846 matches
-
nouăzeciști", de "milenariști" și de alți "-iști" care s-au bulucit în arena literară postdecembristă. Vor arăta, probabil, ca un grup de tineri cam ciudați (pentru că, atunci, toți vor fi rămas tineri!), preocupați pînă la sațietate de sex și de deconstrucția limbajului, grav bolnavi de cam aceleași boli, în concluzie - trei-patru generații biologice, din care s-au salvat, totuși, numele lui X, Y sau Z, numele celor care au avut inspirația să nu se revendice din nici o generație.
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
a scriitorului, reușește mai mult decât atât. Mai întâi, dimensiunile și complexitatea operei lui Naum, pe care ea le evidențiază, fără să îl repoziționeze canonic, l-au scos din clișeul „suprarealistului”. Adică al unui poet care rămâne la negațiile și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
Pintilie) în era teatrului-spectacol. La Gellu Naum nu este, în consecință, vorba de o avangardă de tip Ion Vinea, în care revoltei inițiale îi urmează o lentă digestie/ clasicizare, ci de o longevitate a avangardei ca stare de creație. Chiar dacă deconstrucțiile și rupturile, violența și de-tabuizarea trec, în anii ’60, în planul secund al poeticii lui Naum, insurgența artistică rămâne. Și e la fel de vizibilă în teatru, ca și în poezie sau proză. Văd în asta una dintre caracteristicile fundamentale ale
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
poetice și poietice, sociologice, interculturale etc. Conflictul dintre ficțiune și proiectul teoretic, dintre autor și personajele sale, reale sau inventate, se află la suprafața textului, problematizat explicit într-o dezbatere purtată fie într-un sens constructiv, fie într-unul al deconstrucției postmoderne, favorizând astfel accesul în culisele procesului creator atât al cititorului profesionist, cât și al celui mai puțin experimentat. Căci, se știe prea bine, proza lui Dumitru }epeneag colaborează cu lectorul, stabilește un dialog eficient, interactiv ? ceea ce constituie o premisă
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
lui Dumitru }epeneag de a fi tradus și a insistat asupra fenomenului de convertibilitate a imaginarului în structuri de reprezentare și structuri de limbaj. Există o similitudine, la nivelul operațional, între creativitate și traducere în procesul neuro-mental de construcție și deconstrucție. Cea de-a doua a detaliat ?arhitectura procesuală? a creației lui }epeneag. Legătura dintre onirism și scripturalitate experimentală, dintre creație și traducere, se poate extinde până la dimensiunile unui caz semnificativ de interculturalitate. Cuvântul nisiparniță, apărut inițial în Franța în 1985
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
pe Barthes nu îl interesa literatura la modul detașat, al criticului care folosește cărți pentru a-și scrie cărțile. Poate că scrierile lui Barthes sînt mai mult. Faptul că el debutează în volum în 1953, adică simultan cu mișcări de deconstrucție artistică, mișcări care succed avangardelor și preced postmodernismul, nu poate fi neglijat. În acest context, deci, Barthes face o reflecție cardinală, cred eu, pentru oricine se apucă să emită ceva public. Voi parafraza din corespondența cu Robert David, pentru că nu
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
din absența conformismului social. Cele trei cărți ale lui Czesław Miłosz sînt scrise tocmai din nevoia unei reconsiderări a trecutului și implicit a propriei persoane; înlocuind �forma" occidentală cu �surogatul" ei din �a treia Europă", amalgamul socio-cultural duce la succesivele deconstrucții și reconstrucții care stau la originea pasionat-pasionantului om de cultură central-european. în aparență romanul unei utopii, a copilăriei fericite pe pămînturi lituaniene, Valea Issei e o carte profund tragică: în sălbăticia dealurilor de la Ginie, pacea ascunde nemulțumiri vechi, între lituanieni
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
lucid) spre stări radicale. Poemele sunt intens elaborate, arhitecturale, iar istoria individuală devine un vast și complicat palimpsest. Melanjul de biografism, istorie mare (mai ales culturală), livresc, misticism religios și chiar folcloric ne relevă o construcție stratificată (colaje, grafii neconvenționale, deconstrucții, de/resemantizări și tot felul de jocuri lingvistice și tehnici aiuritoare, toată gama de intertextualități și referințe culturale ș.cl.) în care grotescul, derizoriul și erezia, ludicul și ironicul, sublimul și sacrul se topesc într-o pastă deseori de culori expresioniste
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
