851 matches
-
E adevărat că textul general, autoreferențial prin definiție, nu se rostește decât pe sine însuși; e adevărat deci că, în ultimă analiză, lectura deconstructivistă va identifica perpetuu motivul ne varietur al autoreferențialității în dosul oricărui text"52. 1.2.2. Deconstrucție și deconstructivism Pentru deconstructivism, Dicționarul enciclopedic ilustrat 53 propune următoarea definiție: "Deconstructivism s.n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autoreferențialității în dosul oricărui text"52. 1.2.2. Deconstrucție și deconstructivism Pentru deconstructivism, Dicționarul enciclopedic ilustrat 53 propune următoarea definiție: "Deconstructivism s.n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și practicii literare. Utilizat de J. Derrida în mai multe lucrări, deconstructivismul literar proclamă eliberarea limbajului figurat de necesitatea de a exprima un adevăr și deschide posibilități nelimitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației". Dincolo de manifestarea textuală, lingvistică, fenomenul deconstructivismului are, însă, o altă manifestare extinsă, la nivel artistic. Astfel, deconstructivismul își începe manifestarea în arhitectură, fiind numit uneori chiar și deconstrucție. Deconstructivismul constituie o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne, începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizat de idea de non-liniaritate a procesului de design și de proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate și haos controlat. Unii dintre arhitecții implicați în mișcarea deconstructivistă au fost influențați de scrierile filozofului francez, Jacques Derrida, și de ideea sa filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de influențare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
secolului XXI, când nevoia raportării la trecut și la valorile acestuia devine tot mai acută. Cum însă limbajul trecutului și reprezentările acestuia pot constitui, în continuare, o piedică și o îngrădire a libertăților prezentului, se caută limbajul adecvat sensibilității prezentului. Deconstrucția este, prin urmare, tocmai această permanentă încercare de reconstruire a trecutului din prisma și raportat la prezent. Ieșirea din minoritate a prezentului, unde fusese adus de modernitate, reprezintă finalizarea luptei dintre trecut și prezent și împăcarea cu existența indisolubilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la prezent. Ieșirea din minoritate a prezentului, unde fusese adus de modernitate, reprezintă finalizarea luptei dintre trecut și prezent și împăcarea cu existența indisolubilă a trecutului, precum și acceptarea rolului acestuia în crearea unei imagini unificatoare a prezentului. 1.2.3. Deconstrucția ca reconstrucție Prin deconstrucție, Derrida reconstruiește, în consecință, textul, dându-i o altă interpretare, printr-o analiză profundă, de substanță, fără a-i respecta vechiul sens, oferit de normele tradiționale, dar folosindu-se de acesta. Astfel, sarcina deconstrucției ar consta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
minoritate a prezentului, unde fusese adus de modernitate, reprezintă finalizarea luptei dintre trecut și prezent și împăcarea cu existența indisolubilă a trecutului, precum și acceptarea rolului acestuia în crearea unei imagini unificatoare a prezentului. 1.2.3. Deconstrucția ca reconstrucție Prin deconstrucție, Derrida reconstruiește, în consecință, textul, dându-i o altă interpretare, printr-o analiză profundă, de substanță, fără a-i respecta vechiul sens, oferit de normele tradiționale, dar folosindu-se de acesta. Astfel, sarcina deconstrucției ar consta în "alegerea conceptelor celor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2.3. Deconstrucția ca reconstrucție Prin deconstrucție, Derrida reconstruiește, în consecință, textul, dându-i o altă interpretare, printr-o analiză profundă, de substanță, fără a-i respecta vechiul sens, oferit de normele tradiționale, dar folosindu-se de acesta. Astfel, sarcina deconstrucției ar consta în "alegerea conceptelor celor mai problematice și manipularea lor ludică în limbaj"61. Deconstrucția canonului tradițional nu ar implica, astfel, conform lui Derrida, neapărat demolarea, în profunzime, a acestuia, cât, mai degrabă, o schimbare de semnificație, în virtutea a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interpretare, printr-o analiză profundă, de substanță, fără a-i respecta vechiul sens, oferit de normele tradiționale, dar folosindu-se de acesta. Astfel, sarcina deconstrucției ar consta în "alegerea conceptelor celor mai problematice și manipularea