520 matches
-
ADN. Ignorându-i, Isobel deschise gura copilului, se folosi de un clește pentru a privi Înăuntru și făcu un pas Înapoi. Pare să fi ingerat un fel de detergent. Destul de mult, judecând după starea gurii ei. Dinții și pielea sunt decolorate din cauza arsurilor. Vom avea o imagine mai bună după ce vom vedea ce conține stomacul. Isobel Închise gura copilului cu o mână, iar cu cealaltă susținu partea din spate a capului blond. — Hei... Îi făcu semn fotografului să se apropie. — Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi făcut-o, ar fi înscenat un jaf. Persoană sau persoane necunoscute - un bun punct de plecare pentru a plăti niște polițe vechi. *** Buzz îl găsi pe Mal în curtea din dos a casei lui Ellis Loew, pe o canapea decolorată de soare. Studia niște documente. Arăta mai slab ca slabii, ca și cum ar fi făcut foame ca să poată boxa la categoria muscă. — Bună, șefu’. Mal dădu din cap și continuă să lucreze. Buzz zise: — Vreau să vorbim. — Despre ce? — În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
regiunea, poate chiar să dezgroape mai multe cadavre și să trimită alți duri în căutarea răzbunării. Casa de pe strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe dreapta și văzu o femeie bătrână greblând frunzele căzute pe peluza la fel de îngălbenită de vreme ca și clădirea. Ieși din mașină și se apropie de ea. De aproape femeia se dovedi a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre grădina bine îngrijită și spre iazul unde înotau păsări de apă, cardinalul îmbrăcat cu manta și purtând pe cap mitra roșie, mă întâmpină așezat pe scaun. Dinadins m-am înfățișat înaintea lui îmbrăcat în straiele de călugăr care se decoloraseră în lunga noastră călătorie. De ce să-mi fie rușine? Așa cum hainele de luptă satu mărturie bătăilor glorioase purtate de un ostaș, la fel și straiele mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai că solii sunt așa de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria, pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
temporală fiind cel mai rar interesată. Tumorile erectile sunt congenitale, dezvoltându-se mai ales În copilărie. Angiomul cutanat circumscris este constituit din mici tumori emisferice, care uneori prezintă un pedicul, putând fi comparate cu fructe roșii sau albastre, care se decolorează la presiune și cresc la efort, facilitând astfel diagnosticarea lui. Angiomul subcutanat formează o tumoră moale, de consistentă spongioasa, omogena, cu puncte indurate, relativ reductibile sub presiune, prezentând pulsații și un suflu moderat (Broca). După Terrier, diagnosticul acestor tumori este
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
pași fermi și zgomotoși în jos spre scări, plecând la serviciu. — Fazani, păuni, rodii, cartofi... bietul Sampath, murmură Kulfi pentru sine. 4 Oficiul poștal, la fel ca multe din clădirile guvernamentale, era vopsit în galben. De-a lungul anilor, se decolorase astfel încât să se asorteze cu nimbul de praf care îl învăluia pe Sampath de fiecare dată când pedala către serviciu. O luă pe o scurtătură ce ducea către drumul spre bazarul principal, prin curtea spitalului și apoi pe sub gardul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
timbre, iar aceasta era încă închisă bine. Agrafe de birou, formulare și documente zăceau împrăștiate pe o podea cenușie și murdară, iar câteva teancuri instabile de registre și scrisori, înnegrite de praf, erau puse deoparte, gata să dispară în întunericul decolorat de sus. Sampath rămase la intrare, cu ochii bine închiși, parcă pentru a le da timp să facă trecerea de la soare la umbră. În definitiv, nu dormise în noaptea aceea și trebuia să fie deosebit de atent. Deschise pleoapele încet, permițându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
niște luptători Dayak arătau atât de ridicoli, și-a zis ea. Nu se putea stăpâni să nu râdă văzându-le Înfățișările grotești. Încercând să pară Înspăimântători, arătau neputincioși, jalnici, cu șlapii lor și cu șorturile de nylon și cu maiourile decolorate de atâta purtare, pe care scria Țin’te bine! Ești din generația Pepsi! Treceau și grupuri de tinere cu pantaloni și bluze sobre, cu dra pele care proclamau că ele sunt REVOLUȚIONARELE DOMNULUI, sau TINERELE LUPTĂTOARE PENTRU FERICIREA OMENIRII. Studenții
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în parte, pentru a proteja povestirile de cinismul unei critici umorale, în parte pentru că vieții scurte a lui Arthur Knoff îi putea fi oferită astfel puțină posteritate. Debutul lui publicistic - dacă se face abstracție de poeziile acelea timpurii, care se decoloraseră din cauza apropierii de versurile lui Eichendorff - s-a bucurat de un ecou binevoitor. Criticii au fost de părere că talentul tocmai descoperit, în ciuda asemănării cu un autor cunoscut, era promițător. O editoare din Italia a spus, ce-i drept, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în oglindă. Pentru ea oglinda nu mai exista. Lumea aceea răsturnată nu-și mai reflecta apele înlăuntrul sufletului ei. Sufletul îi era gol și pustiit ca un talcioc încărcat de lucruri mult prea vechi. Avea părul răvășit, ieșit de sub basmaua decolorată de vânt și ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
