632 matches
-
oricând dezbaterii (ca piatră de încercare interacțională a oricărei legături inter-elementare supraadăugate care se realizează și la nivelul personalității). Întoarsă de această dată către modelul cognitiv, procedura sintetică reflexivă își revendică o altă libertate, cea a confruntării între tipologii distincte decantate în experiențe de viață diferite sau chiar raportarea rezultatului suprastructural propriu la un etalon considerat reper auto-evaluativ. Cel mai bun test al acestor legături rezidă tocmai în asemenea integrări "dialogale" care confirmă virtuțile lor aplicative. Din aceste legături inter-elementare se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o latură a dominării propriei dotații interioare. Cealaltă latură prevede justa adecvare a profilului personal la modalitățile aprehensiunii de sine, adică guvernarea personalității asupra conștiinței. În ambele ipostaze sinteza funcționează și produce rezultat cognitiv. A solidariza creator părțile și a decanta un gen al esenței care este legat de conceptul de "configurație spirituală" sunt două demersuri autentic reflexive care privilegiază subiectul cunoscător și operațiunile sale cognitive în dauna unei neutralități ce depozitează cunoștințe pentru un folos strict manipulator. Exigențele vieții schimbă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sunt simptomele emergerii în existență a unui model de personalitate dominator, controlat, virtuoz al propriilor mecanisme cenzoriale. Omul este definit în plan filosofic și pornind de la statutul său ontic. De aceea este nevoie de profilul implicărilor sale existențiale pentru a decanta semnificații personale care să tindă către suprastructuri imuabile. Structura cristalizată poate însemna pe de o parte exercițiu insistent și în acest fel stabilizat, dar poate să însemne și concluzie formalizată a unei cursivități cu aspect de unicitate. Totul depinde de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
căci "ființa ce locuiește-i însăși locuința", locuirea în nelocul prevenirii, acolo unde nimic nu are loc, nu dă loc decât golului prin care se vede. În rest nimic - realul gros din jur/ se scurge prin cadențe ca prin ciur", decantat până la pragul liminar al pre-realului, derealizat până la quidditatea esenței pure. În rest nimic - doar un teren incult/ în care nu s-a-nsămânțat demult", pustiul în așteptare, tărâmul purei putințe-de-a-fi înaintea puterii ființei absolute. În rest nimic - rotund ca un inel/ verbul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din Lancrăm, prin discursul său metafizic asupra spațiului mioritic. Iar Noica, precum Blaga sau Motru, nu făcea altceva decît să capteze, prin filosofie, fenomenul românesc. Ne întrebam pe care din faliile limbii noastre și-a exersat Noica hermeneutica, pentru a decanta spiritul rostirii românești. Similar cu limba căruțașilor și tăbăcarilor la care Platon făcea apel în dialogurile sale, Noica pare să ne trimită, cum s-a observat 66, la lexicul primitivilor moderni, la cei care vorbeau în cătune, colibe și bordeie
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a constituit ca știință din frământările multimilenare ale alchimiștilor, iar fizica, din interogații și speculații metafizice. Tot astfel, știința modernă a curriculumului, așa cum a apărut în secolul XX, poate fi considerată o consecință fatală a mileniilor de educație care au decantat paidagogia perennis: tezaurul de valori pedagogice alcătuit din maxime, precepte și principii de înțelepciune paideutică. Focul care a întreținut athanorul pedagogiei perennis pare să fi fost aprins odată cu depășirea acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vremurilor noastre, când, în întreg spațiul euroatlantic se redescoperă, cu uimire și speranță reînnoită, virtuțile „educației circulare”, „de toate zilele”, „de-a lungul întregii vieți”. Este soluția așa-numitei perioade eleniste. Dar nu este o creație exclusivă a acesteia - se decantase în frământatele veacuri anterioare ale civilizației grecești. Mai ales în acele poleis democratice precum Atena sau Milet. Grecii veneau cu prejudecăți paideutice, întreținute de o mitologie deschisă ideii de desăvârșire umană încă din vremuri homerice; credeau în cutume, în legi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pregătește pentru ritualul său insomniac. "Vechile scene" ale vieții celor doi, imaginile unui trecut apăsător, descoperite cu voință, procură naratorului sentimentul coincidenței sensibile a celor două euri temporale distincte, suprapunere reflectată oarecum paradoxal, cu deplină luciditate. Ferit de "emoțiile prezentului", decantat interior și lăsat să se exprime în prospețimea clipei regăsite, timpul anterior ia locul prezentului. Revanșa acestui timp resuscitat premiază interior o sensibilitate răvășită: "...trag paharul cu lumînarea drept lîngă pernă și, cu un creion și cu un vraf de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
