1,118 matches
-
a secționat cu trei incizii transversale, din care au rezultat patru felii de cartof de dimensiuni inegale: două extremități și două rondele din centru. Mi-a cerut sticla cu salină din care a lăsat să cadă câțiva stropi deasupra fiecărui decupaj, apoi le-a împins spre centrul plitei spre a se coace mai repede. Din când în când, mișca feliile de la locul lor cu vârful cuțitului, pentru a nu se prinde de plită, savurând cu nările fremătânde aroma degajată de cartofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Copiii primesc fișe pe care sunt ilustrate mulțimi formate din personaje din povești, iar ei trebuie să lipească în spațiile indicate tot atâtea elemente (buburuze). * Vor verbaliza într-un limbaj matematic adecvat ceea ce observa și ceea ce întreprind. Material didactic: fișe, decupaje (buburuze), adeziv. MANIPULATIVE: Sarcini de lucru: * Două “piramide” cu pătrate numerotate de la 1 la 5 și două seturi de personaje din povești, pe spatele cărora sunt scrise cifre de la 1 la 5. Copiii așază personajele pe piramida poveștilor, realizând astfel
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
după cum s-a exprimat Gård. Trebuie să ne descurcăm singuri. Fac rost de un pachet mare cu materiale publicitare și stau cu ele toată noaptea. Oare cât merge să copiezi? Până una, alta nu te-mpiedică nimic să faci câteva decupaje. Purcelul electric În fiecare an se sacrifică în țara noastră aproximativ 3 milioane de purcei. Două treimi provin din Suedia de sud, unde creșterea porcinelor are o îndelungată tradiție. Carnea este rezultatul unui proces de producție care începe la fermele
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de toate, indiferent de ponderea lor la scara totalității societale. Se asigură, În limitele bunului simț și ale posibilităților momentului, formarea și afirmarea tuturor semenilor noștri În limbi și pentru culturi diverse, specifice fiecăruia. Se poate observa că demarcația și decupajul acestor minorități (etnice, lingvistice, confesionale) se realizează pe criterii naturale, consubstanțiale unor orizonturi concrete de viață sau pe linia unor capricii sau determinări istorice. Ele nu sunt derivate după criterii secundare, care presupun alegeri subiective, decizii individuale, humori intempestive. Au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
decupeze povești cu tâlc din țesătura mereu schimbătoare a lumii. Editorul a reușit să redea, pentru cititor, viața poveștilor și vă mărturisesc că am parcurs antologia cu aceeași poftă cu care am citit minunatele călătorii ale lui Marco Polo. Prin decupajele cuprinse, antologia Legende și istorioare orientale pune în lumină un aspect deloc neglijabil. În zorii epocii de apariție a ziarelor, adică între a doua jumătate a veacului al XVII-lea și prima jumătate a veacului al XVIII-lea, în scrieri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cameraman, povestitorul-reporter se plimbă prin lume înarmat cu un aparat Polaroid de ultimul tip și confecționează p(r)oze la minut. Față de scrierile precedente, Ț. se redimensionează. Venind către literatură din domeniul muzicii, el știe că și în narațiunea literară decupajul în sine poate deveni o sursă autonomă de sens. Teritoriul prin care circulă naratorul amator de instantanee este cel al prezentului, dar și cel al trecutului apropiat, într-o cordială devălmășie, căci, explorate în aspectele lor derizorii, cele două universuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
și Borges: "nu putem admite că ar exista ceva întâmplător într-o carte dictată de o inteligență divină, nici chiar numărul de cuvinte sau ordinea semnelor" (Golemul). Cartea, labirintul, oglinda, visul nu sunt numai simple "figuri", toposuri comune, "felii" sau decupaje cu care putem aproxima universurile ideatice ale poeticii eminesciene sau, respectiv, ale lui J.L. Borges. Codurile lor rămân încă tentante pentru noi lecturi, pentru deschiderea unui "nou orizont comparatist".3 Cel mai aproape de sensul lor ni se pare înțelesul dat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sunt exteriorizate prin limbă. Formele lexicale, gramaticale și retorice pe care le vehiculează limba sunt internalizate ca realitate reconstruită - forme de socializare, roluri sociale, expectații sociale -, într-un cuvânt, ca forme culturale de cunoaștere. În continuumul realității obiective limba operează decupaje motivate cultural, iar discursul creează o realitate subiectivă a culturii care îl produce. Deci relația dintre limbă și cultură este tautologică: „Cultura este comunicare, iar comunicarea este cultură” (Hall, 1959). Altfel spus, comunicăm așa cum ne programează cultura, cultura ne programează
