3,498 matches
-
dat amănunte (șterse anterior de către cenzură) despre moartea lui Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu în închisoarea de la Sighet (explicații în postfața la ediția a treia). Din acest punct de vedere, prin "asumarea funcției istoriografice", Eugen Negrici așază Dimineață pierdută alături de Delirul (1975) lui Marin Preda, Iepurele șchiop (1980) al lui Dumitru Radu Popescu și Sala de așteptare (1987), romanul lui Bedros Horasangian. Nicolae Manolescu (Monica Lovinescu a preluat ideea) a pus accentul pe perspectiva prin excelență feminină asupra lumii și asupra
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
care puteau apărea concomitent vreo zece rînduri. Primul meu "traitement de texte" se numea "Brother". La el am scris seria de module teatrale apărute sub titlul Teatru descompus sau omul pubelă. Evoluția rapidă a tehnicii m-a aspirat însă în delirul ei. După "Brother", a urmat un adevărat computer portabil "Compaq", apoi un prim computer de birou, apoi un al doilea, mai sofisticat, un "Packard Bell", apoi un al doilea computer portabil mai sofisticat, un "Tochiba"... Computerele m-au ajutat mult
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
probabil dificilă, deoarece cel puțin încă cîteva filme puteau să-l ia fără probleme. Filmul lui Guilherme Marcondes are ceva din exuberanța și jocularitatea Concertului baroc al lui Alejo Carpentier, ceva din fastul flamboiant al romanelor lui García Márquez, cu delirul stilistic și vitalitatea lor covîrșitoare, constituie o combinație minunată între animație și un spectacol cu păpuși. Un tigru uriaș pătrunde în oraș, iar metropola, Sao Paolo, devine o junglă agitată la trecerea lui, înflorește amețitor și intră în ritmul de
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
spre mine cu lentoarea pisicii ce-și reașează tihna și trupul. din când în când, din senin, mă zgârie, mă mușcă, se joacă cu mine febril, apoi, subit, mă lasă să respir. monoton rămâne doar gândul cu ghearele lui în delir. tăcerea din noi un strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dacă redescoperă deșertul asceților și pădurile înțelepților. Numai starea de precaritate generală ne va mai putea reda calmul spiritual și va retroceda prostia eternului ei natural. Tot ce vom fi acumulat se va decanta; după atâta evoluție, vindecarea in extremis: delirul, căruia ne-am străduit atât de mult să îi alcătuim un destin, se va retrage în fine în propria-i identitate, elipsă a unei sincerități bolnave. Dar să privești către viitor cu naivitatea tinerei căsătorite care a descoperit în fine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr.“ Când iubești într-atâta delirul funebru, care adevăr? * După ce vom dispărea ca specie, va fi imperativ necesar ca cei ce vor veni după noi să nu mai aibă nevoie de haine, de lemn, de apă, de hrană, de energie electrică... Vom fi pregătit în sfârșit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
argumentată, o crimă, însă, da. „L-am ucis pentru că“ nu are aceeași valoare de adevăr cu „îl iubesc pentru că“. În mod evident, „calamburul nu este compatibil cu crima“, ar spune Stendhal. Însă și ucigașul, și îndrăgostitul sunt posedați de același delir, amândoi se situează în același orizont al delictului față de rațiune. Ca victimă fericită, îndrăgostitul spiritua lizează pulsiuni zoologice care îl apropie de sfânt; o eterni tate iluzorie îl diferențiază pentru moment de vulgaritatea speciei, îi deschide ochii înspre neantul pla
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
urmă, ele te vor judeca mai aspru. Fiindcă vei fi făcut din ele slugile iluziilor tale. * Lubric, bâjbâind prin tramvaie senil sau alcoolic, uitat în lume de imaginarul divin, din mezozoic ori dintr-un viitor fără discernământ, devenit om prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din povești pentru a le cerși moartea de aur dintre sâni. Mai răi decât leproșii, își poartă bubele pictate direct pe icoane, scelerați pentru că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și se visează pe sine amplificat astfel de surda îngăduință a decreației. Visează, în fapt, redesăvârșirea divină prin anularea sensurilor în care i s-a