629 matches
-
și meditația în condiții de calm (de "tihnă", cuvânt care este muribund). Muzeul, care a devenit onorabila instituție actuală, a animat acest stil creator de lucru. Este un prilej de a ne exprima la 160 de ani, când perspec-tiva a decantat priveliștea admirația pentru oamenii modești și, în genere, săraci alcătuitorii lui. Și ar fi cazul să lăsăm tema deschisă. Fond care a încercat de trei ori să devină muzeistic din istoria științei românești n-a reușit acest lucru. Fond donat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de Nicolae Costinescu poartă astăzi nume străine. (Publicarea lucrărilor originale la timp și în reviste de circulație mondială nu a fost, în general, punctul forte al medicinii românești.) Ritmul precipitat al activităților nu i-a permis lui Nicolae Costinescu să decanteze și să reflecteze suficient asupra propriilor contribuții. Nu dispunem de o sinteză a acestor lucrări științifice care reflectă marile teme ale unei specialități aflate în plină extensiune. Nimic nu îi era străin, nimic nu a rămas în afara științei acestui învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aduce în viziune poetică "mersul lumii", trecutul, judecat din "perspectivă istorică și morală": Epigonii, Împărat și proletar, Scrisoarea III ș.a. Aici, Eminescu e vizionar, satiric prin excelență, e poetul unei imense scârbe sau dimpotrivă un "înflăcărat apărător al valorilor tradiționale", decantând totul într-un mare număr de "teme fantastice". Un alt mit este cel al "dascălului (înțeleptul, magul)", personajul misterios care știe să citească din cartea lumii, fiind "urmașul zeilor din timpurile mitice"; o poezie în care își află loc "metafizica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lasă-i să se bucure de ce vor.”. Așa a și fost, așa s-au și derulat evenimentele, fiecare moment consumându-și scânteia pe măsura aprinderii sufletului nostru. Liceul și patima acestuia mi-au influențat în mod covârșitor trăirile, mi-au decantat emoțiile, dar în egală măsură mi-au direcționat alegerile și perspectivele profesionale. Am lucrat cu oameni minunați pe fiecare disciplină în parte și am avut șansa de a cunoaște „legende profesional-didactice” de la care am preluat în mare măsură registrul unui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să ne prilejuiască „o explicație“ chiar în seara aceasta, ca să nu mai rămânem în acea situație falsă, care îmi provoca o jenă aproape fizică... (E drept că eu însumi aș fi voit să întârziem momentul întrevederii, pentru ca lucrurile să se „decanteze“, dar odată ce eram puși față în față, simțeam nevoia stringentă de a face să se spargă acest buboi de venin...) Fără îndoială că situația era ea însăși falsă și dificilă, dar nu am simțit la tine nici cea mai mică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
drepți, rotundul chip al României.“ (Luceafărul, 21 ianuarie 1978) „Ideea sistematizării satului românesc este de dată prea recentă pentru a ne permite o pătrundere fără complexe în intimitatea procesului. Raportul noilor valori cu vechile valori, seculare uneori, nu s-a decantat încă. Se încearcă experimente, se oferă o mulțime de soluții, se alocă investiții uriașe, se realizează schimbări fără precedent. În plan ideal se susține o armonizare a noului cu vechiul, o preluare selectivă, fericită a tradiției, o îmbogățire, fără nedorite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să afirm că, în urmă cu vreo trei decenii, prin romanul Ziua magnoliilor viscolite, Constantin Munteanu ne-a spus că "așa s-a înnobilat oțelul fostei industrii grele românești" și, din dragoste și ură, solidaritate și indiferență deopotrivă, s-a decantat aurul sufletelor noastre zbuciumate, ale celor care am populat Gulag-ul României anilor '70-'80. Acum, el ne-o repetă, republicându-l. Ce s-a ales din oțelul nobil, ajuns fier vechi, și cât aur a mai rămas în sufletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
este nici cea colonistului, nici cea metecului, de genul „persanilor” Usbek și Rica. Există o emancipare a metecului care survolează critic atât Cen- trul cât și Periferia din care provine, plasat într-un fel de liminalitate ontologică în care se decantează o reflecție amară. Semnele provinciei sunt decelabile în contrastul dintre emblemele afișate ale Centrului, preluarea în fran- ceză a denumirii unor locuri publice, „Confiserie”, „Grand „Hôtel” etc. și reflexul mentalitar, necenzurarea curiozității în fața noului, spre exemplu, care legitimează indigenatul, localul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