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lingvistic (diferențe lexico-semantice și gramaticale) și la nivel discursiv (scripturi culturale, practici discursive, structura interacțiunii verbale, relațiile interpersonale și instituționale din cadrul societății, relația dintre elementele verbale și cele nonverbale în cadrul comunicării). 2.1. Nivelul lingvistic Discursul se construiește la intersecția decupajelor pe care structurile lexico-gramaticale ale unei limbi date le operează în lumea reală. Semnificațiile cuvintelor sunt fapte sociale, care nu pot fi schimbate de indivizi, indiferent de proeminența lor socială (Wierzbicka, 2006a, p. 18). În continuumul realității, limba, prin intermediul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unei limbi date le operează în lumea reală. Semnificațiile cuvintelor sunt fapte sociale, care nu pot fi schimbate de indivizi, indiferent de proeminența lor socială (Wierzbicka, 2006a, p. 18). În continuumul realității, limba, prin intermediul cuvintelor și al structurilor lingvistice, operează decupaje împărtășite și validate cultural. Pe de o parte, cunoașterea lumii, modul în care indivizii se raportează la realitate se corelează, în planul limbii, cu interacțiunile dintre lexic, semantică și gramatică; pe de altă parte, fenomenele lingvistice sunt urme ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Vocabulary is a very sensitive index of the culture of the people” - Sapir, 1949, p. 27). Realitatea, ca fapt obiectiv și continuu, există; diferă doar modul în care, prin intermediul limbii, diverse comunități o segmentează în unități discrete. Factorii care influențează decupajele lumii sunt de natură geografică, istorică, socială. Realitățile culturale pe care le numesc cuvintele sunt determinate de spațiul geografic în care comunitatea respectivă trăiește, de istoria sa, de practicile sociale. De exemplu, conceptul de vară are reprezentări diferite în diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vârstă, din partea tatălui), în timp ce un termen special, bagianac, desemnează rudenia stabilită între soții a două verișoare primare. Respectivele grade de rudenie există ca atare în limbile respective, deși pentru denumirea lor vorbitorii recurg în mod diferit la cuvinte și realizează decupaje diferite în continuumul realității. Cuvântul câine, în limba chineză, acoperă o realitate suplimentară pe care nu o desemnează în culturile occidentale, și anume aceea de „hrană”; cu toate acestea, indivizi din culturile europene au trăit experiența acestei realități culturale și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comunicare ale membrilor comunității respective. În același timp, comunicarea este una dintre formele de bază prin care se creează și se manifestă cultura. Din această intercondiționare complexă rezultă stilul cultural de comunicare. Variația culturală în plan comunicativ se manifestă prin: decupajele lumii operate de structurile lexicale, semantice și gramaticale ale limbii; prin scripturile culturale pe care le activează și le evocă secvențial; prin practicile discursive; prin maniera particulară de constituire a semnificației; prin structura interacțiunii; prin relațiile interpersonale implicate; prin modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
un subiect de neocolit pentru cercetătorii memoriei, motivați și de controversele pe tema cunoștințelor de istorie oferite sau nu elevilor 35. În volumele coordonate de Pierre Nora, cartea școlară a fost considerată, în sine, un "loc al memoriei"36, un decupaj exemplar al identității naționale 37. Analiza relației dintre manualul de istorie și memoria colectivă a devenit un subiect aparte de cercetare 38, evoluând considerabil în următorii ani. Studiul conținuturilor s-a extins apoi și asupra practicilor prin care sunt vehiculate
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o metodă nouă, practicându-se și înainte de 1989, dar la alte dimensiuni. Introducerea obiectelor opționale a oferit o șansă de recuperare sau aprofundare suplimentară, în cuprinsul unor cursuri de istorie locală, de istoria artei sau a bisericii, populate cu obișnuitele decupaje instituționale, monografice sau biografice. Ceea ce a rămas după toate amenajările este, în continuare, concordant cu ceea ce se întâmplă și în alte țări; în Franța, de exemplu. Aici învățământul istoric debutează în școala primară, fiind proiectat după principiul că toți elevii
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
informații, care în manualele claselor mai mari s-ar fi regăsit la rubrica de "politică internă". Dar aici se restrângeau la o simplă frază, că "Ștefan-Vodă s-a îngrijit să sporească bunăstarea țării". Realizările culturale ale domniei sale aglomerau sfârșitul acestui decupaj, după care cititorul era brusc readus la scopul principal al relatării, printr-un fragment despre "Pregătirile pentru apărarea țării". Sensul atribuit retrospectiv întregii sale domnii era unul singur: "mai mult ca orice, Ștefan-Vodă a dorit ca Moldova să fie țară
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Adunări (s.n. C.M.)"82: titulatură mai potrivită în timpul comunismului, decât în Evul Mediu. Expunerea "politicii interne" a devenit aici o miză categoric mai importantă decât în manualul de școală primară. Dar nu Ștefan a fost, în realitate, vizat în acest decupaj, ci "puterea centrală", în jurul căreia "clasele sociale" se grupau din motive uneori patriotice. Marea boierime, de pildă, obiect principal al blamului istoric postbelic, a fost amintită doar ca antiteză pentru "boierimea mică, orășenimea, țărănimea liberă". Domeniul și sfatul domnesc erau
