2,354 matches
-
mama. Se întorceau când soarele apunea, Samson pe bancheta din spate împreună cu câinele cald și plin de nisip,cu copacii și cerul care defilau prin fereastra deschisă. Își amintea perfect scenele astea. La început veneau una câte una, mici momente decupate din timp, ca niște instantanee. Mai târziu a început să le coasă laolaltă și atunci răsăreau altele care-și găseau locul în șir. Amintirea copilăriei i se contura pe zi ce trecea, devenea mai complexă prin adăugirea de umbre, obiecte
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
efectuate prin casete proprii de către organizațiile socialiste autorizate de Ministerul Postelor și Telecomunicațiilor. ... În cazul în care destinatarul va plăti despăgubirile, i se va predă trimiterea poștală, expeditorul rămînînd obligat numai la plata amenzii; f) francarea trimiterilor cu mărci poștale decupate din cărți poștale sau din alte formulare cu marca poștală imprimata, ori cu mărci poștale întrebuințate; ... g) colectarea, primirea, transportul și distribuirea corespondentelor de orice fel, a banilor, valorilor și coletelor care pot face obiectul trimiterilor poștale, efectuate în mod
HOTĂRÎREA nr. 2487 din 31 decembrie 1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la dispoziţiile legale privind funcţionarea serviciilor de posta şi telecomunicaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106291_a_107620]
-
profil psihopatologic sau fiziologic al individului care îl semnează? Sunt legitime toate acestea - ori intrăm sub incidența culpei de calomnie și a altor forme de prejudicii reparabile în justiție?” Pendularea între fictiv și adevărat o probează și cu secvențe contradictorii decupate din jurnal: „Cel care-mi citește jurnalul nu intră în viața mea, și nu (doar) pentru că orice text mistifică viața. Dar pentru că sensul jurnalului meu nu e de a-mi dezbrăca inima-n fundul gol, ca la doctor. Adevărata mea
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
expuse la Râmnicu Vâlcea conturează o sensibilitate voit epurată de căldura vreunui sentiment, pentru că gândirea severă preia în studiu banale fragmente ale unor realități de acum și dintotdeauna. Cărămizile sale le putem găsi în zidurile ruinate ale vestigiilor antice, ori decupate în șanțurile arheologilor sau pur și simplu în cărămidăriile zilei. Saltul de la măreția evocatoare a ruinelor, ce amintesc de un trecut glorios, din peisajele romanticilor nu evocă la Dacian Andoni decât materie perspectivată de griuri produse în tușe dense, pe
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
gangster singuratic de pe străzile New York-ului. Îl regăsim într-un fel de pastișă după strigătul lui Edvard Munch, unde se salvează din vârtejul portocaliu produs de zeul mașină, externându-se într-o singurătate circumspectă, aproape împins în afara tabloului. Femeile sale sunt decupate cumva de pe coperțile celebrelor dox-uri, din perioada interbelică: siluete mondene așteptând pe o plajă corăbiile aventurierilor din alt secol, iar bărbații și-au pierdut înfățișarea domestică și traversează, pe motoarele lor, ca niște extratereștri, peisaje precum cel care reproduce un
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
celor doi când maestrul-psihiatru dirijează conduita adolescentului discipol împingându-l în situațiilimită pentru a-l determina să socializeze, să dea un contur ferm unui sine inhibat. Este mediul cel care generează alienarea și un conflict latent cu societatea? Primele cadre decupează dintr-un peisaj industrial învăluit în cețuri, dintr-un oraș muncitoresc, probabil Pas du Calais, cu depozite, clădiri sumbre, străzi pustii, cu ceva dintr-un oraș abandonat. Rémy este un exclus, neiubit în propria familie, atrăgând asupra lui violența celorlalți
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
datorăm formaliștilor ruși constă în renunțarea la criteriul biologic sui-generis pe care îl implicau, direct sau indirect, toate periodizările de până la ei și în înlocuirea lui cu un criteriu așa-zicând politic. Tot extern, acest criteriu are meritul de a „decupa" istoria într-un fel mai firesc, presupunând că o epocă nu începe niciodată unde se sfârșește alta, ci se „încălecă" precum plăcile tectonice în geologie și sugerând că trecerea de la una la alta se face prin „centrarea", respectiv „marginalizarea", pe cale
Generații biologice, generații literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6383_a_7708]
-
cum să-i zic? -fascinație: cum naiba pot să-ți placă, ție, elitistul care nu dă doi bani pe gustul omului de rând, niște prostioare ce nu depășesc nivelul școlii generale? Înarmat cu foarfecă și lipici, omul se „întrebuințează" vârtos decupând alandala personaje istorice și peisaje industriale, într-un aleatoriu scuzabil la o beție, dar totalmente deplasat într-o discuție cât de cât serioasă despre artă. Nu naivitatea e deranjantă în aceste îngrămădeli de hârtie și lipici. În fond, individul e
