1,420 matches
-
La substantiv și la verb, flexiunea de tip tare sau slab (la substantiv și mixtă) realizează clasificări ale elementelor celor două părți de vorbire, în sensul că fiecare substantiv și fiecare verb se repartizează la un tip, în vreme ce la adjectiv declinarea este tare, slabă sau mixtă în funcție de existența altor determinanți în componența structurilor atributive, încît un adjectiv poate ilustra contextual oricare dintre cele trei tipuri. Distribuirea substantivelor la cele trei declinări se realizează în funcție de desinențele de la genitiv singular și de la nominativ
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fiecare verb se repartizează la un tip, în vreme ce la adjectiv declinarea este tare, slabă sau mixtă în funcție de existența altor determinanți în componența structurilor atributive, încît un adjectiv poate ilustra contextual oricare dintre cele trei tipuri. Distribuirea substantivelor la cele trei declinări se realizează în funcție de desinențele de la genitiv singular și de la nominativ plural, unele dintre substantivele de declinare tare cunoscînd la plural și fenomenul umlaut. La verb, repartizarea la conjugarea tare sau slabă are drept criteriu modul în care realizează imperfectul și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în funcție de existența altor determinanți în componența structurilor atributive, încît un adjectiv poate ilustra contextual oricare dintre cele trei tipuri. Distribuirea substantivelor la cele trei declinări se realizează în funcție de desinențele de la genitiv singular și de la nominativ plural, unele dintre substantivele de declinare tare cunoscînd la plural și fenomenul umlaut. La verb, repartizarea la conjugarea tare sau slabă are drept criteriu modul în care realizează imperfectul și participiul trecut, verbele tari caracte-rizîndu-se prin ablaut. Pe lîngă aceasta, verbele tari cu vocala radicală a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-a și a III-a indicativ singular prezent și umlautul: ich fahre "eu merg", du fährst, er fährt; ich laufe "eu fug, alerg", du läufst, er läuft. Prin urmare, în vreme ce în gramatica limbii latine și a unor limbi romanice există declinarea întîi, a doua sau a treia la germanici există declinarea tare, slabă sau mixtă. Se poate apoi constata că, așa cum în latină repartizarea substantivelor în funcție de declinări era independentă de gen, același lucru se întîmplă la declinările din germană, căci declinarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ich fahre "eu merg", du fährst, er fährt; ich laufe "eu fug, alerg", du läufst, er läuft. Prin urmare, în vreme ce în gramatica limbii latine și a unor limbi romanice există declinarea întîi, a doua sau a treia la germanici există declinarea tare, slabă sau mixtă. Se poate apoi constata că, așa cum în latină repartizarea substantivelor în funcție de declinări era independentă de gen, același lucru se întîmplă la declinările din germană, căci declinarea tare cuprinde substantive masculine, feminine și neutre, declinarea slabă cuprinde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
läuft. Prin urmare, în vreme ce în gramatica limbii latine și a unor limbi romanice există declinarea întîi, a doua sau a treia la germanici există declinarea tare, slabă sau mixtă. Se poate apoi constata că, așa cum în latină repartizarea substantivelor în funcție de declinări era independentă de gen, același lucru se întîmplă la declinările din germană, căci declinarea tare cuprinde substantive masculine, feminine și neutre, declinarea slabă cuprinde substantive masculine și feminine, iar declinarea mixtă substantive masculine și neutre. În limbile germani-ce nu se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unor limbi romanice există declinarea întîi, a doua sau a treia la germanici există declinarea tare, slabă sau mixtă. Se poate apoi constata că, așa cum în latină repartizarea substantivelor în funcție de declinări era independentă de gen, același lucru se întîmplă la declinările din germană, căci declinarea tare cuprinde substantive masculine, feminine și neutre, declinarea slabă cuprinde substantive masculine și feminine, iar declinarea mixtă substantive masculine și neutre. În limbile germani-ce nu se constată însă tendința corepondenței dintre gen și declinare, ca în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
