609 matches
-
dovedit. Totul se află în trupuri, în atracția privirilor dintre animalele omenești. Bărbatul de pe scenă continuă. Cuvintele, frazele și ideile curg. Dogmaticii susțin că sunt revoluționari adevărați. Sunt cocoțați pe scaune importante în congresul nostru. Nu fac nimic, doar îl declamă pe Iosif Stalin. Revolta și atacul au pornit din interior, dinăuntul Partidului nostru. Ei sunt invizibili, dar fatali. Își spun sovietici sută la sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Și-atunci? Unde-i Solomon să spună că ambii au dreptate? Am asistat, nu o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul servea și ca mijloc de protecție. Despre ochii nemachiați se spunea că-s vulnerabili
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vestmântul părului despletit și, mai departe, pe urma lor, brazi înalți, silvani iscoditori, veniți din pădurile negre - o lume de vis și de basm, surprinsă și încremenită locului la ivirea noastră în ținuturile lor aeriene. Îmi veni în minte și declamai, galant și glumind, versul antic, închinat Venerei: "Pămîntul așterne flori suave sub pașii tăi" și-i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. Ea mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe la Cârciuma de la muzeul literaturii de pe Cealaltă lume, pe Căutătorul de Povești Pornografice, care Era Dispus să Plătească 100 de Parai ca să Asculte o Poveste Deocheată din Gura unei Puicuțe, pe Bețivul Plin de Talent, care Scrie cu rimă și Declamă cu Voce Baritonală la Cârciumă, Spărgându- ți Timpanele, pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente în Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și îi Trebuie Bani de lapte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca spații de siguranță "Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens sa vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestinduse mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumație teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască", scrie Nicolae Manolescu; "Pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În partea dreaptă a șantierului, direct În Piața Matache Măcelaru, unde avea să constate În tot perimetrul pieții, nu se afla țipenie de om. Desamăgit, Șeful Șantierului care era obișnuit să abordeze orice cunoscut și necunoscut făcând paradă oratorică și declamând unele bancuri pe care Tony Pavone le auzise de sute de ori avându-le tipărite În memorie, Șeful Șantierului Îi făcu semn să-l urmeze. Pe Bulevardul Dinicu Golescu, toate clădirile vechi și mai recent construite nu suferise În structura
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
impasivi. Însfârșit, reuși să articuleze. “Îmi pute-ți spune ce infracțiune am comis și care sunt dovezile Împotriva mea...? Și...am nevoie de un avocat, pentru a-mi formula apărarea. Inchizitorul Își timbră glasul Încercînd să fie cât mai oficial, declamând. “Ești acuzat de complicitate la delapidare În valoare de două milioane lei. Având În vedere suma suficient de exorbitantă, fapta se Încadrează În Codul Penal cu Închisoare dela 15 la 25 ani...! În ce privește probele de vinovăție, declarația șoferului, relatarea sinceră a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sume de bani contra unor bizare informații fără valoare și cu promisiuni incerte...! Cât de curând va sta de vorbă cu Lct.Col.Tudose Ion, Încercând să-l pondereze, eventual să transfere investigația unui alt ofițer. Minciuni și vorbe goale, declamate de acest profitor ce nu făcea notă discordantă de ceilalți profitori ce jefuiau populația țării fără mustrări de conștiință, abuzând de poziția lor dominantă din anturajul Dictatorului Nicolae Ceaușescu...! Profitând de situație, Colonelul Gerard cu aprobarea Sefului de Șantier, Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de aruncat la gunoi, mute, inutile și irosite În zadar. Problema e una de ordin fiziologic : nu am genul adecvat de corzi vocale. Mi-am petrecut ore Întregi declamînd versurile lui Shakespeare. N-am reușit niciodată să trec dincolo de cîteva variațiuni total neinteligibile ale chițăitului de bază. Iată-l pe Hamlet, cu pumnalul În mînă : chiț chiț chiț. (Și iată-l pe Firmin făcut una cu peretele de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