lor ludică în limbaj"61. Deconstrucția canonului tradițional nu ar implica, astfel, conform lui Derrida, neapărat demolarea, în profunzime, a acestuia, cât, mai degrabă, o schimbare de semnificație, în virtutea a ceea ce se deconstruiește, conștientă fiind că nu poate crea ex nihilo, un limbaj nou: "vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nihilismului deconstructivist și a subversivității demersului său, subversivitate radicală pentru că sfârșește în autosubversivitate. Cum să reconstruiești sau chiar să deconstruiești texte care se deconstruiesc singure? Filosoful francez continuă, însă, spunând că, pentru a oferi, totuși, o descriere economică, eliptică a deconstrucției, trebuie reținut că aceasta este o gândire a originii și a limitelor ridicate de întrebarea ce este?, întrebarea care domină întreaga istorie a filosofiei"62. Cu alte cuvinte, deconstrucția nu înseamnă o asumare a ideii că tot ceea ce este condiționat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spunând că, pentru a oferi, totuși, o descriere economică, eliptică a deconstrucției, trebuie reținut că aceasta este o gândire a originii și a limitelor ridicate de întrebarea ce este?, întrebarea care domină întreaga istorie a filosofiei"62. Cu alte cuvinte, deconstrucția nu înseamnă o asumare a ideii că tot ceea ce este condiționat de istorie, de instituții sau de societate este un fapt natural, ci că totul are o origine și o limită, care, la rândul lor, trebuie privite și înțelese doar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
existenței unui fundament, a unui punct de reper, ci absența absolutizării acestui fundament, fără o permanentă recontextualizare a sa. La o primă privire, afirmațiile lui Derrida rămîn parțial enigmatice. Ca de obicei, filosoful se rezumă să ofere o descripție negativă: deconstrucția nu este o filosofie, nu este o metodă, nu este o tehnică, nu este o specie de destrucție a ceva, nu este un sistem de teze, nu este un tip de gîndire, nu este o problemă. Deconstrucția nu e, pur
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o descripție negativă: deconstrucția nu este o filosofie, nu este o metodă, nu este o tehnică, nu este o specie de destrucție a ceva, nu este un sistem de teze, nu este un tip de gîndire, nu este o problemă. Deconstrucția nu e, pur și simplu, o filosofie, nici un ansamblu de teze despre ceva, nici o meditație despre ființă. Într-un fel, ea nu e nimic din toate acestea. Nu poate fi o doctrină sau o metodă (în sensul lui Descartes), fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre ființă. Într-un fel, ea nu e nimic din toate acestea. Nu poate fi o doctrină sau o metodă (în sensul lui Descartes), fiindcă nu are reguli fixe, pe care să le aplice. Nu e nici măcar o tehnică. Totuși, deconstrucția supune analizei și pune la îndoială distincțiile conceptuale fundamentale sau opozițiile, din filozofia occidentală, printr-o examinare detaliată a limbajului și a logicii textelor literare și filozofice. În studiile literare, deconstrucția se manifestă prin parodie, ironie, pastișă. În polemicile cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să le aplice. Nu e nici măcar o tehnică. Totuși, deconstrucția supune analizei și pune la îndoială distincțiile conceptuale fundamentale sau opozițiile, din filozofia occidentală, printr-o examinare detaliată a limbajului și a logicii textelor literare și filozofice. În studiile literare, deconstrucția se manifestă prin parodie, ironie, pastișă. În polemicile cu privire la tendințele intelectuale ale sfârșitului de secol XX, termenul de deconstrucție a fost, uneori, folosit, în mod peiorativ, pentru a sugera scepticismul frivol sau chiar nihilismul, în timp ce, în uzanță populară, termenul a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau opozițiile, din filozofia occidentală, printr-o examinare detaliată a limbajului și a logicii textelor literare și filozofice. În studiile literare, deconstrucția se manifestă prin parodie, ironie, pastișă. În polemicile cu privire la tendințele intelectuale ale sfârșitului de secol XX, termenul de deconstrucție a fost, uneori, folosit, în mod peiorativ, pentru a sugera scepticismul frivol sau chiar nihilismul, în timp ce, în uzanță populară, termenul a ajuns să însemne de-montare/desfacere critică a modurilor de gândire tradiționale și a tradiției 63. Reținem însă că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a fost, uneori, folosit, în mod peiorativ, pentru a sugera scepticismul frivol sau chiar nihilismul, în timp ce, în uzanță populară, termenul a ajuns să însemne de-montare/desfacere critică a