șase etaje cu bidoanele pe scări, uneori prin întuneric. Baia era foarte mică. Umpleam cada, mică și aceasta, cu apă pentru a o folosi la spălatul rufelor și la grupul sanitar. În câteva ore, din apa oprită de la robinet se decanta pe fundul căzii mizeria din așa-zisa apa potabilă. Mirosul care venea din tunelul acoperit cu pal melaminat în care se găseau țevile de apă și de canalizare era greu, uneori insuportabil și oricât ai fi făcut curățenie, mereu aveai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pîndă pentru a încerca să descîlcească ce se urzea la Sofia împotriva Turciei. Timpul petrecut la Salonic și calitatea mea de reprezentant al unui stat angajat în Tripla Alianță îmi atrăgeau, din partea miniștrilor Austriei și Italiei, statutul celui care poate "decanta" informațiile culese în Macedonia sau referitoare la intrigile bulgare în Turcia. Cum pe atunci nu știam de partida angajată între Belgrad, Sofia și Atena din inițiativa și cu sprijinul lui Sazonov, am recurs la cunoștințele colegilor greci și sîrbi cele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bolovănoasă decît trilul suav al celorlalți căutători de noroc în fotbal, în frunte cu Mircea Sandu. Toți cei de mai sus ar fi avut motive să-și anunțe retragerea, dar singurul retras se numește Gică Popescu. Semn că întotdeauna înfrîngerile decantează. De fapt, nu separă înfrîngerile în sine, ci implicarea sau indiferența cu care le receptăm. martie 2003 Mesaj către un arbitru de cruce UEFA O dată a fost de acord să ne ajute, dar l-am tras în piept cu banii
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
converg către o albie comună, respectiv: imaginație, imagine, fantezie, memorie, mit, istorie, timp, precum și relațiile dintre ei, fecunde pentru menținerea semnificației și simbolismului lui funus imaginarium. Unele din aceste noțiuni provin din texte de filosofie, discurs în care și-au decantat sensul, cu predilecție în raport cu realitatea sensibilă și cu cea inteligibilă. Surprinzător sau nu, acest bazin lingvistic, precum și corelativele sale conceptuale, ne indică politicul drept paradigmă centrală a imaginarului, mai exact un set de principii-reper și valori după care se organizează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
către care transferă structuri semnificante (spre exemplu, mitul sau conglomerate simbolice) sau din care absoarbe elemente noi, ce îi asigură dinamica internă, în funcție de epoci, de variații culturale, spirituale etc. În baza mnemotehnicilor oralității, utilizate și în producțiile culturilor populare, se decantează în imaginar toate informațiile preluate din realitate; în această "lume interioară", cum am numit-o deja, a mentalului colectiv sau individual, dar sistemică, ele sunt memorate și structurate, precum într-un depozit de mărturii. De aici, se poate întoarce oricând
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
unele, care conțin "sem(n)ele" puterii, pot conduce chiar la schimbarea unei paradigme și a codurilor aferente ei (precum scrierile lui Eusebiu din Cesareea despre natura divină a împăratului); altele pot deschide o direcție de interpretare, până când aceasta se decantează în timp și ajunge ea însăți o paradigmă sau o formă epistemică (precum atacurile raționaliste ale lui René Descartes, în 1637 și 1641, asupra funcției imaginației, implicit asupra imaginarului). Întoarcerea la textele sau la teoriile clasice, de altfel îndelung comentate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de ce nu?, poate mai cu seamă în interpretările filosofice denumite convențional "materialiste". Ele ne-ar putea ajuta în înțelegerea substanței cuvântului pe care îl cercetăm și care, mult mai târziu, a intrat în relație cu ele, după care și-a decantat propriul său sens (integrat în ceremonialuri, dar doar temporar). O primă definiție a imaginii, datorată proto-teoriei atomiste (și ea marcată de religiozitatea specifică vechii Grecii), la Leucip și Democrit (pentru care toate senzațiile aveau valoare de adevăr), consideră eìdōla drept
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sub forma unei reprezentări imateriale sau imagini conceptuale (Φαντασία). Imaginația este o oglindă în care gândirea (inteligența) se poate reflecta și poate deveni imagine. Imaginarul, spunem mai departe, este "locul", lumea internă a memoriei în care imaginile se adună, se decantează și rămân latente, până când lógos-ul le aduce din nou la suprafața existentului, a lumii sensibile, atunci când e necesar. Prin intelect sau independent de el? Ca o oglindă el însuși, imaginarul nu e o suprafață pasivă, care doar "reflectă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu relevanță identitară, deși a continuat până târziu, în limbile neo-romanice, să se clarifice. Această forță virtuală a câmpului semantic, cu relevanță stilistică și retorică, s-a manifestat decisiv în timp în favoarea configurării noțiunii de imaginar. Substanța ei s-a decantat pe corpusul lingvistic oferit de familiile de cuvinte din cele două limbi europene antice (greacă veche și latină) și a devenit o unitate semnificantă atât de complexă, încât, în studiile contemporane de specialitate, imaginarul este definit drept o ordine simbolică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
