua coastele dealurilor în goană, cu clapele căciulii pălălăind ca niște urechi de cocker. Aproape nemțoaică, mama lui îl crescuse metodic, cu o severitate înjumătățită de dragoste. Prevestea viitorul odraslei, care deborda de imaginație și zburdălnicie, numai în științele exacte. Am dus cu ea o luptă necurmată în privința asta și fără succes. Nici ideile mamei n.-au biruit până la urmă, firea copilului rupând orice zăgaz. Gruia a terminat un liceu de informatică
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe fereastră, rumoarea publică. Am trăit aceste ultime zile istorice, care precedau și consacrau voința și hotărîrea Italiei de a intra în război, ca simplu spectator pierdut în mijlocul mulțimii. Cînd d'Annunzio a lansat apelul său suprem, revăd Via Veneto debordînd de manifestanți sub razele purpurii ale soarelui de asfințit. În seara aceea, d'Annunzio ar fi putut face ce voia cu Giolitti dacă poetul agitator, după ce îl pusese atît de des la stîlpul infamiei, ar fi îndreptat valul de manifestanți
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
răsfoit Playboy-ul, tremură în frenezia luptei. Coapsele nu se mai întind lascive pe capotele diverselor limuzine, ci se încordează în urmărirea adversarei. Gingășia Nikitei, fata care nu cîntă atunci cînd trebuie să vorbească, ci vorbește atunci cînd trebuie să cînte, debordează de amenințări și freamătă la dorința de revanșă în clipa în care azvîrle prosopul în mijlocul ringului. Chipul ei, înghesuit de cască și schimonosit de loviturile de cofetărie ale adversarei, este expresia definitorie a alienării spre care poate conduce această formă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
exprimă adevărul”? *Șezătoarea literară de aseară mi-a dovedit, o dată în plus, că aluziile alimentare au astăzi, la o parte a publicului, un succes aproape egal cu al celor sexuale. Dovada mi-a oferit-o un „text” de Calistrat Costin debordînd de vulgaritate, dar foarte gustat de învățătoarele și profesoarele aduse prin convocator la Sala „Ateneu”. Cînd, de pildă, autorul a spus într-un „vers” că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pretinde o „oglindă plimbată de-a lungul unui drum”. Datorită unui concurs de circumstanțe care necesită incursiuni vaste și detaliate În istoria literaturii europene și a Europei În general, poezia este cea care-i conferă noii literaturi identitatea, poezia care debordează granițele unui gen literar, echivalentă cu ființa literaturii - așa cum Daseinul este echivalentul ființei umane. Dacă vorbim despre literatură, vom vorbi automat despre poezie, indiferent de genul literar la care ne referim. Această concepție despre literatură este astăzi În declin. În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o voință de a termina cu excesele modernului.” și-i situează momentul de apariție În literatura franceză În anii 1980. Ori, pentru Lyotard, postmodernitatea este tocmai excesul unei modernități debordante (care, adică, Într-o formulare revendicată de la estetica lui Kant, debordează conceptul). Postmodern este, deci, În ambele variante franceze citate, un anamnesis al modernului: fie că se Întoarce de dincolo de modern, din exces, spre sine (Brunel), fie că apare ca o tumoră a aceluiași organism deja bolnav (Lyotard): o „anomalie”. Leagăn
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
natură, petrecut Într-o poziție care-i Înlesnea protagonistei panorama văzduhului, consonantă, prin anvergură și consistență, cu starea ei de excitație cronică. Autoarea refuză În general nu autolivrarea totală, ci transfigurarea, convinsă că aceasta ar distrage de la transmiterea faptelor. Faptele debordează trăirile tocmai pentru că definesc o durată care nu este aceea a efuziunilor, a sentimentelor. La fel de “interioară” ca aceea a consacratei “memorii afective”, durata faptei este clipa, solidă, imposibil de destins În fraze care au făcut de-a lungul vremurilor gloria
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]