1,570 matches
-
zgomote, cuvinte fără semnificație, cifre, aluzii și insulte la adresa bolnavului etc.; d) automatismul de activitate: constă în formularea unor ordine sau decizii impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse în grupa stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire și procesele psihice înrudite (reprezentarea, intuiția, expresia, percepția). Ideea delirantă este cea care se opune realității șocând evidența faptelor. Este destul de greu de delimitat delirul în raport cu o trăire normală, sau cu alte manifestări psihopatologice. Acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constă în formularea unor ordine sau decizii impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse în grupa stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire și procesele psihice înrudite (reprezentarea, intuiția, expresia, percepția). Ideea delirantă este cea care se opune realității șocând evidența faptelor. Este destul de greu de delimitat delirul în raport cu o trăire normală, sau cu alte manifestări psihopatologice. Acesta poate apare în cursul evoluției clinice a unor variate boli psihice, în special în cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
șocând evidența faptelor. Este destul de greu de delimitat delirul în raport cu o trăire normală, sau cu alte manifestări psihopatologice. Acesta poate apare în cursul evoluției clinice a unor variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu sunt suficiente numai aspectele externe, formale, concepțiile false sau convingerile ireale ale bolnavului. Importante din punct de vedere psihopatologic sunt trăirile acestor bolnavi, relațiile care se stabilesc între delir și Eul acestora
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere psihopatologic sunt trăirile acestor bolnavi, relațiile care se stabilesc între delir și Eul acestora. În această privință sunt admise următoarele situații: - un tip de reacție particulară a Eului (Gruhle); - interpretări false, anormale (Jaspers); - falsuri patologice în legătură cu Eul (Kehrer). Fenomenele delirante trebuie considerate ca atare în momentul în care conștiința subiectivă a bolnavului este dominată de contrarietăți și are un caracter incorigibil. În cazul acestora Janzarik vorbește despre o convingere anormal-obiectivă, străină de realitate și profund subiectivă. Conținutul trăirii delirante nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Fenomenele delirante trebuie considerate ca atare în momentul în care conștiința subiectivă a bolnavului este dominată de contrarietăți și are un caracter incorigibil. În cazul acestora Janzarik vorbește despre o convingere anormal-obiectivă, străină de realitate și profund subiectivă. Conținutul trăirii delirante nu trebuie neapărat să se deosebeascăde acela al unei trăiri normale. Ceea ce delirantul își închipuie sau trăiește, poate, în linii mari sa apară și în viața unei persoane sănătoase. În felul acesta pot apare numeroase „impresii false” care să ducă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului este dominată de contrarietăți și are un caracter incorigibil. În cazul acestora Janzarik vorbește despre o convingere anormal-obiectivă, străină de realitate și profund subiectivă. Conținutul trăirii delirante nu trebuie neapărat să se deosebeascăde acela al unei trăiri normale. Ceea ce delirantul își închipuie sau trăiește, poate, în linii mari sa apară și în viața unei persoane sănătoase. În felul acesta pot apare numeroase „impresii false” care să ducă la „interpretări delirante”. Un lucru însă îi deosebește pe cei sănătoși de bolnavii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neapărat să se deosebeascăde acela al unei trăiri normale. Ceea ce delirantul își închipuie sau trăiește, poate, în linii mari sa apară și în viața unei persoane sănătoase. În felul acesta pot apare numeroase „impresii false” care să ducă la „interpretări delirante”. Un lucru însă îi deosebește pe cei sănătoși de bolnavii deliranți și anume, relațiilor lor cu lumea. Caracteristicile delirului, din punct de vedere psihopatologic, sunt următoarele: - prezintă o contradicție internă; - are o ireductibilitate funciară; - este expresia desocializării gândirii morbide; - natura
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