împăunat acestei divinități Creația. Și în care homosexualul frizează gluma picarescă a unei specii care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să facem public, lucruri de maximă importanță intimă. Iată unde era de găsit „misterul“ omenesc. Întâlnirea dintre o umbrelă și o mașină de scris pe masa de operație a lui Lautréamont se petrece astăzi în acest tip de „confesiune“, în delir, între scriitorul de literatură și masa de cititori anonimi care au impresia, ba chiar convingerea, că se „instruiesc“ înghițind ceea ce ar trebui mai degrabă să suporte preoții în confesional. * O fericire colectivă însă va cerși în genunchi suferința... * Dincolo de singurătățile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru o judecată de apoi. Depresia înfrânge orice cosmos. Depresia poartă întotdeauna un dincolo de tot care sugerează un dincolo al verbului prin care nu putem exprima nimic, dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul unei rebeliuni interne a trupului: insurecția mecanicului biologic subînțelege revolta împotriva condiției materiale în care stă constrâns să existe. S-a produs astfel un declic misterios, subversiv, care a trezit la o conștiință mai mult decât primară celulele
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
decât primară celulele respective. Ceva străin de menirea lor le-a contaminat; brusc, în ele s-a trezit un neant nevalorificat, neinvestit - și, dintr-odată, entitatea microscopică s-a văzut gustând din tentațiile spiritului, ale dematerializării. Astfel încât, la suprafață, prin delir, încep să și pună existența sub semnul întrebării. E ca și cum trupul ar realiza că, în fond, cuvintele îi aparțin - e ca și cum nu ar realiza că lucrul acesta nu e de ajuns. * Teilhard de Chardin e spectaculos în manifestările lui: „Am
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
intre în „călduri“ și să-și savureze astfel „erotismul“ inconștient. Ba chiar sunt convins că va urma o stare de coit universal. * Ce va mai rămâne din noi după ce vom fi compromis iremediabil literatura, filozofia, muzica și artele? Comentariul belicos, delirul ritualic, isteria confesiunii, manifestări fără precedent ale faptului că o civilizație se prăbușește atunci când individul nu mai suportă anonimatul, existența în afara ficțiunii, a fantasmei. Aș da orice ca să trăiesc în viitorul acela static, înghețat, în care realitatea pe care o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
producă rezultate. Intelectualul, știm bine, este un individ care își ia iluziile drept adevăruri. Și cum se consideră vechilul unui spațiu ideologic nelaîndemâna oricărui muritor, în care timpul capătă identitatea vidului advers și domesticit, această „materie“ trebuie modelată organic, împotriva delirului, a oricărei deraieri care ar descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un pierde-vară este mai avut în timp decât universitarul sfâșiat de obiective. În fond, panica intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba, resemnarea falsă va crește în tine exponențial. * „Sfântul Duh nu îi inspiră pe intelectuali“, citim undeva în Anatole France. * Indivizii care cred că morala va salva societatea de la marasm și delir sunt cei care se vor ucide unii pe alții pentru a-și impune rețetele mântuirii. Dacă avem vreun viitor pe pământ, acesta aparține moraliștilor torționari. Se conturează astfel o selecție a celor care merită să stăpâ nească pământul - și se
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
va fi inevitabil. Numai că întunericul va purta mantia seninătății; asta nu înseamnă că vei fi atins împlinirea spirituală, dimpotrivă: trupul tău își va fi dat seama că timpul compromiterii lui spirituale trebuie să înceteze. Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez sensul trădării. Aștept inițierea într-o formă spirituală de existență consecutivă trădării: o culpabilitate fericită. * Nașterea delirului vine într-o după-amiază în care nu mai accepți incursiunea în biblioteca întunericului, când
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