întoarce cuvântul pe altă parte, oare am putea vedea fericirea? Aripile străvezii continuă să abată asupra lumii o întreagă poveste amestecată în cuvinte nerostite, mesaje pierdute, răvașe fără destinație, ochi limpezi neînlăcrimați buni de așezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veșnice. Șeherezadele se zbenguie prin iarba necosită, înspăimântător de verde și înaltă încât le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
când ies la câte o recepție. — Mda, înțeleg că-i destul de jenant. Nu poate fi șters? — Ba da, însă doar printr-o grefa de piele. Își dezgoli unul dintre umeri și trase cu coada ochiului la tatuaj. Nu s-a decolorat deloc. Bruce asta, fir-ar să fie, m-a stigmatizat pe viață! Adrian se apropie de Fanny și se uită mai atent la tatuaj. — B.B., zise el. — Bruce Baxter. — Te-a durut? — A fost chinul de pe lume. — Și-acum? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un anunț, scris cu litere mai mici: "De Paști și de Crăciun ospătare gratuită". În curte, sub un smochin uscat, stăteau prăfuite câteva mese și scaune din fier
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care n-a fost decolorată nici o clipă de lumina soarelui. Cel puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de un verde închis, cu vine și cheaguri negre, un strat de vopsea care parcă se transformă în malachit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de strălucire. Stătea pe mal și tremura. Pierduse lira, dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
orașul de parcă aș fi avut urechi vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit într-un fel de contemplație vecină cu leșinul. Mă uitam la coroana geacarandei mov, culoarea acesteia se diluase cu vremea, spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind de un mov apos. Alerg desculță în fiecare dimineață prin cartier, mă bucur de răcoarea dimineții, de gazonul aspru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de câte ori mă gândeam la sosirea aceea, eram mulțumit. Acum eram acolo, ghemuit la capătul șezlongului ei, fără bucurie. Am remarcat o nepotrivire. Nu găseam ceea ce așteptasem. Mici neatenții: nimic proaspăt în frigider, costumul meu rămas, după ultima baie, să se decoloreze într-un loc însorit, cămașa mea preferată necălcată. Și mai ales Elsa, chipul ei deloc uimit. Nu mă simțeam așteptat, nu mă simțeam iubit. Eram nedrept. Elsa mă iubea, cu rațiunea la care eu o obligasem primul, pentru că ea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Grădina, suspendată pe o amplă terasă, era plină de plante exotice cu un aspect înfricoșător: unele, foarte înalte, aveau pe tulpină enorme excrescențe și un frunziș ascuțit și rigid, altele erau pline de ace culminând într-o inflorescență prăfuită. Luna decolora anemicul lor pigment cu încă o spoială albicioasă. Traversam grădina și mi se părea că mă plimb într-o colonie de fantasme. M-am apropiat de gard. Apa era foarte calmă, de un albastru profund. Am privit în depărtare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tot. A aceptat ca un cerșetor oarecare. A ascuns cu grijă banii sub zdrențe, ca și cum s-ar fi temut că mă voi răzgândi. M-a însoțit cu o privire neîncrezătoare până în intersecția după care am dispărut. Întunericul începea să se decoloreze, udat de ploaia care continua să cadă, ușoară și continuă. Conduceam în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui automobil îmi băteau în ochi. Două călugărițe filipine așteptau în stația de autobuz, sub două umbrele mici, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
De data asta a venit cu mitraliera după el. Și-o ține sprijinită pe umăr ca pe-o furcă. Parcă nu din Afghanistan s-a întors, ci de la adunat fânul în căpițe la el pe parcelă în Celei. Sprânceana dreaptă, decolorată de Amalia cu peroxid că așa e cool îi devine dintr-odată fosforescentă, ceea ce nu e normal, dat fiind că neoanele supermarketului își fac treaba lor de neoane mai mult decât e nevoie. O explozie infinită, mută și odihnitoare. Oprită
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
plete de salcie plângătoare era ghemuit într-un colț, îmbrăcat într-o haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute și țevărie vizibilă, un pustiu de podele și tavane mucegăite. Agitându-și mâinile roșii cu încheieturi lungi, tânărul oprește ascensorul între două etaje. — Dă-mi manuscrisul! Nouă ni l-ai adus, nu celorlalți. Chiar dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
idee, spuse Adriana clătinând din cap. O șuviță din părul negru natural al lui Emmy — era singura dintre ele și probabil singura femeie din Manhattan care nu-și vopsise niciodată părul lung până la umeri, nu-l făcuse permanent, nu-l decolorase, nu-l îndreptase cu placa, nici măcar nu-l pulverizase cu suc de lămâie — se desprinse din coadă acoperindu-i jumătate din frunte și ochiul stâng în întregime. Leigh vru să se întindă și să i-o dea după ureche, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
rămase nedumerită până când se întoarse și văzu un bărbat care stătea în spatele ei. Un tip foarte atrăgător, dacă era s-o spună. Măiculiță, pantalonii aceia scurți cu model hawaian erau lăsați pe șolduri, în jurul unui abdomen impresionant de ferm. Părul decolorat de soare era ud, iar Adriana îi observă mâinile puternice când și-l dădu de pe frunte. Era cam nebărbierit și nu era chiar atât de înalt cum îi plăcea ei, dar în ansamblu era plăcut. Și zâmbea. La Emmy! — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]