declinarea întîi, a doua sau a treia la germanici există declinarea tare, slabă sau mixtă. Se poate apoi constata că, așa cum în latină repartizarea substantivelor în funcție de declinări era independentă de gen, același lucru se întîmplă la declinările din germană, căci declinarea tare cuprinde substantive masculine, feminine și neutre, declinarea slabă cuprinde substantive masculine și feminine, iar declinarea mixtă substantive masculine și neutre. În limbile germani-ce nu se constată însă tendința corepondenței dintre gen și declinare, ca în cazul unor limbi romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanici există declinarea tare, slabă sau mixtă. Se poate apoi constata că, așa cum în latină repartizarea substantivelor în funcție de declinări era independentă de gen, același lucru se întîmplă la declinările din germană, căci declinarea tare cuprinde substantive masculine, feminine și neutre, declinarea slabă cuprinde substantive masculine și feminine, iar declinarea mixtă substantive masculine și neutre. În limbile germani-ce nu se constată însă tendința corepondenței dintre gen și declinare, ca în cazul unor limbi romanice, însă este mai pronunțată tendința pierderii declinărilor (limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poate apoi constata că, așa cum în latină repartizarea substantivelor în funcție de declinări era independentă de gen, același lucru se întîmplă la declinările din germană, căci declinarea tare cuprinde substantive masculine, feminine și neutre, declinarea slabă cuprinde substantive masculine și feminine, iar declinarea mixtă substantive masculine și neutre. În limbile germani-ce nu se constată însă tendința corepondenței dintre gen și declinare, ca în cazul unor limbi romanice, însă este mai pronunțată tendința pierderii declinărilor (limba engleză repre-zentînd exemplul cel mai clar), așa cum se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întîmplă la declinările din germană, căci declinarea tare cuprinde substantive masculine, feminine și neutre, declinarea slabă cuprinde substantive masculine și feminine, iar declinarea mixtă substantive masculine și neutre. În limbile germani-ce nu se constată însă tendința corepondenței dintre gen și declinare, ca în cazul unor limbi romanice, însă este mai pronunțată tendința pierderii declinărilor (limba engleză repre-zentînd exemplul cel mai clar), așa cum se întîmplă în aria romanică în cazul limbii franceze. Declinarea (sau manifestarea categoriei cazului pentru a marca funcțiile sintactice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neutre, declinarea slabă cuprinde substantive masculine și feminine, iar declinarea mixtă substantive masculine și neutre. În limbile germani-ce nu se constată însă tendința corepondenței dintre gen și declinare, ca în cazul unor limbi romanice, însă este mai pronunțată tendința pierderii declinărilor (limba engleză repre-zentînd exemplul cel mai clar), așa cum se întîmplă în aria romanică în cazul limbii franceze. Declinarea (sau manifestarea categoriei cazului pentru a marca funcțiile sintactice ale substantivelor și ale pronumelor) relevă, la limbile germanice, aceeași tendință spre analitism
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu se constată însă tendința corepondenței dintre gen și declinare, ca în cazul unor limbi romanice, însă este mai pronunțată tendința pierderii declinărilor (limba engleză repre-zentînd exemplul cel mai clar), așa cum se întîmplă în aria romanică în cazul limbii franceze. Declinarea (sau manifestarea categoriei cazului pentru a marca funcțiile sintactice ale substantivelor și ale pronumelor) relevă, la limbile germanice, aceeași tendință spre analitism ca la romanici, încît doar islandeza a păstrat sistemul complet din limba-bază, iar germana, deși are o flexiune
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
desinențelor atașate substantivului sînt puține (la singular, genitivul masculin și neutru cu -s și, la plural, dativul feminin și neutru cu -n), existînd numeroase cazuri de sincretism. Articolul însă are desinențe cazuale mai nu-meroase și la fel adjectivul cînd urmează declinarea tare și, nefiind precedat de un articol sau de un adjectiv pronominal cu terminațiile articolului hotărît, ajunge în situația de a reda cazul. În asemenea condiții, germana are suficiente mijloace sintetice (desinențiale) pentru a indica funcțiile, fără a recurge la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situație deosebită în raport cu celelalte limbi germanice importante. Deseori, în germană, articolul hotărît se aglutinează cu prepozițiile (zu + dem = dem, zu + der = zur etc.), așa cum se întîmplă în limbile romanice occidentale. Prin urmare, dintre limbile germanice importante, doar germana are o declinare bogată, cu patru cazuri, celelalte, la fel ca idiomurile romanice, recurgînd la prepoziții pentru indicarea funcțiilor sintactice, la genitiv folosind însă și desinența -s, alături de exprimarea analitică, încît există două posibilități de marcare a valorilor acestui caz, precum ideea de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
