855 matches
-
Ungureanu, prefixul are două posibile semnificații ,,anti-” însemnând în sanscrita ,,față de”, ,, în prezența” lui iar personajul este dominant - sau o negație, subliniindu-i-se spiritul nonconformist ,,(...) erou al negației, este funcționar al certificatelor de înmormântare, straniu prezicător al deceselor.”, imaginația debordanta, incapacitatea de a accepta realitatea altfel decât pluriforma. Acțiunile lui sunt copii în derizoriu ale altora ce rezonau semnificant. Cornel Ungureanu vorbește despre influență unui mit oriental antic, Tao to-king. Personajul lui Bălăiță se înscrie într-un sistem ce neagă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
France, eu îl admiram ; brutalitatea cu care-l negau tinerii îmi părea un semn de barbarie. Dar lui Eliade îi respectam părerea, exprimată de altfel sporadic și moderat. Omul care scrisese Oceanografie (titlu preluat probabil de la Eugenio d’Ors), carte debordantă de inteligență, sinceritate, cultură (și pasiune a culturii), carte totodată plină de vitalitate și de bun simț, omul care o scrisese se bucura în ochii mei de tot creditul și simțeam că orice opinie a lui, chiar dacă nu o împărtășeam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e o părere admisibilă și destul de împărtășită azi, își manifestă admirația argumentată pentru marele (totuși) poet și face, ca de regulă, o mulțime de observații fine și neașteptate (între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii, caracteristic urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
abili au fost cei care au fugit, cum vreți s-o facă un băiețel de optsprezece ani? În plus, un ins dezechilibrat În gândurile sale, dar și În nu puține gesturi sau reacții de o inflamată imaginație și o sensibilitate debordantă, dureroasă și adeseori inamică sieși?! Nu-nu, copilăria mea a fost departe de a fi „fermecată” - și, recunosc, din „vina” mea În primul rând, din vina, Încă o dată, a acelor formidabile calități, sensibilitatea și imaginația, care, dezvoltate precoce, m-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din „clasicul echilibru” numit și „apolinic”, ci trebuia să i se adauge și latura numită „dionisiacă”. Dimensiune care conținea tocmai acele elanuri, numite azi abisale, care țin de instinctualitatea adâncă, nu rareori creatoare, În varii domenii, dar și de imaginație „debordantă”, capacitate analogică, „desfrânare, beție și dans”, adică o anume, insistentă, capacitate de a depăși granițele acelui bun-simț care uneori e o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale, poate chiar și umane, nesocotirea acelor reguli și „frâne” pe care orice societate civilizată le impune membrilor ei. A da liber frâu instinctelor, sexualității celei mai debordante și ingenioase, Într-un fel de „comuniune” umană dincolo de normele „rigide burgheze sau bisericești”, o Îmbăiere Într-o frenezie a trupului și „fluidelor” sale În care se dizolvă toate sau aproape toate valorile acceptate, conservate și respectate „În afară”, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Sau, pe dos, dacă vreți și dacă un mărunt zâmbet sarcastic vă mișcă buzele - ei, da, bine, să zicem că... nu mi-e frică de „demonul nebuniei”, un musafir oarecum previzibil pe culoarele „meseriilor” noastre, cele care trăiesc din imaginație debordantă și din Închipuiri ultra-colorate, ultra-expresive, ultra-simbolice. Până la urmă, o să mi se spună, totul e chestiune de „unghi”: sub ce unghi, din care „parte” contempli ceea ce, cu un termen generic, numim senectute. E adevărat, doar, că În cazul meu, cel al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se duceau acasă pe două cărări ; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt ; chiuia și trăgea la pistoale... obicei mitocănesc.” În sfera sărbătorii cu profil dionisiac, o sărbătoare care funcționează în regimul excesi- vului, se află închisă acumularea unor energii debordante care poartă semnalmentele unei violențe potențiale. Iar cei doi burghezi interpretează acest tumult care ajunge la ei prin intermediul auzului drept un moment revoluționar sangvinolent, un fel de noapte a Sfântului Bartolomeu, pentru că Leonida nu numai că se identifică drept republi-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe ei înșiși, membrii echipei de tineri fluierași, și a rupt podelele scenei improvizate, echipa de dansuri naționale cu suitele lor de Învârtite, Hațegane, Feciorești și Pe sub mână, în regia maestrului coregraf Gheorghe Tutor. Succesul tinerilor artiști amatori a fost debordant, aclamațiile spectatorilor