1,072 matches
-
capabil de a crește sau scădea nivelul tonic. Eutonia se bazează pe observarea și studierea propriilor capacități, ceea ce permite stabilirea unui ritm propriu de dezvoltare corporală conștientă. Principiile eutoniei sunt: a) transportul conștient, descris ca pe un mod de comportare degajat, în care energia este disponibilă pentru orice tip de mișcare; b) atingerile conștiente se clădesc pe capacitatea de percepere a propriului corp, dar și a obiectelor din mediul înconjurător, prin intermediul mâinilor și degetelor; c) contactul conștient, dirijarea conștientă, atunci când se
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mine. ― Tu trebuie să fii Calliope. Zâmbea relaxat. ― Să vedem dacă-mi mai amintesc lecțiile de mitologie. Calliope era una dintre muze, așa-i? ― Exact. ― Care dintre ele? ― A poeziei epice. ― Cea mai tare, spuse Luce. Încerca să se comporte degajat, dar Îmi dădeam seama că era emoționat. La urma urmei, era un caz extraordinar. Mă savura meticulos. Pentru un om de știință ca doctorul Luce nu eram cu nimic mai prejos decât un Kaspar Hauser sexual sau genetic. El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să pun caseta cu Mabel Mercer și apoi m-a luminat asupra frazării ei meticuloase. Dintr-o dată a ridicat vocea: ― Poliția! Lasă paharul jos. Mi-am coborât repede paharul de Blue Nun și am mers mai departe, Încercând să părem degajați când poliția statală a trecut prin stânga noastră. Dar acum Scheer imita vocea polițistului: ― Cunosc io dă la o poștă escrocii dân oraș și ăști doi Îs mai escroci ca toți. Pun pariu că nu-s buni dă nimica! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puțin de jumătate, probabil. Privește cu atenție printre picioarele care defilează la câțiva pași de el. Aliniați în ordine militară, gladiatorii fac turul arenei, înveșmântați în hlamide purpurii, brodate cu aur. Le admiră pentru o clipă mersul țanțoș și ținuta degajată. Nu se gândesc la moarte, ci la glorie. — Așa, feții mei! șoptește printre dinți. Țineți-vă mâinile la vedere. Aruncă o privire spre valeții care-i urmează, ducând armele. Se mai uită o dată în dreapta, o dată în stânga. Răsuflă ușurat. Totul pare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de natura artei sale. Acesta poate fuziona cele două elemente prin marcarea operei sale cu semnalmente ce conduc criticul creației sale de la oripilante dar, simultan, provocatoare cadre vizuale, olfactive, auditive, tactile și chinestezice ce sugerează urâtul în desfășurare, până la atitudinea degajată, critică și reacția amuzată, favorizată de operații ale gândirii precum comparația (în acest caz, cu ideea generală de frumusețe), generalizarea și abstractizarea (reducerea cadrului operei la doar câteva fragmente reprezentative pentru noțiunea urâtului). Această limită este adesea depășită, în special
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
etalării acțiunilor și structurii socio-psihice a personajului Lombroso. În aceeași categorie conceptuală îl putem include și pe povestitorul Ion Creangă, autorul Amintirilor, ce abordează stiluri diferite în funcție de conjunctură și de publicul-țintă. În vreme ce în romanul Amintiri din copilărie adoptă o exprimare degajată, singurul declanșator comic constituindu-se în caracterul amuzant al întâmplărilor amuzante, în basmele sale, dintre care se remarcă Povestea lui Harap-Alb, utilizează tehnica lui Rabelais, prin transformarea situației inițiale grotești în contexte ridicole, ce stârnesc râsul receptorilor. Umorul este componentă
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
comică a contextului, pornită din necesitatea convertirii grotescului în text cu aspect caricatural și alimentarea concepției lectorului cu pasaje pline de haz.Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor pantagruelice, aceasta fiind una degajată, ornamentată cu folcloric și hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri subiective ale uriașului, utilizându-se proza ritmată și sintagmele locuționale tradiționale, exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel la hiperbolizare pentru crearea comicului, spre dimensiuni cosmicizate, înspăimîntătoare, care șochează prin aspectul oripilant pe care îl conferă personajului, dar amuză prin atitudinea copilăroasă, desprinsă parcă din Amintirile la fel de degajat expuse într-un limbaj care atrage prin apropierea pe care o realizează cu originile. Tiparul uriașului Flămânzilă este marcat și de simbolismul cifrelor magice, esența sa concentrându-se în semnificația numărului 24, produs al cifrei ce surprinde ciclicitatea anuală, continuitatea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