bicicleta prietenului". Acest paralelism este pe punctul de a fi eliminat în limba neerlandeză, redarea prepozițională fiind preferată: de schilder van deze schilde-rijen "pictorul acestor tablouri". Pronumele, în special cel personal, are o situație specială din punctul de vedere al declinării, deoarece prezintă în toate limbile aspecte conservatoare. De aceea, chiar engleza are, de exemplu, la persoana întîi singular mai multe forme: nom. I, gen. mine, dat. (to) me, acuz. me. Dacă se face abstracție de forma de genitiv (mine), care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adjectivul posesiv, rămîn încă forme distincte pentru dativ și acuzativ, așa cum se prezintă situația, în grupul limbilor romanice, în română. În general însă, există un paralelism evident între limbile romanice și cele germanice la pronumele personale, atît din perspectiva conservatismului declinării, cît și din perspectiva statutului formelor, nominativul opunîndu-se formal, prin supletivism, cazurilor oblice, ale căror structuri fonematice încep cu bilabiala m-. Se menține, de asemenea, în cele două grupuri de limbi legătura formală originară a pronumelor personale cu pronumele și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atribut sau de nume predicativ și 3) a realizării gradelor de comparație. Din punctul de vedere al acordului cu substantivul, se pot distinge trei categorii: a) limba engleză cu adjectivul invariabil, b) limba neerlandeză și limbile nordice, care cunosc o declinare tare și una slabă și c) limba germană, cu trei declinări, tare, slabă și mixtă. Ca atare, în cazul englezei, adjectivul nu este supus acordului: a good man, a good woman, a good child, a good car, good boys. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comparație. Din punctul de vedere al acordului cu substantivul, se pot distinge trei categorii: a) limba engleză cu adjectivul invariabil, b) limba neerlandeză și limbile nordice, care cunosc o declinare tare și una slabă și c) limba germană, cu trei declinări, tare, slabă și mixtă. Ca atare, în cazul englezei, adjectivul nu este supus acordului: a good man, a good woman, a good child, a good car, good boys. În limbile din a doua categorie, declinarea tare presupune existența a trei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
c) limba germană, cu trei declinări, tare, slabă și mixtă. Ca atare, în cazul englezei, adjectivul nu este supus acordului: a good man, a good woman, a good child, a good car, good boys. În limbile din a doua categorie, declinarea tare presupune existența a trei forme, una pentru genul comun, una pentru neutru și una pentru plural. Astfel, în daneză, genul comun are desinența Ø, neutrul -(e)t și pluralul -e: stor dreng "băiat mare", stort hus "casă mare", store
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
băieți mari", iar, în norvegiană, situația este similară: fin bil "mașină frumoasă", fint hus "casă frumoasă", fine biler "mașini frumoase"; suedeza are însă la plural desinența -a: gen comun dyr [dü:r] "scump", gen neutru dyrt, plural dyra. În cazul declinării slabe, cînd substantivul este precedat de un articol hotărît sau de un adjectiv posesiv, forma de plural este aceeași pentru toate genurile, la singular și la plural: dan. den store dreng "băiatul mare", det store hus "casa mare", de store
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
wə fi:ts] "bicicleta (o bicicletă) nouă", grote kindern "copii mari", het mooie boek [ət mo:iə bu:k] "cartea frumoasă", dar enn mooi boek [e:n mo:i bu:k] "o carte frumoasă". În sfîrșit, limba germană, cu trei declinări ale adjectivului, cuprinde la cea tare flexiunea adjectivală în condițiile absenței unei alte determinări (m. schöner Tag "zi frumoasă", f. schöne Frau "femeie frumoasă", n. schönes Kind "copil frumos", pl. schöne Tage/Frauen/Kinder), și, de aceea, adjectivul determinant preia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unei alte determinări (m. schöner Tag "zi frumoasă", f. schöne Frau "femeie frumoasă", n. schönes Kind "copil frumos", pl. schöne Tage/Frauen/Kinder), și, de aceea, adjectivul determinant preia desinențele ce marchează cazul și se acordă în gen și număr. Declinarea slabă se manifestă atunci cînd adjectivul este precedat de articolul hotărît (sau de un adjectiv pronominal cu terminațiile acestui articol) purtător al unor mărci de caz, gen și număr, încît formele adjectivului au o relevanță mai redusă: der schöne Tag
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
die schöne Frau, das schöne Kind, pl. die schönen Tage/Frauen/Kindern. De data aceasta acordul în gen este aproape absent (doar la acuzativ singular masculin desinența este -en, deosebită de feminin și neutru unde este -e). În sfîrșit, la declinarea mixtă, adjectivul este precedat de articolul nehotărît, de kein sau de adjectivul posesiv (mein, dein, sein etc.) și manifestă variație de gen doar la nominativ și la acuzativ singular (nom. kein schöner Tag, keine schöne Frau, kein schönes Frau). Dacă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
abstracte ale culturii și ale civilizației, iar uneori și în structurile sintactice, elaborate și complicate, pe care le-au adoptat limbile europene în perioada umanismului și barocului. Foarte multe dintre cuvintele care denumesc abstracțiuni în latină sînt substantive postverbale de declinarea a III-a imparasilabică cu terminația -(t)io / -(t)ionis (conditio condi-tionis, regio regionis etc.) și ele au fost introduse în mai mare sau în mai mică măsură în toate limbile literare europene, iar, prin influența limbilor literare asupra celor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]