modurilor de gândire tradiționale și a tradiției 63. Reținem însă că deconstrucția este o analiză a structurilor sedimentate în gândirea noastră, a acelor structuri conceptuale binare, pe care nu le conștientizăm întotdeauna, dar care sunt, totuși, permanent prezente și active în gândirea metafizică și în orice fel de gândire. Această permanentă procesualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Această permanentă procesualitate pune în centru limbajul și, deși se bazează pe o critică radicală a textului, nu demolează centrul, ci îl recondiționează, printr-o recontextualizare a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul derridian, de etapa de început a postmodernismului, asimilată de către neomodernism: "Ipotezele Ioanei Em. Petrescu asupra începutului postmodernismului au drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida, citită, și aceasta, dintr-o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul derridian, de etapa de început a postmodernismului, asimilată de către neomodernism: "Ipotezele Ioanei Em. Petrescu asupra începutului postmodernismului au drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida, citită, și aceasta, dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită, în anii 1985-1989, când autoarea începe să proiecteze o carte fără șanse de publicare, o carte despre deconstrucția descoperită de ea în SUA
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida, citită, și aceasta, dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită, în anii 1985-1989, când autoarea începe să proiecteze o carte fără șanse de publicare, o carte despre deconstrucția descoperită de ea în SUA, în 1981-1983"65. Punând, în centru, textul, autoarea abordează manifestarea deconstructivismului, la nivel lingvistic "prin reconstituirea sumară a reperelor fundamentale, din gândirea lui Derrida."66 Astfel, autoarea îl încadrează pe Derrida, preluând propriul crez al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o "neîncredere în metanarațiuni" (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple"75. Postmodernismul nu poate fi conceput și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cărtarescu, în al său studiu despre postmodernism enunțat mai sus, se referă, însă, la atenția specială acordată de către acesta limbajului, care unește, astfel, cele două paradigme literare (modernitatea și postmodernitatea), atenuând puțin presupusa divergență, esteticul devenind canon pentru întreaga modernitate. Deconstrucția canonului structural sau, cu alte cuvinte, desființarea elementelor de prozodie "clasică", unanim recunoscută și acceptată, în favoarea versului alb, a unei rime, măsuri și ritm neregulate constituie o avangardă în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva de abordare este frapant
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a postmodernismului, care are ca primă etapă neomodernismul. Conturarea esteticii neomoderniste, pe care urmează să o realizăm, vine să îi dea o unitate structurii ternare a lucrării, care și-a propus stabilirea unei relații hermeneutice valabile, între problematica actuală a deconstrucției, neomodernitate și felul în care o voce lirică inconfundabilă, care a fost aceea a Anei Blandiana a putut să ducă poezia românească într-o zonă a incandescenței estetice. 2. Neomodernismul și Generația '60 2.1. Context ideologic și cultural. Repere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
transformat în mesaj personal. Subiectivizarea lumii, printr-un proces prealabil de interiorizare, nu este nimic altceva decât un nou proces de comunicare. Această comunicare se realizează printr-o reconstrucție, întâlnită, iată, nu doar la nivelul mesajului, ci la nivelul literei. Deconstrucția, văzută ca reconstrucție devine, mai mult decât un procedeu intrinsec al unei poetici neomoderniste, un mod de a comunica prin poezie. Cu alte cuvinte, acest mod de a transmite realități către un receptor care poate fi același cu emițătorul sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
luptă. Realul trebuie și poate fi schimbat, prin cultură, dar fără să fie renegat, ci acceptat, ca pe ceva concret, existent, contra căruia poți doar să lupți. Lupta aceasta o va transforma în eroină. 3. Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției 3.1. Deconstrucție și canon la Ana Blandiana O analiză pertinentă a poeziei, în general, impune, în mod necesar, o raportare atât la epoca/ generația/ curentul căruia îi aparține, precum și la coordonatele literaturii epocii respective. Așa cum am stabilit, în capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]