consăteni nu mai conteneau. Tânăra învățătoare, domnișoara Silvia Grovu cu mai vârstnica ei colegă, doamna Maria Budac împreună cu directorul de atunci al școlii, domnul Nicu Budac, precum și cu primarul satului, domnul Ieronim Budac au reținut după spectacol întregul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din Bolzano. Subțirel, cu un rucsac cât el de mare, are un mers grăbit folosindu-se și de cele două bastoane de lemn. Volubil ca orice italian îmi spune că a lucrat șase ani la Medjugorje și cu un entuziasm debordant vorbește de aparițiile de acolo, ce continuă de 30 de ani. Cei trei copii de - odinioară cărora le apare Sf. Fecioară Maria sunt acum persoane mature. Cunoaște bine multe texte din Sf. Scriptură și este convins că opera începută de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
altul, cu un confort și mai sporit, și, uitasem, un al patrulea, unde am mâncat o supă excelentă de legume, pregătită de un român simpatic pe care l-am întâlnit aici. Am vorbit multe cu el, căci are un umor debordant. îmi spunea că a trăit în Berlin 22 de ani, apoi a ajuns în Spania, venind de la Madrid până aici pe jos, iar aici, între aceste ruine s-a oprit, pentru muncă și pentru a reflecta asupra a ceea ce în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și a celor mistice de proveniență indiană, îndeosebi hinduismul și budismul, religiile de origine chineză, confucianismul și taoismul, formează un sistem de curente diferite. Prototipul lor nu este nici profetul, nici gurul, ci înțeleptul. Contrar religiei indiene preslăvind misticismul, mitologia debordantă și concepția ei ciclică, cultura chineză este marcată de raționalitatea sobră și de linia istorică a concepției sale. În China, spre deosebire de India, istoriografia s-a dezvoltat mult mai devreme. Nu aș fi putut desigur să mă identific cu marxismul chinez
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cei prezenți eram aviatori sau specialiști într-ale aviației, pe care era greu să-i mai uimești în acest domeniu. Și totuși, în acea zi, acești specialiști au asistat la o demonstrație imposibilă, de neconceput: imaginația și fantezia cele mai debordante au fost depășite de realitate. Pot doar spune că, după 25 de minute de tensiune și încordare, "răcorit", "destins", Bâzu s-a decis să aterizeze. Dar cum!!!... De la limita extremă a aerodromului, la joasă altitudine, a efectuat un tonou lent
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
felul lui și exact cum Rodica Mandache (președinta juriului) a avut de spus câte un cuvânt bun pentru fiecare concurent, așa simt și eu nevoia s-o fac. Rodica Lapuste s-a zbuciumat de una singură punându-și cu naivitate debordantă sufletul pe tavă înspre spectatorii care formau, de fapt, lumea revoltei și întristării sale, în recitalul intitulat „Ha- ha-ha”. Emil Schmith, după peregrinări prin Europa, a avut curajul la cei 54 de ani ai săi (mi i-a mărturisit spre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unul dintre cei mai mari specialiști în argou din Europa, autor al unui dicționar de gen și a sute de studii, a fost prezent la Casa Pogor pentru a susține o prelecțiune pe această temă. Excelent povestitor, cu un umor debordant, Astaloș este, înainte de toate, un practician al argoului. Fiecare fibră din ființa sa respiră argotic, în așa fel încât ai adesea sentimentul că stai de vorbă cu un genial pușcăriaș și că lumea aceasta în care te găsești este ea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
săvârșite de celelalte personaje: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări LățiLungilă, coborâți din lumea regilor giganți din neamul lui Gargantua, eroul principal din romanul cu același nume de François Rabelais, scriitor francez din secolul al XVI-lea. Rabelaisiană este și veselia debordantă a lui Creangă. Nicăieri mai mult ca în acest basm nu este mai prezent hazul de necaz, acel optimism românesc de a trece cu seninătate ădar nu cu inconștiență) peste greutăți. Drumul constituie pentru erou o adevărată școală, așa cum se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
acutizează senzațiile, moartea fiicei sale Ana, actrița rebelă, vulnerabilă și emanând totodată o energie deconcertantă, revenind obsesiv ca o vină inexpiabilă. Relațiile cu ceilalți trei copii (Cristina, Mihai și Sebastian, cel care îi uimește pe cei din jur cu imaginația debordantă și atracția față de povești) păstrează ca punct de reper imaginea Anei. Romanul are în centru mai multe tipuri de legături, fiecare consistentă în sine, probând nevoia Mariei de comunicare și dăruire. Relația tensionată cu George, primul ei soț, întemeiată inițial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