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
cinism, Bârlădeanu e mai degrabă o victimă, decât un profitor. Mai norocoasă în viață, intrată pe mâna unui „curator" cu aplomb, poate că și vecina bunicii mele ar fi putut deveni o celebră „artistă plasticiană". Cel puțin romburile și cercurile decupate din foarfecă aveau calitatea dobândită prin exercițiu îndelungat și control desăvârșit al instrumentului. La autorii de „instalații" și alte drăcovenii observi doar țâfna acră a urii față de valorile consacrate și lăcomia patroanei de bordel ce simte că i-a intrat
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
Kundera sau cu cele mai reușite povestiri ale lui Bohumil Hrabal. Nu o dată m-am gândit că dacă cineva ar dori să facă un film pornind de la această nuvelă are acolo scenariul, nu trebuie să schimbe mai nimic, doar să decupeze simplu scenele. Caravană lui Groșan este filmica, personajele și situațiile sunt atat de bine reliefate dramatic, ca acest relief devine 3D de la primul schimb de replici. Există în felul în care prozatorul construiește personajele un spirit de finețe care devine
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
pe autostradă în direcția orașului. Trecu pe Main Street, o luă înspre nord pe Getty Street, apoi iar spre est pe Nopal, unde parcă mașina și opri motorul. Piciorul îi sîngera în continuare. Scoase din pungă foarfeca și leucoplastul și decupă un disc de vreo șapte-opt centimetri din cutia de carton în care era vata. Îl puse laolaltă cu leucoplastul în buzunarul de la cămașă. Luă un umeraș de haine de pe podea, din spatele scaunului șoferului, îi îndoi capetele și îl îndreptă. Apoi
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
deoarece atestă un adevăr pe care îl bănuiam: intensitatea cenzurii la Radio. Într-un fel își citește Dimov poemele singur în fața microfonului, și în cu totul alt fel sună vocea sa atunci când echipa Radioului înregistrează un miting de poezie și decupează de acolo secvența care îi aparține. În sfârșit, despre interviu, criticul afirmă că „După cum sunt intonate, e evident că întrebările au fost scrise dinainte [...]. Probabil, la fel și răspunsurile”. Așadar, o ediție Dimov care, deși nu conține nici o inedită și
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
un altfel de crez, unul aproape păgân: crede în supremația naturii, se închină munților, mării... Citind acum cartea Gabrielei Gîrmacea, inspirat numită Conversația cu Nora Iuga am senzația că pătrund în alt chip în intimitatea poetei. E o carte ingenios decupată de autoare, doamna Gîrmacea având un mare merit: înainte de a începe discuțiile cu Nora, îi citește/ recitește întreaga creație și alege întrebări deștepte, provocând-o continuu pe autoarea care răspunde sincer, nesfiindu-se să facă mărturisiri incomode cu aceeași plăcere
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
balcanismului, Marian Țuțui face un pas important orientând dezbaterea în zona cinematografiei din rațiunile evocate mai sus. Dacă neagă intenția de a realiza o istorie a cinematografiei balcanice, Marian Țuțui o face pentru o miză mai mare, aceea de a decupa în vastul material filmic pe care-l trece în revistă un profil al cinematografului balcanic, de a evidenția mai mult decât un loc geometric, un concept, o tipologie, începând cu pionierii acestui cinema, Ienache și Milton Manakia, „primii cineaști locali
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
care le-am avut în acea perioadă au fost întâlniri cu oameni necunoscuți, care îmi spuneau: „Vă am aici!”. Și îmi arătau partea stângă a pieptului. Asta nu însemna însă că îmi arătau numai inima, ci buzunarul în care aveau decupate poeziile... După Revoluție, am primit nenumărate foi ferfenițite, pe care erau scrise poemele din Amfiteatru. De fapt, chiar dacă nu știu exact cum au apărut, bănuiesc mecanismul. Era revista Amfiteatru, care apărea împreună cu Viața studențească și în decembrie, în vacanța studențească
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
care se colora în brun-roșcat (poate pentru că ne apropiam de tropice), priveam pe rând cotul meu de culoarea pietrei și coloana de spațiu rigid pe care chiar acea rigiditate o făcea și pe ea să pară de piatră, cilindru vizual decupat pe cer de hubloul cabinei.” (p. 29) Deși Michel Leiris reușește de multe ori să creeze metafore vizuale extrem de puternice și întru totul inedite, constanta preocupare pentru un stil cât mai surprinzător și asocieri de imagini și fraze aparent implauzibile
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