când îl ținea închis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului.” Naratorul uzează un limbaj comic, cu influențe satirizante, în încercarea de a amuza publicul cititor. Prin intermediul uriașului, el transmite receptorilor un mesaj degajat, aproape de luare în râs, la vederea ființei aparent înspăimântătoare. Personajul se autocaracterizează ca o entitate căreia „toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
monosilabice, și-mi pot da seama că-mi va fi tare greu. ― Îți place ce faci? ― Cred că da, răspunde Jenny și ridică din umeri. ― Probabil că ai ajuns să-l știi pe Brad foarte bine. Încerc să mențin conversația degajată, dar atunci se petrece un lucru tare ciudat: Jenny roșește. Totul seamănă așa de tare cu ceea ce simțeam eu față de Ben, că îmi dau brusc seama că e îndrăgostită de Brad până peste cap, iar eu tocmai am stricat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Și dacă așa era, de unde aflase? ― Da, exact. Cel mai superb exemplar masculin pe care l-am văzut vreodată. La naiba, felicitări! ― Nu pricep de unde știi tu toate astea. Tot mă simțeam un pic năucită. ― A, stai liniștită, spuse Lauren degajată. Nu e nimic ciudat în asta. Eu merg la B-Fit, am fost acolo în fiecare zi de când am venit aici, și la un moment dat, ajungi să cunoști lumea. Nu că l-aș cunoaște pe superbul Brad, nici măcat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poveștile lui. Krebs căpătă acea greață care vine când minți sau exagerezi importanța unor experiențe, așa că atunci când se-ntâlnea din Întâmplare cu vreun alt bărbat care chiar fusese soldat și, la vreun dans, schimbau câteva cuvinte-n garderobă, lua poza degajată a soldatului trecut prin multe, aflat printre alți soldați, și spunea că i-a fost mereu foarte frică, Înfiorător de frică. Astfel a pierdut totul. În perioada asta, când se sfârșea vara, dormea până târziu, se scula ca să meargă până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli, care stătea rezemat de tejghea, degajat, cu aerul lui de puști, iar eu l-am Întrebat ce s-a Întâmplat, pentru că mi-era că Regoli s-o fi luat de el sau ceva, dar el doar stătea și se uita la Regoli și n-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu? Intră în atribuțiile muncii mele să citesc zilnic ziarul și să nu pierd nici o știre. Știam și de incidentul Matsumoto, atunci auzisem prima oară de „contractarea pupilelor“. Cum am coborât, ideea asta mi-a venit în minte. — Erați calmă, degajată. Da, pare destul de ciudat, dar eram calmă. «ăsta e gaz sarin.» Având de înfruntat o situație de criză, a cărei cauză îmi era necunoscută, mi-am mobilizat toate cunoștințele. În stație eram doar trei persoane: o fată tânără, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am dat jos odată cu niște polițiști de la Poliția Metropolitană. Eram patru sau cinci persoane. Am coborât împreună scările. Atunci nu eram deloc impacientat. Nu era nicidecum o atmosferă care să transmită că era vorba despre o situație gravă. Polițiștii vorbeau degajat și mergeau agale. Purtau un fel de uniformă bleumarin cu banderolă la umăr, dar nu aveau măști de gaze. Metroul care mergea spre stația Kita-senju era gol. Polițiștii au intrat în primul vagon. În stație nu mai era nimeni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lămurit acestea. Un cadou de ziua ei, aceasta nu putea ridica riposta "ești întreținută". Deci, fără scrupule, putea anunța din vreme ziua ei de naștere și cele două de botez (o chema și Marie-Anne) și îmi spunea printr-un ton degajat cât de mult ținea la ele. Eu mă revoltam (cu durere, văzând ce ușor o înțeleg, și cu perversitatea de a-i strica planurile), arătând că mi se pare stupid obiceiul acesta. Ea atunci, cu un ton de copilă mică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lut pe care, între timp, cei patru huni le desprinseseră de la centură, unde le purtau după obiceiul neamului lor. Odolgan întrebă pentru cine să închine. — Pentru cine ne îndrăgește! propuse Audbert, ridicând cornul plin și străduindu-se să se arate