la Roma, cînd era ministru pe lîngă Sfîntul Scaun, ca și pe ambasadorul Italiei, marchizul Carlotti, prieten și tovarăș la cercul dela Caccia. Ambasadorul britanic, sir Georges Buchanan, fusese mai înainte ministru la Sofia și avea pentru Bulgaria o simpatie debordantă care mă făcea să-mi fie teamă că îmi va trebui un efort deosebit pentru a-l avea de partea noastră. Pourtalès, germanul, putea fi considerat ca fiind "în nori", în timp ce austriacul, contele de Thurn și Valssassina primise cu siguranță
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și trebuia - să dea unora, multora, semnul indubitabil al evidenței, al necesității! Nichita și tot teatrul său boem, genialoid era mort, dispărut el intra rapid În legendă și devenea, ca și trecutul nostru, iute nefiresc, deoarece el Însuși, gesticulația sa debordantă, de-o generozitate a ideilor și a persoanei unică, irepetabilă, se turteau iute, se lichefiau tocmai În acest proces de „legendarizare”! El devenea, era o legendă a timpurilor noastre, deoarece el nu mai putea fi! Nu mai era prietenul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vital fără inhibiții, dar și fără scrupule, din specia îmbogățiților prin foncție. Lasă-mă-să-te-las când e vorba să nchidă ochii în interes propriu și laș, la o adică, atunci când vine momentul să dea socoteală. în interpretarea lui Dorel Vișan, Vârtosu e debordant de nuanțe și șmecherii caracterologice, repertoriu de vis pentru un mare actor : un rol-mănușă. Și ca e o debusolată cu și mai puține inhibiții, dar cu ceva mai multe scrupule fată curată la suflet și bună la trup, rând pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
seamă. Și nici nu știu ce le-aș fi putut spune unor copii de vârsta mea. — Cum așa? Pur și simplu. Și vreau să-ți mărturisesc ceva. Mă fascinezi de-a dreptul. — De ce? — Arăți obosit și cu toate astea ai o vitalitate debordantă. Și nu înțeleg cum e posibil așa ceva. Eu și bunicul nu obosim niciodată. E adevărat că ești obosit? — Da, sunt. — De ce? Cum se manifestă? — Nu sunt capabil să-mi evaluez sentimentele, mă autocompătimesc, mă enervez pe alții, îi compătimesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acasă și în timpul ăsta am derulat secvența primei mele întâlniri cu Aimee Light: a fată care mă privea fix de dincolo de mica petrecere din campus, cocaina pe care o prizasem în baia mică și soioasă conferindu-mi o dezinvoltură robustă, debordantă, apoi în cursul conversației care a urmat privitoare la teza ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a căscat după ce mi-a destăinuit titlul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ale Ariadnei confruntându-le cu schimbările petrecute în faza III. Încotro ne duce cursa dezlănțuită spre fericirea privată? Ne condamnă ea oare să suferim la infinit chinurile lui Tantal? Cultura pe cale de a se structura se conturează sub semnul senzualismului debordant sau al dezincarnării plăcerilor? Civilizația eficacității generalizate sau eliberarea plăcerii simțurilor? Un nou carpe diem sau adâncirea dificultății de a trăi? Mai precis, aceste perechi de opoziții sunt realmente pertinente? Și ce-i cu toate aceste obstacole în calea fericirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în oraș, loterii și „răzuieli”, meșterit și grădinărit, activități de întreținere a formei - tot atâtea fenomene, desigur, foarte diferite unele de altele, dar despre care minimul ce se poate spune este că nu oferă câtuși de puțin spectacolul unui dionisism debordant. La urma urmei, acesta a încetat să mai constituie un pol de referință al epocii noastre. Pe când dereglările tuturor simțurilor sperie tot mai mult, spiritul timpului a trecut de la cultul lui W. Reich la acela al lui Dalai-Lama, de la teatrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
La baza creșterii exponențiale a consumului de droguri se află presiunea forțelor de destructurare socială și psihică, o mare vulnerabilitate emoțională, amplificarea suferințelor intime generate de individualizarea extremă a modurilor de viață. În el se exprimă nu atât bucuria dionisiacă debordantă, cât sentimentul izolării, relațiile problematice cu sine și cu ceilalți. Incapabil să se suporte, Narcis se lasă pradă drogurilor, încercând să uite de sine, de legăturile sociale, de buna dispoziție pe care o întreține, în mod firesc, grupul. Reînvierea sărbătoriitc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]