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alături de Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș apărea împreună cu Ștefan cel Mare, iar Mihai Viteazul rămânea să încheie singur subiectul. Textul propriu-zis al lecției consta în două propoziții, elevul fiind trimis, pentru detalii, la "dosarul" domnitorului. În sprijinul textului principal, un decupaj rezervat "evenimentului istoric" găzduia referințe speciale la celebra luptă de la Vaslui, inclusiv cunoscuta hartă militară a bătăliei, însoțită de minime explicații 93. În final, la grupajul recapitulativ "galeria marilor voievozi" se confirma aceeași distribuție inegală. Ștefan împărțea o singură pagină
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care le înlocuia 104. În acest format, Evul Mediu românesc a fost descris în nu mai puțin de 140 pagini, dintre care aproximativ 30 erau rezervate marilor voievozi, în capitolul dedicat "luptei pentru neatârnare și apărarea lumii creștine". Acest voluminos decupaj a oferit, aproape un deceniu, relatarea maximală a eposului ștefanian, depășind toate ofertele istorice de uz școlar de până atunci. Domnitorul domina categoric saga veacurilor XIV și XV, iar prezentarea sa amintea de structura narativă a manualelor din anii '80
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de o altă generație de manuale. Tratând teme de istoria "universală", din antichitate până în secolul al XVII-lea, ele cuprindeau și câteva secvențe de istorie românească. Sub titlul "Relațiile comerciale și politico-militare ale Țărilor Române" se regăsea, de exemplu, un decupaj aproape identic cu cele din manualele de clasa a XII-a, unde erau amintiți succint aceiași voievozi. După cum era de așteptat, lecția culmina cu Ștefan și se încheia cu Mihai Viteazul. Domnia voievodului moldovean era apreciată, cu predilecție, în termeni
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în mod evident limitele "participării la Primul Război Mondial", ca și pe cele ale "desăvârșirii unirii"68, autorii nu au fost dispuși să inoveze în materie de tabele cronologice. Evidența numerică nu a fost suficientă pentru a pune în discuție decupajele narative consacrate. Intervențiile trupelor române în Basarabia și Bucovina au fost cam peste tot amintite, cu aceeași explicație istorică monologală și simplistă. În Basarabia, mișcarea națională unionistă fiind direct amenințată, a fost chemată armata din regat, "pentru paza intereselor neamului
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
regelui Mihai, era amintit ca o "dovadă că [el] înțelege să poarte cu vrednicie numele marelui său înaintaș, de la 1600"274. Însăși periodizarea istoriei românești se orienta după același principiu. "Epoca tendințelor de unitate națională, politică și culturală" constituia un decupaj cronologic și simbolic, de la Mihai Viteazul la Tudor Vladimirescu (cap. V), iar " Epoca înfăptuirii succesive a unității naționale politice" (cap. VI) includea și armistițiul cu Națiunile Unite, din 12 septembrie 1944275. Ultima lecție a capitolului final era o expunere, în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
astfel complet anulată, ca sens și ca informație, o dată cu actorii, locațiile și evenimentele consacrate inclusiv ziua de 1 decembrie 1918. Următorul capitol era inedit pentru istoriografia interbelică: "România între 1918-1923". Manualele "capitaliste" anterioare nu justificau o astfel de periodizare, nici decupajele similare, ale anilor 1923-1929, 1929-1933, 1933-1940. Dar noua cronologie se construia în funcție de revoltele claselor muncitoare, încheiate cu momentele de triumf din 6 martie 1945 și 30 decembrie 1947302. Insistent denigrată, Unirea era văzută doar ca un prilej de îmbogățire pentru
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acestea, în urma tratatelor de pace, "România a capătat Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul, Bucovina și sudul Dobrogei"337. Basarabia era menționată doar pentru a mări vinovățiile României, fiind lăsată în afara rezultatelor unirii. Surprinde încă siguranța cu care autorii realizau acest sinuos decupaj de informație, pentru a răstălmăci complet faptele pe care atâtea generații le cunoscuseră altfel. În varianta "democrat-populară", unirea fusese doar un prilej de a nedreptăți tot mai mult "masele muncitoare" și "naționalitățile conlocuitoare", sistematic persecutate de guvernele unui "stat dușmănos
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
clasă era ea însăși deturnată, cu măiestrie, pentru a confirma vechea istorie a unirii. De la un an la altul, accentele istoriografice se modificau, ajungându-se ca perioada 1917-1918 să fie explicit dedicată, printr-o lecție separată, "unirii Transilvaniei cu România". Decupajele cronologice generale se reașezau în unități mai largi. "Orânduirea capitalistă" cuprindea astfel episoade istorice de mult acceptate, a căror selecție ideologică părea, deja, aproape inofensivă: "Revoluția din anul 1848 în țările române", "Formarea statului național român", "România în perioada 1918-1944
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]