instituții care o organizează și o exercită, laică sau spirituală, este cea a basileului unic, pentru care vor fi clădite o teocrație dedicată lui și o lume nouă. Constantinopolul, străbătut de multiplele crize care, în cele din urmă, i-au decantat identitatea politică și rolul de sediu central al "unicului" imperiu creștin, ajunge, după secolul VIII, la o "regalitate sacerdotală" decadentă. Treptat, înspre marea schismă din 1054 (așa cum am subliniat deja), Roma reia, în cadrul teologiei catolice și al politicilor papalității, prin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fi însă ignorate instituțiile, care uneori au rămas în fundalul scenografiei, iar alteori au venit în avanscenă, jucându-și vădit rolul politic. Prin aceste controverse, din păcate finalizate tragic pentru unii protagoniști (cu întemnițare și condamnare la moarte), s-au decantat următoarele aspecte în plan teologic și teocratic: 1. Victoria iconodulilor și a teologiei icoanei, în secolul VIII, a impus doctrina iconologică, în baza tradițiilor apostolice și patristice, ele însele situate la confluența dintre filosofia antică a imaginii, interpretarea sa iudeo-creștină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relevantă în analiză. De fapt, culisările est-vest au fost mai numeroase, iar influențele la distanță, interferențele, disocierile și rupturile de până în anul 1054, chiar 1453, au fost și ele destule și importante pentru modul în care civilizația greco-romană s-a decantat după 330 d.Ch., iar comunitățile și-au proiectat identitatea în imaginarul lor colectiv. Constantin I a lăsat în urma lui occidentul și astfel a schimbat atât soarta cetății eterne, cât și pe cea a Europei. Uitarea Romei nu a însemnat altceva
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
polimodali care a apărut patru ani mai tîrziu, promovată de Goldscheider afirmă că, dimpotrivă, durerea este rezultanta depășirii unui anumit prag de intensitate al stimulului și sumației lor peste o limită critică la nivelul structurilor centrale. Concluzia care s-a decantat În timp este aceea că receptorii periferici adecvat stimulați induc răspunsuri adecvate de tact, temperatură, presiune și durere, această ultimă senzație fiind corelată specific cu TNL. Totuși nu se poate Încă afirma indubitabil că numai terminațiile nervoase libere sunt receptori
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
alcool etilic de 90° se adaugă 20 g propolis bine mărunțit. Se menține în sticlă bine închisă timp de 3-7 zile, agitându-se de câteva ori pe zi. Se lasă să sedimenteze bine particulele insolubile (ceară, impurități) și apoi se decantează lichidul limpede care este extractul alcoolic de propolis. Acesta se poate păstra în sticle ermetic închise la întuneric, timp de mai mulți ani. Unguent din extract alcoolic de propolis. Se iau 100 ml extract alcoolic de propolis (20%), se toarnă
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
expirată, Începem să-i descoperim defectele. Dansatoarea pe care am avut șansa s-a admirăm s-a dezbrăcat și, de-acum Încolo, pentru cîtăva vreme, nimic nu se mai Întîmplă pe scenă. În sală se declanșează, firesc, glosele spectatorilor, se decantează opinii, se reconstituie comploturile, dejucate acum, se negociază ierarhii, se caută morala. Nu În ultimul rînd, cartea lui Compagnon are un tîlc, limpede expus de autor. Lipsite de ambiguitatea Moralităților postmoderne lyotardiene, cele ale criticului de francez de origine belgiană
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tulburările de pe axele I și II este în prezent nu doar intuită ci și evidențiată factologic. Rezultate ale cercetărilor. Studiile, efectuate din perspectiva doctrinară a sistemului DSM-III și IV au identificat importante co-ocurențe între cele două axe. Progresiv s-a decantat concluzia că datele obținute și ipotezele de interpretare capătă o mai mare coerență dacă nu se privește din perspectiva fiecărei tulburări de personalitate înțeleasă categorial ci din aceea a celor trei mari clustere, A, B și C. În continuare vor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
desăvârșirea” ș.a.). Se simte, la C., o acerbă voință de a-și reprima, în stanțele pe care le elaborează, impulsurile de sentimentalitate în beneficiul îndoielnic al unei sintaxe îndelung cizelate, meșterită cu „sigle și echere”, alambicată până la sibilinic. Tot filtrând, decantând, chinuindu-se să-și rafineze, în „simetrii și purități de cristal”, discursul, stihuitorul aproape că sufocă nu doar palpitul lăuntric, dar, pășind pe o „punte către vid”, până și înțelesurile. Scrupulul drastic al conciziei, hiperluciditatea, euforia subtilei melodicități a unor
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]