603 matches
-
de a constata fericitele și măgulitoarele coincidențe cu ipotezele noastre, mai remarcăm și că acele prouesses (priorități, rezolvări care nu suferă amânare) se transpun sub forma unor subtrefugii și comunicări ce se manifestă prin compunerea unor poezii criptice. Amantul își declamă iubirea într-o manieră voalată. Este curios că Al. Paleologu, Al. George, glosând cu superbie pe marginea eroticii lui Camil Petrescu, ignoră un artificiu foarte important, care ține de poetica personajului: și Ladima este îndrăgostit de d-na T. Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
des punaises." Prin conduita probă, eroii celor două romane nuanțează o tragică axiomă: eroismul e credul. Ultima reprezentare arhetipală comună este ceea ce același Unamuno numește "desfătarea în înfrângere". De câte ori Ladima și don Quijote se simt înfrânți și umiliți, încep să declame versuri din varii autori, fie poezii întregi din propria creație: "Și cum zăcea Don Quijote la pământ își află scăparea într-una din isprăvile din cărțile sale, așa cum, atunci când suntem înfrânți, ne aflăm refugiul în isprăvile din cărțile noastre, și începuse
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rostogolească în țărână și să spună la versuri, lucru în care trebuie să vedem un fel de desfătare în înfrângere și o preschimbare a acesteia în substanță cavalerească."198 De fapt, în situația lui Ladima nu e vorba de a declama stihuri, ci de a le compune și include în scrisorile sale deznădăjduite, ceea ce nu schimbă foarte mult datele problemei. Și, dacă acceptăm că firea lui Camil Petrescu e de natură donquijotescă, atunci, conform teoriei pluriperspectivismului lansate de Tudor Vianu, G.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Flaubert. Tot în cheie fantastică se petrece și răpirea lui Antoine de către indivizi mascați, urmată de administrarea unei ședințe de exorcism, de scoatere a lui din letargia mentală și întunecarea inimii. I se recită meditații metafizice (Descartes), i se declamă cugetări (Pascal) și comentarii (Graciàn) și câte și mai câte. Regia acestor înscenări era semnată de bunii săi prieteni, care, iată, reușesc să-l abată de la acel curs fals și periculos al vieții, amintindu-i că "science sans conscience n
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
livrești se adaugă referințe biografice poetul însuși le numește, împrumutând un termen drag mai ales teoreticienilor literaturii confesive, biografeme care sunt cu mult mai semnificative în ordinea internă a poemului, și club8-istul Radu Andriescu o știe și uneori chiar o declamă cu hotărârea unui toreador abia intrat în arenă: "introducere în opera lui velimir hleibnikov/ postmodernism ot istokov do konța stoletija/ new perspectives on post-soviet culture/ am făcut turul mesei po nebu polunoci/ avangarda rusă enghel letel/ anexe traducere note/ fiecare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea intenționează să redea parcă exclusiv bucuria transsubstanțierii, a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto)declamați religioși sau mistici de azi visează să dea măcar o carte a ființei în căutarea Ființei. Nicolae Ionel reușește să dea, prin fiecare apariție editorială, câte o carte în care exultă apartenența ființei la Ființă și, odată cu aceasta, la matricea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diferența înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul constă într-o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de tip subversiv a Ilenei Mălăncioiu este una a concretului. "O concretețe de coșmar aceea a unui oraș orwellian, supravegheat de privirea atotcuprinzătoare a dictatorului. Personajul liric nu mai este acum doar o dansatoare, ci și o tragediană, care își declamă obsedant lamentația"188: "O crimă săvârșită pe strada principală,/ În amiaza mare, o crimă oribilă/ Și nimeni nu plânge și nimeni nu strigă/ Și nimeni nu pune mâna pe criminal.// Eu însămi stau aici și scriu versuri,/ Ca și cum versurile mele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