avea să Înceteze din viața aceasta efemeră, mergând la cea veșnică. S-a spus, pe drept, că era foarte bun orator (de aceea eu Îl supranumisem Constantin Gură de Aur) și un recitator inegalabil, nu atât prin talentul de a declama, cât prin memoria-i miraculoasă, reproducând fără greș mii și mii de versuri. Dar, pe lângă numeroasele poezii memorate ca nimeni altul, Costică putea să recite, de asemenea impecabil, multe texte În proză din scrierile Căpitanului și din cele ale Comandantului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
matlasate, ridicându-și entuziast fustele, orbindu-ne cu strălucirea bombată a feselor despicate de emoție. Imperturbabili, după ce am dezvolta traiectorii incredibile pe postavul verde, am câștiga amândoi și l-am pune, capricioși, pe arbitru (care aș fi, bineînțeles, eu!) să declame în cinstea noastră, modificându-l puțin, un fragment dintr-un poem în proză, scris (mai încape îndoială?) de mine, la Dolhasca, „Bilele lui Julien Ospitalierul“: „Întâlneam din ce în ce mai multe bile, de dimensiuni variate, irizând culori tandre, având în preajmă-le un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
scap de ei odată cu alegerile, dar ei cum vor scăpa de mine? În urma căror alegeri? E o chestiune simplă: cu cât semenii, oamenii sunt mai cocoșați, eu trebuie să stau mai drept. În ciuda prejudiciilor personale pe care le am.“ Așa declamă. Pachetele buclucașe Buba care l-a întors pe poetul și funcționarul ministerului împotriva lui Adrian Iorgulescu și a „clicii sale“ s-a spart la finalul lui 2005, odată cu demararea „Programului de diplomație culturală“, prin care MCC anunța că trimite 10
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
așa-numitul ,,program”, pe care compozitorul vrea să-l redea prin mijloacele artei muzi ale. POLIFONIE, Împletirea, suprapunerea mai multor melodii distincte, ce nu-și pierd individualitatea, într-un ansamblu vocal, instrumental sau mixt. RAPSODIA. - Poem epic popular ce se declama sau cânta în Grecia antică de către rapsozi. În muzică ,,Rapsodia” reprezintă o înmănunchere de melodii și dansuri populare, înlănțuite și prelucrate, fie pentru orchestră, fie pentru instrument solist. SIMFONIA. - Nu este decât o sonată care, în loc să fie scrisă pentru un
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
1434 (6942) mai 25 și în el se spune: „Noi Ștefan voievod, domn al łării Moldovii,... i-am dat acestui adevărat popă Ioil o pustie, la Cârligătura, unde este fântâna de lângă Balosin, peste Diba, să-și facă mănăstire”. În timp ce eu declam cele scrise în hrisov, bătrânul mă urmărește cu ochii mijiți de parcă nu i-ar veni a crede ce spun. El însă ticluia o nouă întrebare și nu a întârziat să o pună: Despre care Ștefan e vorba aici, dragule? Păi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vrut sa urmez mai degrabă clasa de dramă. Dramă! Sa fiu actriță, să am admiratori. Mi-au spus însă că nu prea am glas sonor. Tu ce zici? Otilia se ridică în picioare pe banca din chioșc și, întinzînd mâinile, declamă cavernos: Voi sunteți urmașii Romei, niște răi și niște fameni. De sus, zărise pe Marina în bucătărie. - Marino, țipă ea de departe, ai fier de călcat? - Este, este, confirmă femeia, morocănos.În curând, Otilia călca în fața lui Felix, pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a întîmplat în familia noastră asemenea rușine. Trebuia să vă gândiți bine înainte de a face pasul ăsta. Stați împreună de un an, aveți copil și trăiți ca păgânii. Să nu vrei tu, Stănică, să faci cununia! - În fața lui Dumnezeu, declamă clamoros Stănică, suntemuniți pe vecie. Numai moartea ne va despărți. În vreme ce Aglae vorbea, moș Costache o privea țintă, însușindu-și cu fizionomia toată atitudinea ei reprobatoare. Când însă luă cuvântul Stănică, ochii îi fură atrași ca de un magnet în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stil mare a Capitalei din acea epocă. - Examineaz-o pe Otilia, stărui Stănică. E cam nervoasă,debilă. Otilia opri scurt, cu un gest ironic, pe doctor, care se mișcase spre ea. - Mersi! Nu sunt bolnavă, sunteți prea gentil! - Nu știi, Otilio, declamă Stănică, ce ureche fină aredoctorul! Minunată! Dacă-l aduceam la vreme la îngerașul meu, azi ar fi trăit. Să știi ce te așteaptă, să previi, ăsta e rostul medicinei! Moș Costache, te rog eu (Stănică făcu din mâini semnul rugăminții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă maiam bani. Stănică se repezi și-i sărută afectat mâinile Aglaei, apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă cu familie afectuoasă și bună. Mamă, declamă el către Aglae, tu dezminți toate bârfelile împotriva soacrelor. G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dai și dumneata seama. De ce să te privezi de o asemenea beție lirică? Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar și gesticula, oprindu-se din când în când și rezemîndu-se de balustrada cheiului, spre a demonstra mai bine și a-i declama unele versuri, persuasiv, în șoaptă, trăgîndu-le cu mâna din gură și sugând din buze voluptuos, ca după mușcarea unei piersici. Îi puse lui Felix repetate întrebări, dacă nu cunoaște cutare sau cutare poet român sau străin, și Felix trebui să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
répentir, Oùsur la vague lente et lourde d'un soupir Le coeur le plus secret aux lévres vient mourir. Il est d'étranges soirs oùles fleurs ont une îme, Et ces soirs-là, je vais tendre comme une femme.1 Weissmann declama prelung, cântând aproape, apropiindu-se și depărtîndu-se de urechile lui Felix, așa cum fac violoniștii țigani în Ungaria și Austria. - Cum? Nu-ți place, poate?! Așa un poem minunat! Cred că știi de cine e! Cum, nu știi?! E de Albert
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din urmă și lui moș Costache, care, vizibil necăjit de dispersiunea tutunului său, luă ultimele fire și-și făcu o țigară mai groasă decât a tuturor. - Va să zică, unchiul dumitale, zise medicinista de la pian, are o domnișoară. - Și ce domnișoară încă! declamă Stănică. Domnișoara Otilia este o frumusețe rară. Să sperăm că în curând vom face nuntă. - Nuntă, cu cine? întrebă medecinista de la fereastră. - Cu dumnealui, dacă dă Dumnezeu, zise Stănică, arătîndcu mâna spre Felix și făcând cu ochiul spre bătrân. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nervozitate. Dacă s-ar fi analizat, ar fi descoperit că invidia pe Otilia ca întotdeauna, însă acum invidia se prefăcuse în sentiment de înfrîngere, în casa ei. Apăsând, fără tact, pe partea cea mai dureroasă a sufletului ei, Stănică îi declamă aceste inepții: - Aurico! Nu mai plânge, că Stănică veghează. Viitorul tău abia acum începe. Am pentru tine niște partide strălucite. Aurica, însă, încetase numaidecât să plângă și examina cu lacomă curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care aruncă o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
conjugale. Olimpia dormea, horcăind ușor, cu plapuma pe jumătate căzută. Stănică se așeză pe marginea patului și o bătu posesiv cu palma pe umărul gras. Olimpia sări în sus. - Ce-nseamnă asta, de mă sperii în toiul nopții? - Femeie scumpă! declamă Stănică. Olimpia se întoarsepe partea cealaltă și căută să adoarmă din nou. - În definitiv, zise Stănică, încercînd s-o ia în brațe, tu ești tovarășa mea, tu ești prima mea dragoste. - Dar ce ai, mă rog, în noaptea asta? Ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
începînd de a doua zi, îl vedea c-o așteaptă să iasă de la teatru, s-o conducă pînă acasă, deși ea stătea aprope, chiar în centru. Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l,/Palatul prințesei e azi cuib de ciori", a declamat Mihai într-o seară înainte de-a-și lua rămas bun în ușa de metal. "Scrii versuri?", l-a întrebat Doamna Ana. "Ca orice moldovean", a surîs Mihai. "Mîine sunt liberă, putem merge la o plimbare în Herăstrău, că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pretențiunile minții logice abstracte și să le îndestuleze. Această unitate produsă numai pentru minte, perioada o predă iarăși fantaziei și sufletului prin arta cu care ea coordinează și împărțește membrele ei logice. Declamațiunea perioadei presupune cunoașterea ființei ei, prin urmare declama[to]rul trebuie să fie pe deplin inițiat cu perceptele periodologiei, el trebuie să aibă deplină cunoștință de legile structurei sale. Un sistematic și amplu institut pentru artiști dramatici va trebui să consacre aceștei ramuri o deosebită îngrijire (solicitudine). Nouă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]