1,185 matches
-
și la funcția predictivă ale științei dominante, care continuă să fie Fizica. Interval de tranziție Comportamentele factorilor pot să sumarizeze un comportament sistemic de genul oscilației, chiar cu sens de vibrație, dacă reluăm imaginea că evoluția sistemului reprezintă mișcarea de demarcație dintre stabilitate și instabilitate economică. Oscilația, în cazul sistemelor economice, are sens doar în măsura în care această abatere cu frecvență mai mare sau mai mică de la linearitatea funcției de demarcație consumă excesele în mod accelerat. Adică această mișcare specifică a tendințelor economice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sens de vibrație, dacă reluăm imaginea că evoluția sistemului reprezintă mișcarea de demarcație dintre stabilitate și instabilitate economică. Oscilația, în cazul sistemelor economice, are sens doar în măsura în care această abatere cu frecvență mai mare sau mai mică de la linearitatea funcției de demarcație consumă excesele în mod accelerat. Adică această mișcare specifică a tendințelor economice, corespondentă cu funcția de ordine/dezordine din sistemele fizice, este ea însăși produsul subtil al substanței raționale a sistemului economic. În fond, oscilația tinde să extindă/ comprime fie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a sistemului economic. În fond, oscilația tinde să extindă/ comprime fie stabilitatea, fie instabilitatea consecințelor într-o formulă instantanee în esență. Practic, interioritatea sistemului economic nu este omogenă ca substanțiere nici a mijloacelor și metodelor de lucru, nici a rezultatelor. Demarcațiile oscilante dintre raționalitate și nonraționalitate nu exprimă însă prin ele însele specificul integrării comportamentelor factoriale. Întotdeauna există o corecție ce vine din alte tipuri de oscilații aplicate pentru demarcația dintre intenții și consecințe, dar și a altora, mai delicate, cum
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
substanțiere nici a mijloacelor și metodelor de lucru, nici a rezultatelor. Demarcațiile oscilante dintre raționalitate și nonraționalitate nu exprimă însă prin ele însele specificul integrării comportamentelor factoriale. Întotdeauna există o corecție ce vine din alte tipuri de oscilații aplicate pentru demarcația dintre intenții și consecințe, dar și a altora, mai delicate, cum ar fi oscilația separării formelor de proprietate, ca și în privința procesului de sectorizare a economiei (public/privat, real/monetar). Intervin și oscilații deosebit de importante în privința controlului extensiilor și propensiunilor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
exuberanța irațională, dilema prizonierului). Oscilația devine o funcție prevalentă în situațiile de control al exceselor de genul căutării de rentă în defavoarea raționalității, a apelului prevalent la bani fictivi, la piața neagră, economia subterană, situațiile de consumator captiv ș.a.m.d. Demarcația, în măsura în care limitează excesele, are o valoare pozitivă și favorizează tendințele de câștig în condiții participative de natură incluzivă. Tăietura prin mișcarea vibratorie a fierăstrăului raționalității între stările de stabilitate unde se substanțializează câștigul și cel de instabilitate unde se izolează
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
un loc modelul și mecanismul, ca paradigme ale cogniției contingente și, respectiv, cogniției arhetipale) și, pe de altă parte, paradigmei antropice (sugerată de sinteză și sistem, ca paradigme ale cogniției transcendentale și, respectiv, cogniției contextuale). Sunt în esență sursele de demarcație a semnelor, semnificațiilor și consecințelor a două tipare de modernitate, una născută din iluminismul rațional (prima modernitate) și alta născută din conștiența globalității (a doua modernitate). Cele două paradigme sunt chintesența unor trasee de cogniție aranjate pe principiul impurității, al
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economiei Deși reprezentarea pe care o avem asupra căilor pare să fie de natură istorică, în realitate comparația, cu atât mai mult cu cât s-ar putea să ne sugereze ideea de evoluție, nu ne ajută la înțelegerea esenței cogniției. Demarcațiile dintre căi sunt atât principiale, cât și din punct de vedere al operatorilor implicați. Dacă are ceva relevanță nu s-ar putea menționa decât raporturile intervenite în consistența principiilor și natura operatorilor. Disjungerile, când intervin, sunt în același timp de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