citat, mai consemnează și spicuiri din programul artistic ce a urmat ședinței de propagandă: „...s’a cântat corurile: Suntem Stegari, S’au sculat și vin țăranii (probabil din beția de dinaintea „spectacolului” n.n.) și Braț la Braț cu tinerețea. S’a declamat poezia Vrem pământ de George Coșbuc, Nemții și fasciștii (probabil, foarte interesantă și „instructivă” n.n.) și Cântecul Ciocanului (bătut pe secere, completăm noi), apoi Împărat și Proletar de M. Eminescu dramatizată de Tov. Scherer Seli, adăugându-se încă 10 strofe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
studiu, deoarece în decursul istoriei s-au creat adevărate isterii create de ideea iminentului sfârșit apocaliptic. Într-o epocă de mare interes religios în nord-estul SUA, fermierul transformat în predicator William Miller a început să tragă alarma în comunitățile locale declamând că, după calculele sale biblice, întoarcerea lui Hristos este iminentă. Data fixată de Iisus pentru reîntoarcere fiind 22 octombrie 1844. Mișcarea religioasă creată în jurul lui Miller s-a transformat curând într-o sectă care, după un succes de scurtă durată
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
dovedesc a avea o imagine mai clar conturată asupra a ceea ce este elevul adolescent decât o au profesorii. De asemenea, identifică mai multe caracteristici comune elevilor adolescenți și celor autonomi decât profesorii. CONCLUZII Autonomia elevului - un subiect controversat? Ceea ce se declamă ca ideal educațional al școlii românești, „formarea personalității autonome” s-a dovedit a fi un domeniu controversat al teoriei și practicii educaționale. Dincolo de lipsa bibliografiei consistente în limba română pe această temă, autonomia suscită reacții vii în rândul practicienilor. Cadrele
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Tatăl lui Messalinus, cel puțin, nu i-a retras niciodată prietenia, dimpotrivă i-a stimulat și i-a ghidat cariera literară. La moartea acestuia poetul i-a oferit un dublu și suprem omagiu: lacrimile și versurile sale, care au fost declamate în plin for (v. 27-30). Se adaugă prietenia fratelui mai mic (Cotta Maximus) care nu i-a disprețuit niciodată tovărășia și prietenia Ovidiu afirmă acest lucru numai dacă Messalinus e de părere că o astfel de recunoaștere nu i-ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe muchie de cuțit am putea spune, și numai datorită intervenției de ultim moment a unui scriitor lipsit de autentică vocație creatoare precum Sandu Mirescu, poetul "retoric și grandilocvent". Or, "retorica" presupune referința directă la o "realitate" care poate fi declamată cu oarece talent, spre încântarea femeiuștilor în căutare de aventură, dar pe care literatura adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace mai rafinate. Seducătorului trivial Lovinescu îi opune aici, în primul său roman-ciclu, figura îndrăgostitului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
învățămăntul nu este o insulă, calchiază deplorabil, stările instituționale haotice ale birocrației statale romănești. Mimarea, simularea, însușirea formală, ipocrită, a unor valori și deloc a mentalităților și comportamentelor specifice societăților libere au condus la o adăncă schismă între ceea ce se declamă și realitatea de fapt. Probabil, nu este exagerat să afirmăm că starea de înapoiere evidentă, în special, materială, se datorează luării în deriziune a chestiunii educației în istoria modernă a Romăniei - mici și mari. Privind în istorie, este aproape de bun
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
vârtej telescopic. — Vezi, și Sia era așa în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
toți le-ai dat cu caru’, numai mie cu cântaru’... Cocoșul cârciumarului, ținut În grădină pentru că dă bine la imagine, se Înfoaie la zorii de ziuă și Își Îndreaptă - orgoliu cocoșesc - creasta, slobozind un cucurigu prelung. Mă, fârtați de băutură, declamă Gore, o fi viața grea În Românica noastră dragă, da’ noi le facem la toți În necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai mei la groapă am să am sticla-ntre