ei; în orice caz, virtuozitatea narativă a prozatorului, performanțele lui speculative solicită un cititor inteligent și cu mult umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea ficțiunii. Ironic și auto-ironic, oniric și realist, politic și livresc, autoreferențial până la narcisism și deschis spre realitate până la reportaj și opinia jurnalistică, senzațional-polițist și insinuant-erotic, romanul lui Dumitru Țepeneag (oricare din cele trei), desfășurat spectaculos
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
hedonistă. Comozi, civilizați și înclinați spre plăcere, europenii nu mai au o virulență de apărare și nici ardoare de expansiune. Pe scurt, ne aflăm la capătul unui ciclu care echivalează cu agonia Occidentului. În replică, Vattimo, spirit trecut prin școala deconstrucției de tip fenomenologic, nu numai că laudă secularizarea, dar deplînge faptul că mai sunt interdicții de ordin religios care nu au fost încă desființate. De pildă, italianul e de părere că Dumnezeu nu are nevoie de o instituție privilegiată prin
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
ofensă adusă egalității dintre sexe: de ce neapărat Dumnezeu trebuie să fie de gen masculin și de ce Iisus nu se așază, cu smerenie filială, la dreapta Mamei? În fața unui așa torent de elucubrații sprințare, îți dai seama că cine prinde pofta deconstrucției sfîrșește la balamuc, iar Vattimo e în condiția intelectualului detracat pe care corectitudinea politică l-a adus în stadiul coconului steril. Optica lui e cea a unui hipiot de secol 21 încredințat că omenirea va atinge pacea dacă, desființîndu-se toate
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
de frig/ pîinea în gură se-amestecă în umezeala cuvintelor/ nu-i așa, Lucrețiu/ uscatul și umedul, caldul și recele într-o iubire activă/ pentru a anihila obiceiul barbar al zeului" (Am ieșit din cameră). Interesant e faptul că această deconstrucție nu duce la haos, adică la un arbitrar în ordinea lirică. Refuzînd formal "sinteza" universală, războindu-se cu ea prin mijloacele discrete ale mefienței și ironiei, Ioan Moldovan se află, totuși, în cîmpul său de iradiere, cu caracter fatal. În pofida
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
literatură, iar Gelu Vlașin propune un manifest al deprimismului, consonând cu depresionismul francez și cu neorealismul american. Mai mult sau mai puțin, astfel de manifeste literare continuă manifestele tehno-culturale internaționale. Acestea din urmă cunosc, în genere, două atitudini: una de deconstrucție și negare a tradiției (precum manifestul ciborgic al feministei Donna Haraway) și, la limită, extremă, utopică și futuristă (precum manifestul transumaniștilor) și una de demolare a valorilor actuale, nostalgică și simultan apocaliptică și distopică (precum manifestul anti-tehnologic al lui Theodore
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
de dragoste ale lui Dimov, de pildă, publicate în “ante prima” , în avanpremieră, în paginile “Stelei” de către Corin Braga. Mai are preț la revista “Steaua” interogația asupra unor temeiuri ontologice, conținuturile spirituale, construcția de sine, culturală, instituțională, și abia apoi deconstrucția. La revistă au fost și sunt bine primiți și contestatarii metodelor critice tradiționale, tematice sau psihocritice, dar am pretins ca ele, aceste contestări, să fie formulate argumentat, neîntunecate de prejudecata noului. Au încă utilitatea lor și demersurile de-acum clasice
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
într-o poveste de tip fantastic. Sunt două greșeli destul de frecvente în interpretarea acestei cărți: plasarea ei în categoria romanului preocupat de obsedantul deceniu și exagerarea în direcția fantasticului. Care ar fi, după părerea mea, tema fundamentală a acestui roman? Deconstrucția unui mit: acela despre capacitatea premoniției și legitimitatea ei. Sau: interogația asupra acestui har al prevederii viitorului: cine îl poate deține și în ce împrejurări? Dar să reamintesc, sumar, câteva elemente epice ale romanului. Ce se vede imediat e structura
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
uneori tragică. Cel mai adesea e comică. Totul e comic. Cioran citit de niște elevi fără repere e bun de versificat pentru muzică rock. Sadoveanu, Pillat, niște papă-lapte care habar nu au "ce e aia viață la țară." Jul face deconstrucții postmoderne, analizează practica discursului. E și fin psiholog, intuiește motivații ascunse. Totul la o scară derizorie, bine înțeles. Intuiesc faptul că stilul de scriere al lui Sorin Stoica vine din pregătirea sa jurnalistică , cu exerciții de redactare. Eliminarea balastului informațional
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
112) Dacă Tudor Țopa era preocupat de încercarea scriitorului, Costache Olăreanu caută supremația auctorială. Scriitorul are nevoie ca realitatea să genereze ficțiune; creația este tocmai această pendulare (fugă?) între fantezie și autentic într-un continuu joc de transgresie, digresiune și deconstrucție în care realul și imaginarul se susțin și se subminează reciproc. Dintre toți scriitorii târgovișteni, doar Costache Olăreanu face din această problematică o obsesie publică, netrucată. Majoritatea romanelor lui despre asta vorbesc. Politicul are un rol important. Dovadă și schimbarea