moaște, fără a cunoaște rostul lor în închinare, este cazul alergării la diferiți duhovnici asupra cărora nu ai lămuriri duhovnicești, ci numai zvonuri de îmbărbătare. Falsificarea pelerinajului naște falși pelerini care aleargă prin spațiile sfințeniei, dar care nu reușesc să decanteze nicio virtute, nu reușesc să discearnă nicio calitate, să rețină nicio frântură de învățătură. Dar care se întorc acasă convinși de utilitatea gestului, aureolați de false structurări ale respectului sociopastoral pentru ei. Ultima vreme a ridicat tot soiul de alternative
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să ne prilejuiască „o explicație“ chiar în seara aceasta, ca să nu mai rămânem în acea situație falsă, care îmi provoca o jenă aproape fizică... (E drept că eu însumi aș fi voit să întârziem momentul întrevederii, pentru ca lucrurile să se „decanteze“, dar odată ce eram puși față în față, simțeam nevoia stringentă de a face să se spargă acest buboi de venin...) Fără îndoială că situația era ea însăși falsă și dificilă, dar nu am simțit la tine nici cea mai mică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aduce în viziune poetică "mersul lumii", trecutul, judecat din "perspectivă istorică și morală": Epigonii, Împărat și proletar, Scrisoarea III ș.a. Aici, Eminescu e vizionar, satiric prin excelență, e poetul unei imense scârbe sau dimpotrivă un "înflăcărat apărător al valorilor tradiționale", decantând totul într-un mare număr de "teme fantastice". Un alt mit este cel al "dascălului (înțeleptul, magul)", personajul misterios care știe să citească din cartea lumii, fiind "urmașul zeilor din timpurile mitice"; o poezie în care își află loc "metafizica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a reprezentat un mare pas înainte în ceea ce privește atât stabilizarea climatului intern, cât și ameliorarea imaginii externe a țării. 6. Care sunt eșecurile cele mai notabile înregistrate în ultimele două decenii? La căderea regimului Ceaușescu ideologiile noilor partide politice s-au decantat greu. Primitivismul xenofob și naționalismul extremist care n-au fost apanajul exclusiv al lui Ceaușescu și al clanului său nu au dispărut, ci dimpotrivă au fost preluate masiv de noile formațiuni politice. Aripa legionară a Partidului Comunist a fost absorbită
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
și descărnarea expresiei: „Dacă dorm, nu eu// dorm.// Iată, ne amintim/ o pasăre.// Zborul ei nu/ se întrerupe.// O, craniul perfect// al florii” (Dublul). Influența lui Lucian Blaga sau a lui Nichita Stănescu, programul unei ambițioase poetici inovatoare nu sunt decantate în corpuri poetice unitare. Deși majoritatea scurte, poemele sunt cel mai adesea eteroclite și inconsistente la nivelul semnificației, ca și la nivel stilistic; de altfel, în antologia Poezii (1996) autorul nu va reține din versurile de acum decât poemul Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile compoziții devin literatură după o relativă gestație, după ce s-au decantat, după ce s-au reorganizat și orchestrat. "Am obiceiul să distrug scrisorile, ciornele și notele (afirma el într-o Mărturisire din 1937), ca să nu fie bătaie de cap mai târziu pentru oameni curioși. Dintr-o discreție firească, n-am comunicat publicului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se filtrează, lichidul obținut se poate folosi la spălarea țesăturilor de bumbac, lână sau mătase de culoare deschisă. * Leșia de cenușă se obține prin fierberea cenușii de lemn în apă timp de 2 ore. Soluția obținută se lasă sa se decanteze, se filtrează și se folosește la spălatul rufelor sau la obținerea săpunurilor. Studiul pH-ului în reacția acido-bazică Exponent de hidrogen - antilogaritmul concentrației ionilor de hidroniu pH = -log [H3O + ] Exponent de hidroxil - antilogaritmul concentrației ionilor de hidroxil pOH = -log [HO
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
este nici cea colonistului, nici cea metecului, de genul „persanilor” Usbek și Rica. Există o emancipare a metecului care survolează critic atât Cen- trul cât și Periferia din care provine, plasat într-un fel de liminalitate ontologică în care se decantează o reflecție amară. Semnele provinciei sunt decelabile în contrastul dintre emblemele afișate ale Centrului, preluarea în fran- ceză a denumirii unor locuri publice, „Confiserie”, „Grand „Hôtel” etc. și reflexul mentalitar, necenzurarea curiozității în fața noului, spre exemplu, care legitimează indigenatul, localul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deschisă, reprezintă o prejudecată. Nici o societate fără cultură, nici o cultură fără prejudecăți impuse. Numai prejudecata face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul funcționează subtil la nivelul prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de a analiza pe larg prejudecățile față de familia monoparentală, ci doar de a arăta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o prețioasă știință, o cunoaștere în direct a ceea ce are preț și o recunoștință nesfârșită, repetată în fiecare dimineață, pentru faptul de a trăi în libertate, departe de umbrele anilor ’50. Datorită distanței și timpului, trăirea de atunci s-a decantat în noi, experiența s-a unit cu realitatea ireală despre care vorbesc romancierii. Depărtându-se, imaginile acelei epoci au câștigat în semnificație și s-au fixat ca niște stele întunecate pe cerul nostru personal numit memorie. Anii ’50 au fost