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat din somn neliniștit, cu visuri de impresiune puternică. Fruntea sa e ostenită și fața în delir adânc. Musica melodramisă, încet, aria lui: Deșteaptă-te Române. - El o declamă încet și expresiv). l3. SUS ÎN CURTEA CEA DOMNEASCĂ (cca 187O ) Sus în curtea cea domnească, La domnia din Bârlad, Șade tânăr Domnul Vlad - Sub căciula-i țărănească Pe-a lui umeri plete cad. Astfel șade trist și rece La
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toamnă? Uite-te la ea cum nu se gândește că mai sunt și suflete păcătoase, care sunt copleșite de frumusețile dăruite de ea... „Cine a hoinărit în toamnele de aur prin podgoriile Cetățuii și Șorogarilor, va mai hoinări” - mă trezesc declamând și răsucind cuțitul în rană, cum, se spune, cu gândul la Sandu Teleajen. „Te salut oraș din basme cu conture iluzorii/ Străjuit de șapte dealuri încărcate de podgorii” - îmi răspunde ieșeanul cu versurile Topârceanului, mijindu-și ochii asupra Iașilor. Rămânem
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Iași, și la care prisacă... adăugăm de la noi 100 de stupi... În afară de aceasta, am dat Mitropoliei noastre via care se află între Socola și Bucium,... cu heleșteul care se află la Bucium, în hotarul târgului Iași”. Îl ascult pe ieșean declamând cu avânt actoricesc aceste fraze limpezi care fixează momentul când se pomenește pentru prima oară de o vie pe meleaguri ieșene. Când s-a oprit, l-am întrebat curios: Și când spunea Marele Ștefan Vodă acestea? Ascultă mai departe ce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ca vinul”. Bobocul de hangiță râde dezvelindu-și șiragul de perle al dinților și revine cu întrebarea: -Totuși, nu mai doriți nimic, în afară de... Și râde iar cu tremur de sâni ascunși sub țesătura fină a iei... Ieșeanul atacă din nou, declamând din „Cîntarea Cîntărilor”: „Sînul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămîios plină; trupul tău e snop de grîu , încins frumos cu crini din cîmp”. Hangița râde discret, curioasă parcă ce ar mai putea născoci prietenul meu. Ieșeanul însă șade
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o are în față... Ca o scânteie, mi-a venit în minte un citat din aceeași „Cîntarea Cîntărilor”. Îl repet în gând, apoi, aducându-mi aminte de felul cum își rostește Romeo chemările de dragoste către Julieta, am început să declam cu glas vibrat: „Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală draga mea, și vino!” Ștrengărița din fața mea intră în joc purtându-și mâinile cu încetineală de melc a mângâiere peste sâni și aplecându-se ușor în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gaura aia de cur, Toal! — Îmi pare rău, nu prea Înțeleg, zice Ray. A dracu treabă de rahat! Datresăl admiri pe Ray Lennox, diun calm glacial În situații dinăstea, un cap bătrân pe umeri tineri. Dar era aici! Era aici! declamă ea. Ravelston Dykes. Banii vorbesc. Tic toc tic toc. Obișnuiți să facă numai ce vor. Ce bine cunosc tonuăsta! Da sunt un slujitor al statului. Mă ocup cu menținerea legii. Se aplică aceleași reguli. Trag adânc aer În piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
își juca piesele el însuși după obiceiul vechilor poeți. După reprezentație, îl interpelă și-l întrebă dacă nu-i este rușine să pronunțe niște minciuni atât de mari în fața atâtor oameni. Thespis răspunse că nu este nimic rău în a declama și a mima cum o face el ca în joacă."8 O astfel de reacție conține în stare latentă analizele pe care le va formula, cu aproape două sute de ani mai târziu, Stendhal despre "iluzia perfectă" și "iluzia imperfectă", în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sa era să meargă în străfundurile pădurilor abației cu Sofocle și Euripide, pe care-i știa aproape pe de rost." Emoția lui în fața acestor opere antice era atât de puternică, încât le-o comunica tuturor celor ce-l ascultau, când declama vreo tragedie. Se afla la Auteuil, acasă la Boileau, spune fiul său, cu D-l. Nicole și câțiva alți distinși prieteni. A venit vorba despre Sofocle, pe care-l admira atât de mult, încât nu a îndrăznit niciodată să ia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică pentru a satisface exigența realismului iluzionist. Până la începutul secolului al XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]