își închipuie sau trăiește, poate, în linii mari sa apară și în viața unei persoane sănătoase. În felul acesta pot apare numeroase „impresii false” care să ducă la „interpretări delirante”. Un lucru însă îi deosebește pe cei sănătoși de bolnavii deliranți și anume, relațiilor lor cu lumea. Caracteristicile delirului, din punct de vedere psihopatologic, sunt următoarele: - prezintă o contradicție internă; - are o ireductibilitate funciară; - este expresia desocializării gândirii morbide; - natura autistă; - verbalismul special al formei de exprimare. Delirul începe să se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incompatibil unor relații concordante dintre bolnav și lume. Aceasta duce la „ruptura” dintre bolnav și realitate, la un conflict sau chiar la o stare de contradicție permanentă. În evoluția și constituirea delirului, se înregistrează câteva etape și anume: a) percepția delirantă, reprezentată prin delirul halucinator; b) reprezentarea delirantă sau intuiția delirantă; c) interpretarea delirantă sau delirul de interpretare; d) fabulația sau delirul de imaginație. La delir distingem, în ceea ce privește caracterul și conținutul acestuia, următoarele aspecte: delir monotematic sau sistematizat și delir polimorf
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lume. Aceasta duce la „ruptura” dintre bolnav și realitate, la un conflict sau chiar la o stare de contradicție permanentă. În evoluția și constituirea delirului, se înregistrează câteva etape și anume: a) percepția delirantă, reprezentată prin delirul halucinator; b) reprezentarea delirantă sau intuiția delirantă; c) interpretarea delirantă sau delirul de interpretare; d) fabulația sau delirul de imaginație. La delir distingem, în ceea ce privește caracterul și conținutul acestuia, următoarele aspecte: delir monotematic sau sistematizat și delir polimorf nesistematizat tematic. Temele delirante majore, cele mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la „ruptura” dintre bolnav și realitate, la un conflict sau chiar la o stare de contradicție permanentă. În evoluția și constituirea delirului, se înregistrează câteva etape și anume: a) percepția delirantă, reprezentată prin delirul halucinator; b) reprezentarea delirantă sau intuiția delirantă; c) interpretarea delirantă sau delirul de interpretare; d) fabulația sau delirul de imaginație. La delir distingem, în ceea ce privește caracterul și conținutul acestuia, următoarele aspecte: delir monotematic sau sistematizat și delir polimorf nesistematizat tematic. Temele delirante majore, cele mai frecvent întâlnite sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnav și realitate, la un conflict sau chiar la o stare de contradicție permanentă. În evoluția și constituirea delirului, se înregistrează câteva etape și anume: a) percepția delirantă, reprezentată prin delirul halucinator; b) reprezentarea delirantă sau intuiția delirantă; c) interpretarea delirantă sau delirul de interpretare; d) fabulația sau delirul de imaginație. La delir distingem, în ceea ce privește caracterul și conținutul acestuia, următoarele aspecte: delir monotematic sau sistematizat și delir polimorf nesistematizat tematic. Temele delirante majore, cele mai frecvent întâlnite sunt următoarele: idei de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinator; b) reprezentarea delirantă sau intuiția delirantă; c) interpretarea delirantă sau delirul de interpretare; d) fabulația sau delirul de imaginație. La delir distingem, în ceea ce privește caracterul și conținutul acestuia, următoarele aspecte: delir monotematic sau sistematizat și delir polimorf nesistematizat tematic. Temele delirante majore, cele mai frecvent întâlnite sunt următoarele: idei de persecuție și de interpretare, idei de grandoare, idei melancolice. Tulburările de expresie Expresia este acțiunea unei persoane de a exprima sau de a exterioriza conținutul gândirii sau al vieții emoțional-afective. Ea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Baruk, A. Porot) și anume: a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) Hipermimia este expresia mimică exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție stuporoasă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tulburări reunesc totalitatea aspectelor psihopatologice ale limbajului care apar, de regulă, în cursul evoluției clinice a psihozelor endogene, în special a celor din grupa schizofreniei. În aceste situații, tulburările de limbaj sunt în legătură directă cu halucinațiile și ideile delirante ale bolnavilor pe care le exprimă. Din punct de vedere psihopatologic, ceea ce caracterizează formal „limbajul psihoticilor” sunt neologismele și paralogismele (J. Bobon). Ambele reprezintă deformații ale limbajului obișnuit cu cuvinte nou create de bolnavi pentru a exprima conținutul delirant-halucinator al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al treilea membru fantomă, - hemiasomatognozia sau sindromul Anton-Babinski. În leziunile hemisferului cerebral stâng „major” sunt semnalate ca tulburări de schemă corporală, următoarele: - autotopoagnozia sau sindromul Pick, - sindromul Gerstmann (agnozie digitală, agrafie și dezorientare dreapta-stânga). Ideile de negare corporală, de factură delirantă ca interpretare a propriei