seama că timpul compromiterii lui spirituale trebuie să înceteze. Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez sensul trădării. Aștept inițierea într-o formă spirituală de existență consecutivă trădării: o culpabilitate fericită. * Nașterea delirului vine într-o după-amiază în care nu mai accepți incursiunea în biblioteca întunericului, când iei decizia de a da foc acestei biblioteci din întuneric sau când întunericul însuși se hotărăște să-și abandoneze pepiniera de gânduri, să tacă, dar mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a-i corija traiectoria, destinul. * Visători fără lege, apar pe lume și nu se mai pot opri din rostirea macabrei alegorii a neșansei de a te fi născut unde te-ai născut, indiferent unde te-ai născut. Și din acest delir ubicuu li se pare că li se nasc iubirile și reușitele și copiii, când toată această incontinență nu face decât să întunece, să infirme șoapta care ne cheamă... * Împotriva Divinului nu se cheamă că trăiești, când profiți... * Elie Wiesel, iată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Mare. * Văd îngerii stându-ne în conștiințe ca în camerele de izolare din spitalele de boli nervoase. * Tot ce se întâmplă în Frații Karamazov se întâmpla și în orașul meu: la fiecare colț de stradă pândea câte un Dimitri Karamazov, delirul făcea ravagii prin cârciumi, prin instituții, cei mai mulți trăiam jalnice și provinciale povești de dragoste sub semnul iraționalului, al instinctului primar, frustrat. Exact ca în lumea lui Dostoievski, care poate fi ecranizată cu mare succes în genul tele novelei naturaliste, dat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma mută, fotosintetic visate în inteligența păstoasă a proteinelor și a lanțurilor de aminoacizi dezgus tători: cuvintele și-au mărturisit în sfârșit epuizarea poetică. * În poemul Prințesa Sabbath, al lui Heine, vestita prințesă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și pline de miez din Regele Pescar (1991), de la SF-ul paranoid, Armata celor 12 maimuțe (1996) la picarescul hippiot, Aventuri în Las Vegas (1998), ultimul film fiind o fantezie comică Frații Grimm (2005). Un soi de nebunie sau de delir fantast reprezintă numitorul comun al tuturor acestor filme, precum și o plăcere nebună de a sparge cadrul firescului într-un fel de mind game de un ludic insolit. În Brazil, regizorul face să alterneze permanent două planuri, unul suprareal(ist), oniric
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
unei știri folositoare, corecte și fără emfază, care să identifice timpul, locul și natura unui anumit eveniment cultural, mediile oferă, într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
care a instituit frica și conformismul, distrugând cu mare artă persuasivă tot ce ne putea duce spre o conștiință. De asta am inventat un pesonaj fantastic, securistul-clown, și i-am dat puteri totale. Crima din strada Uranus am botezat-o "delir polițist". Scriitorii alcătuiesc o lume - De ce au toate personajele nume de scriitori români? Simțeam nevoia ca oamenii prezenți în scenă sau cei despre care se pomenește, destul de mulți, să constituie o lume, o lume bogată, o lume în sine. Or
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
inoperantă. Cea a citatului amplu - tot așa de simpatică branșei - insuficientă. 4 Să ne folosim, pe cât ne țin caracterele de acest artificiu prietenesc: "ar trebui poate să vă spun acum/ că pianista și amerikanul aveau creierul scrum/ că abuzau de delir ca niște violatori de mescalină/ ingerată în decalitri de benzină explodată în gol/ o benzină zăpăcitoare cu limbi de șarpe hipnotizator/ cu fălci de rechin bubuitor/ o benzină sau poate o limuzină aiuritoare cine să știe/ delirul era un înger
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
că abuzau de delir ca niște violatori de mescalină/ ingerată în decalitri de benzină explodată în gol/ o benzină zăpăcitoare cu limbi de șarpe hipnotizator/ cu fălci de rechin bubuitor/ o benzină sau poate o limuzină aiuritoare cine să știe/ delirul era un înger păzitor cu aripi hăcuite de foc/ era un oftat de exterminator/ așa că submarinul îi găzduia în pântecul său pe cei doi delirați deliranți/ care puteau fi în același timp niște îmblânzitori de elefanți/ sau pitici sacerdoți ori
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]