de o altă întîlnire cu Radu Beligan. În martie, cînd primăvara s-a instalat în calendar, Teatrul de Comedie a avut premiera cu Spiritul de familie de Eric Assous, în regia lui Radu Beligan. Pentru mine, povestea aceasta a fost decupată din ritualul obișnuit. Așa cum și este, de fapt. Teatrul de Comedie este ctitoria lui Radu Beligan. Ce s-a petrecut aici între 1961 și 1969, cît a fost director, ține nu doar de istoria majoră și consistentă a teatrului european
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
dialog cu Michi, pompierul filosof de la Muzeul Țăranului Român unde Sorin Stoica era cercetător (numeroase detalii și nume sunt reale în proze: Irina Nicolau, Emil Constantinescu, eu însumi, așadar și Michi). Pompierul îi spune naratorului: „Tot ce trăim noi e decupat din Monciu-Sudinschi”. Sorin Stoica citise Biografiile comune și celelalte cărți ale lui Monciu- Sudinschi și, deși avea în vedere în ale sale o altă realitate, era atras de realismul reportericesc al înaintașului uitat de toți. De altfel, mărturisește în singurul
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
operațiunea de supraveghere a scriitorului îl constituie cel al recrutării soacrei acestuia. După ce avusese o perioadă calitatea de „candidat” de turnător (!), femeia este finalmente promovată în rândul oamenilor de încredere ai regimului. Secvențele în care o „vedem la lucru” sunt decupate, ai zice, din filmele făcute după 1990 (între acestea, pelicula germană Viețile altora), care ilustrează teribila indecență a regimului totalitar comunist. Firescul nefirescului, trădarea criminală, intrarea în simbria celor care nu făceau niciun secret din intenția de a-ți distruge
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
anii furor-ului demolator ceaușist, poate trăi, fantasmatic, într-un adevăr uman, care este întotdeauna contextual, acela care nu înseamnă fixație retroversă, ci, prin vorba lui Gadamer, expresia unui adevăr inaccesibil pe orice altă cale. De aceea, pe lângă fragmentele masive, convingător decupate spațial și factual, căci verificabile în „terfeloage”, descoperim un duh al memoriei generice, atent să avertizeze că orice inițiativă narativă de o anvergură consistentă poate propulsa în istoria vie ceea ce ar rămâne, fără speranța vreunui spirit suficient de curios și
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
ce epurează materia puțină aflată la îndemână, lăsând doar atât cât să putem continua în imaginație un proces de reconstituire a întregului. Intitulată Urme, expoziția lui Cosmin Moldovan aduce în spațiul public piese ce sunt, înainte de toate, elementele unor entități decupate din imaginația sa și a căror candoare nu o suspectăm, deocamdată, de nimic. Decupajele din lemn sunt ușor de citit ca fiind fragmente ale tălpilor omenești, ori ale unor miriapozi - de ce nu? -, subminate, însă, de dimensiunile lipsite total de voința
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
pe cale de a-și pierde iubirea, a insului modern, obligat să treacă prin calvarul cotidian, al micilor servituți care îl împiedică să fie numai artist și atât), fără să dramatizeze mai mult decât se cuvine și se abandonează micilor teme, decupând realitatea unei grădini, a unor obiecte banale, pe care le încarcă mereu cu o lumină, mărginită tot timpul de umbre, prin care te-ai aștepta să-l vezi trecând, adăpostit de arșița imposibil de învins altfel. Nu pot fi de
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
fi fost suficient de puternice pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o exegeză a operei lui Capote. Din complicata rețea de scrieri imaginar autobiografice, el a decupat doar secvențele în care Capote a interacționat cu cei doi producători ai filmului făcut după cartea sa, Marty Jurow și Richard Shepherd. N-a fost nici măcar scenarist, postură în care-l vom întâlni pe George Axelrod. Cu simțul omului de la
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
pentru noile cartiere de vile, la cele aflate în preajma unor clădiri impunătoare, de la compartimentul cufundat în penumbră al unui tren de noapte la coridoarele care prelungesc singurătatea la nesfârșit, de la orfelinate la pușcării. Titlul revendică estetica implicită a faptului divers, decupează acea rubrică din ziar care, asemeni știrilor de la ora 5, ne oferă cu o anume voluptate o paletă largă de abjecții și mizerabilisme cărora alte abjecții și mizerabilisme le vor detrona pentru a cădea și ele în uitare. Periferic este
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
legătură cu prima, eventual, dacă observațiile criticilor și scriitorilor s-ar referi la modul în care reflectează și se confesează Marin Preda. Dar Marin Iancu nu pare a ști în ce constă o lucrare de tip... par lui-même; în consecință, decupează, grupează tematic și sistematizează alfabetic, după același principiu ca în prima parte, și aceste observații critice, care se referă în general la Preda și la opera sa. În sine, addenda este inutilă întrucât nu spune mai nimic despre cugetările și
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]