scheme corporale, apar fie în asomatognozia totală, fie în cursul sindromului Cottard, de negare corporală și imortalitate, din melancolia delirantă. Tulburările de schemă corporală din nevroze și psihoze sunt reprezentate prin următoarele: - depersonalizarea din cursul neurastemei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindromul Pick, - sindromul Gerstmann (agnozie digitală, agrafie și dezorientare dreapta-stânga). Ideile de negare corporală, de factură delirantă ca interpretare a propriei scheme corporale, apar fie în asomatognozia totală, fie în cursul sindromului Cottard, de negare corporală și imortalitate, din melancolia delirantă. Tulburările de schemă corporală din nevroze și psihoze sunt reprezentate prin următoarele: - depersonalizarea din cursul neurastemei și psihastenie, - alochiria din isterie, - halucinațiile somato-corporale și viscerale, fenomenele de derealizare-depersonalizare, heautoscopia din cursul schizofreniei, - dismorfofobia din cursul stărilor obsesivo-fobice, - stările ipohondrice asociate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afectivă a personalităților nevrotice datorate unor frustrări, complexe, carențe emoționale, traume psihice. 2) Tulburările de unitate ale personalității de tipul: dedublarea personalității, depersonalizare, disociere fragmentară ca în cazul automatismului mintal etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care privesc sintonia individului cu mediul său, discordanța acestuia în raport cu mediul, ca în cazul schizofreniei. 5) Tulburări de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
carențe emoționale, traume psihice. 2) Tulburările de unitate ale personalității de tipul: dedublarea personalității, depersonalizare, disociere fragmentară ca în cazul automatismului mintal etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care privesc sintonia individului cu mediul său, discordanța acestuia în raport cu mediul, ca în cazul schizofreniei. 5) Tulburări de percepție cenestezică a propriei sale persoane de tipul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care privesc sintonia individului cu mediul său, discordanța acestuia în raport cu mediul, ca în cazul schizofreniei. 5) Tulburări de percepție cenestezică a propriei sale persoane de tipul: idei delirante de negație, idei ipohondrice, stări obsesionale, atacuri de panică, angoasă, depresii melancoliforme cu tulburări de personalitate etc. 15. SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE I (Aspecte generale) Cadrul general Tabloul clinic al bolilor psihice apare sub forma unor „complexe simptomatologice”. Acestea sunt sindroamele psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatrice, autorul menționat oferă următoarea clasificare a sindroamelor psihopatologice, după tipul de evoluție clinică a acestora: Sindroame reversibile, care privesc sfera conștiinței, a experiențelor trăite de individ și în care intră următoarele: 1) sindroamele neurastenice, 2) sindroamele afective, 3) sindroamele delirante endogene, 4) sindroamele halucinatorii, 5) sindroamele delirante organice, 6) sindroamele confuzionale. Sindroamele ireversibile sunt cele care privesc sfera personalității și ele cuprind următoarele: 1) sindroamele legate de procesele de formare-maturizare psihică; a) arierația mintală sau oligofreniile, b) psihopatiile. 2) sindroamele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindroamelor psihopatologice, după tipul de evoluție clinică a acestora: Sindroame reversibile, care privesc sfera conștiinței, a experiențelor trăite de individ și în care intră următoarele: 1) sindroamele neurastenice, 2) sindroamele afective, 3) sindroamele delirante endogene, 4) sindroamele halucinatorii, 5) sindroamele delirante organice, 6) sindroamele confuzionale. Sindroamele ireversibile sunt cele care privesc sfera personalității și ele cuprind următoarele: 1) sindroamele legate de procesele de formare-maturizare psihică; a) arierația mintală sau oligofreniile, b) psihopatiile. 2) sindroamele legate de procesele de deteriorare psihică; a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relații în ceea ce privește „gradul de gravitate” al acestora, precum și „nivelul de restaurare al echilibrului psihic”. Direcția de succesiune progresivă a sindroamelor din punct de vedere psihopatologic ca gravitate clinică fig. pg. ms 181 1) Sindroame neurastenice 2) Sindroame afective 3) Sindroame delirante endogene 4) Sindroame halucinatorii 5) Sindroame delirante organice 6) Sindroame confuzionale Sensul de succesiune al sindroamelor în cursul procesului de restaurare al echilibrului psihic tulburat Din schema de mai sus, se poate observa că „succesiunea” sindroamelor este condiționată de viteza
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]