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cheile la portăreasă). A revenit apoi aici în 1942, cu intenții expeditive, după ce-și plimbase ghetrele prin toate colțurile țării Cedrului, dar și în Palestina și Siria (fără a-și ascunde, la început, neplăcerea în fața "incredibilei forfote" levantine. Părerile decantate printr-o lungă distilare n-au în comun cu impresiile de suprafață decât concizia. Quai O'Orsay, Foreign Office și State Department n-ar trebui să-și deschidă ușile capitonate decât în fața cunoscătorilor temeinici care au rătăcit vreme îndelungată prin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pîndă pentru a încerca să descîlcească ce se urzea la Sofia împotriva Turciei. Timpul petrecut la Salonic și calitatea mea de reprezentant al unui stat angajat în Tripla Alianță îmi atrăgeau, din partea miniștrilor Austriei și Italiei, statutul celui care poate "decanta" informațiile culese în Macedonia sau referitoare la intrigile bulgare în Turcia. Cum pe atunci nu știam de partida angajată între Belgrad, Sofia și Atena din inițiativa și cu sprijinul lui Sazonov, am recurs la cunoștințele colegilor greci și sîrbi cele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
drepți, rotundul chip al României.“ (Luceafărul, 21 ianuarie 1978) „Ideea sistematizării satului românesc este de dată prea recentă pentru a ne permite o pătrundere fără complexe în intimitatea procesului. Raportul noilor valori cu vechile valori, seculare uneori, nu s-a decantat încă. Se încearcă experimente, se oferă o mulțime de soluții, se alocă investiții uriașe, se realizează schimbări fără precedent. În plan ideal se susține o armonizare a noului cu vechiul, o preluare selectivă, fericită a tradiției, o îmbogățire, fără nedorite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
puține repere observatorului, analogiile cu situații întâlnite în societățile occidentale trebuie operate cu circumspecție în funcție de fiecare caz în parte. Se pot distinge diverse categorii potrivit unui principiu al gradației: în anumite țări ale Europei Centrale și Orientale, conflictele se pot decanta pe termen mediu și pot da naștere unor clivaje între partide de tip occidental; în alte cazuri, confuzia pare menită să dureze. O asemenea abordare generează frustrări: fiecare clivaj scapă într-o măsură mai mare sau mai mică grilelor de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
adesea intervenții substanțiale, cât și prin renunțarea la numeroase poeme din volumele anterioare) un proces intens de conceptualizare. Figurația rustică nu dispare, ci își estompează din asperități, energetismul teluric, mai înainte vehement, e înlocuit de meditația asupra condiției umane. Memoria decantează emoția nostalgic, dezvăluind secvențe de amintiri. Nostalgia obârșiilor devine totodată speranță a continuității generațiilor: „Veți aduna toate dealurile-acum de prăsilă / Și vă veți înmulți precum albinele, roiuri, / Un strugure până când vi se va aprinde pe creștet / Și vă veți trezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
albi de SO3. Mineralizarea se consideră terminată atunci când lichidul din balon devine perfect transparent și incolor. Soluția din balon se trece cantitativ într-un balon cotat de 100 ml, se aduce la semn cu apă distilată, se lasă să se decanteze, iar din lichidul limpede se determină colorimetric fosforul. Mod de lucru Într-un balon cotat de 50 ml se măsoară cu pipeta 5 ml soluție de analizat, 2 ml reactiv sulfomolibdenic, 2 ml amestec reducător și se aduce la semn
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
Morții adevărați,/ Grimați tragic, o dată pentru totdeauna/ Parcă mișcă”. Oricât de variate, poemele se nutresc din aceleași obsesii. Și, invers, oricât de omogene, ele îngăduie modulații surprinzătoare. Iată, de pildă, în registrul tematic al poeziei erotice, câtă diferență între lirismul decantat prin filtrul fin de autoironie din Tușiți (1970): „Mă bătea prea tare soarele/ Și te-am pus în geam/ Ca pe o hârtie albastră// [...] Mă bătea prea tare moartea,/ Și te-am pus în dreptul inimii,// Ca pe un paravan, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]