degajat. Malaberga strânse din buze: — Eu nu-i sunt dragă nimănui. Mai bine să închinăm... pentru aceia doi dintre voi care după șase luni vor mai fi în viață. Se lăsă o tăcere împietrită. — Doi dintre noi, ai zis? o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l facă să afle că motorul nu era deloc electric. În locul lui, sub capotă, era... Ce? Gregory îl culese de la fermă, cam la cincisprezece minute după ce Craig îi telefonă. Era un tânăr masiv, bine clădit, cu o figură placidă. Spuse degajat: - Puteam să jur că este ceva în neregulă la mașina asta, dimineață, când ați plecat, domnule Craig. M-am repezit în oraș special ca să arunc o privire, dar n-am putut descoperi nimic. Cred că trebuie să desfac rotorul. Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu un bărbat, Craig se aruncă deasupra ei și o răsuci. Cu o singură mișcare sincronizată trase din buzunar un căluș pe care și-l pregătise. Îi luă cam un minut să i-l lege peste gura inertă. Ceva mai degajat acum, dar fără mișcări inutile, Craig își scoase poalele cămășii din pantaloni și desfășură frânghia trainică pentru rufe din jurul taliei. Își începu acțiunea de legare, pe când femeia se porni să gemă ușor. Avu nevoie de puțin mai mult de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o boală, ca o sete nestinsă care încă îl mai stăpânea șase luni mai târziu, când i l-au adus pe fermier. Insul era voinic și musculos. O întrebare îl frământa pe Jefferson Dayles, pe când stătea să asculte relatarea extrem de degajată a individului. Atenția îi era îndreptată asupra modului în care să o formuleze când vocea fermierului șuieră: - Cum ziceam, stătuse la mine zece zile și bătrânul doctor Gillespie a venit de două ori să se uite la el, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
gata să accepte ceea ce îl aștepta. Nu contribuise la evadare cu altceva în afară de povara prezenței lui nevricoase. Iar acum, într-o izbucnire de teamă, cedase nervos. Privi în sus, vinovat. - O, zise el, văzând-o pe Anrella. Apoi urmă mai degajat: Reparam doar mașina. Vreau să fim în stare să putem fugi, dacă suntem nevoiți. Craig trecu de el și privi cu curiozitate la motorul deschis. Cu ochii minții vizualiză întreaga mașină, întâi ca pe un întreg, apoi fiecare funcție separat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
am trecut să te văd...! Care mai e viața ta...?” „Împielițatul” - Îl gratifică În gând Tony Pavone, privindu-l ostentativ. Cine poate ști ce a mai pus la cale Împotriva mea. Se strădui totuși să zâmbească, să fie cât mai degajat deoarece de câte ori se afla În preajma acestui animal cu figură de om, avea o stare de emoție, de timiditate lăuntrică care-l avertiza să stea cât mai departe de acest individ. Își propuse totuși să-l irite puțin. „Îți pierzi timpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
precum și unele mărunțișuri din import cumpărate tot pe sub mână, după care se prezentă la fabrica de carton Ploiești ce se afla amplasată În partea de sud a orașului. Aici o altă surpriză! Directorul fabricei Îl respinse cu tonul cel mai degajat din lume. „În momentul de față nu pot livra nici măcar un singur metru pătrat de carton asfaltat. Lăsa-ți aici hârtia... Dacă ave-ți timp, peste câteva zile, dați un telefon...!!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor În timp ce o ușoară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din care proveneam. Prin tot vacarmul din jur o voce îmi atrase atenția părându-mi cunoscută. Era vocea unei tinere minione, cu păr cârlionțat, toată numai un zâmbet și bună dispoziție, care contrasta cu noi, ceilalți boboci, prin felul său degajat de a se purta. Părea că e acolo de când lumea, că e acasă și că ne aștepta. Era însoțită de doi băieți pe care-i necăjea dându-le câte un șut din când în când așa ca să-i trezească din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zise ea intrînd În cameră cu o altă sticlă de bere În mînă. Și cu cît Își dau seama mai bine că n-au pe ce conta, cu atît se agită mai mult. Puse sticla pe masă și se Îndreptă, degajată, spre fereastră. CÎnd aprinse lumina, afară se lăsase deja Întunericul. Picasso-ul se reflecta În fereastră. Ca și cînd ar fi speriat-o ceva, trase brusc perdelele ce acopereau jumătate din perete și culoarea lor gălbuie, ca de lămîie, aduse parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]