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
organice, neintențională și neostentativă, de la modernitate la postmodernitate în calitatea lor de ansambluri simptomatice exclude cu desăvârșire un șir de idei precum: (a) calitatea parazitara a postmodernității, (b) atitudinea antagonist-revendicativă sau, la limită, minimalizantă a postmodernității față de epocă anterioară, (c) deconstrucția (textele lui Jacques Derrida sau Michel Foucault<footnote Ne referim aici la lucrările reprezentative ale post-structuralismului francez: La dissémination (Ed. Seuil, 1972) de Jacques Derrida, Leș Mots et leș Choses. Une archéologie des sciences humaines, (Paris, Gallimard, 1966) sau L
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
la spiritualitate și misticism în lumea contemporană; 2. Al doilea postmodernism se prezintă în imaginea unui postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii narative, Philip Glass, Steve Reich, Michael Nyman și Louis Andriessen - deconstrucția narativismului prin implicarea principiului repetitiv; 3. Al treilea postmodernism, unul al conexiunii și reinterpretării în opinia autoarei, rezultă din principiul juxtapunerii care implică o includere eclectica de material (împrumutat) din surse disparate și uneori chiar a unor elemente care nu
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a acestei idei sunt relevante două citate din textul lui Robert Fink: (1) "Proiectul modernist al acestui secol a fost definitivat, cu aproximare, în anii șaizeci în fenomenul minimalismului că apogeu al modernismului (s.n. - O.G.), ca o reușită în deconstrucția muzicii până la semnificanții ei de bază: pulsația, acordul, sonoritatea. Muzică anilor șaptezeci a marcat începutul perioadei postmoderne." ((1) "The modernist project of this century was concluded, give or take a few years, during the sixties with the phenomenon of minimalism
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
sale de demitizare Dan Petrescu e deosebit de sistematic. Problema cu pricina e discutată îndelung, e întoarsă pe toate fețele, e reluată de mai multe ori, e epuizată cum s-ar spune. Nu convertirea cititorului pare să fie ținta acestor sistematice deconstrucții populare, cu alte cuvinte Dan Petrescu nu e un procuror fanatizat și necreditabil așa cum sînt campionii revizuirilor la noi, ci tot sistemul de argumente și dovezi construit de el servește de fapt unui simplu exercițiu de libertate și e reflexul
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
dar reacția e semnificativă pentru felul în care Dan Petrescu nu se sfiește. Această lipsă de sfială, pe lîngă semnificația bună de libertate și curaj, are și o față urîtă, o față care se vede mai ales în strategia de deconstrucție. Autorul începe prin a o numi pe Monica Lovinescu doamnă cu majusculă, vorbește despre Domnia Sa, pentru ca în finalul articolului să scrie despre "Monici". Artificiile sînt șmecherești și simpliste, efectul ar fi fost mai puternic și mai elegant dacă o numea
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
notă asupra ediției alcătuiesc un aparat auxiliar inevitabil întru corecta descifrare a cazului Golopenția, una din victimele cele mai pilduitoare pentru exterminarea intelectualilor sub comuniști, atît de repede uitată." Aranjamentul de ansamblu al volumului e în sine o metodă de deconstrucție, chiar și citirea sumarului intrigă. Probabil că cititorii își amintesc "cărțile enervante" din volumul trecut. Capitolul (rubrica) se numește acum "cărți greșite" și se ocupă mai ales de cărți cu probleme de ideologie sau de istorie a ultimilor 50 de
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
nu prea văd, deși admit că în unele zone se tinde spre o economie închisă; și nimic nu se va remedia cîtă vreme nu băgăm de seamă ce se mai întîmplă și pe la alții, îndeosebi în cîmpul ideilor." Dan Petrescu, Deconstrucții populare, Ed. Polirom, 2002, 296 p.
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
ne recunoaștem, el nu adaugă nici o linie în plus. Comentariul despre acest "tablou" este șturlubatic, aiuritor, amețitor și neconvențional, maniera în care Ionesco vede și vorbește despre ce și cine sîntem, despre el însuși, despre realități și despre abisuri, maniera deconstrucției, a depistării crizelor - de limbaj, de comportament, de caracter - maniera este, probabil, magnetul absolut al seducției. Despre el și opera lui, despre el și piesele lui, despre el și spectacolele ce i-au fost puse în scenă s-a scris
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]