parcimoniei sau cea a complexității. Propensiunea, pentru reducerea efortului cunoașterii, îndeamnă către simplificarea termenilor implicați (a operatorilor) în cunoaștere, dar specificul obiectului cunoașterii cere o abordare din perspectivă multicriterială. Parcimonia versus complexitate este provocarea care tranșează, până la urmă, linia de demarcație dintre eșec (sau fantezie, utopie) și reușită în cunoașterea economică și în influențarea proceselor reale de tip societal. Eficiența în cunoaștere (să ajungem mai repede la adevăr, la mai „mult” adevăr!) trimite la opțiunea simplificării, Economia fiind sub raportul istoriei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
înțelegerii reperelor cunoașterii, ajunge și nu ajunge să confirme imaginea ca fiind o expresie a realității. Economia este o cunoaștere aproximativă prin definiție. Cogniția economică are multiple alte provocări din direcții neprevăzute sau încă necunoscute, între altele unele care privesc demarcațiile temporale, spațiale, istorice, de esență etc. Provocarea recentă este aspectul global și al globalizării ca un context al complexității obiectului de studiu, evident că și în privința extensiilor sale societale. Se știe deja că Economia are o perspectivă reducționistă asupra timpului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de paternalism. Căderea conceptului de sistem în păcatul metaforelor paradigmatice este posibilă. Ba chiar s-a întâmplat, dacă ne referim doar la tendința sistemului de a-și asuma explicarea proceselor istorice. Înțelegerea sistemelor ca fapte istorice nu ne aduce însă demarcația între niveluri și perspective explicative de alte metafore epistemice. Ceea ce ne interesează nu ar trebui să fie arheologia inventată a sistemelor, ci, spre exemplu, cum ne atașăm de diferențele lor explicative, de genul celor care au fost posibile prin ideea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
unificată prin globalizare. Puterea cogniției Ceea ce încurcă cel mai tare înțelegerea discontinuității introduse de metafora sistemului sunt două abordări surprinzătoare ca perspective nu doar pentru că una se cantonează în idealitatea destinată să unifice, iar alta în metateoria care conține soluția demarcațiilor în complexitate, ci pentru că amândouă au pornit din conștiința lucrurilor destinate să schimbe ceva ce strică starea de confort a teoreticienilor. Viziunea kantiană asupra lumii este prima încercare de a schimba dependența ierarhică în ordonarea umană a lucrurilor, dar ridicând
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pună sub semnul întrebării valori și instituții sacrosante create de Iluminism, suveranitatea și statulnațiune. Pentru a supraviețui, statele fie încearcă să se comporte precum economiile vizibilizate de firme potente și care sfidează guvernele ca actori economici, fie devin captive economiilor. Demarcația clară de unde încep să se înfiripe sistemele economice se leagă nu de un eveniment sau spațiu, ci de încheierea unui ciclu foarte lung de evoluție simbolizat de mecanism și mecanică, adică de imaginea paradigmei iluministe a progresului material sub formula
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a ritmului alert al crizelor inexplicabile ș.a.m.d. Postmodernismul este epuizarea formulelor de supraviețuire a sistemelor moderne golite de raționalizare, de principiul multului cu orice preț, de concentrarea unipolară a puterii, de recursivitatea proceselor de control al dezechilibrelor, de demarcația în oglindă a mecanismelor de reglare. Este faza epuizării consecințelor paradigmei preglobale, a conduitei în raționalitatea sistemelor ierarhice și mai ales în rezolvarea dilemei 20 vs. 80, a tensiunii explozive dintre suficiența celor care pot și abandonul celor fără acces
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
albumul de pe masă. Era una dintre fotografiile cele mai simple și mai teribile ale lui Faulques. Un copil surâzător, un teren de fotbal pustiu. Dar nicicând nu existase dezastru de război mai sinistru ca acela. Era pe linia confuză de demarcație sârbo-croată, puțin Înainte de Vukovar. Satul se numea Dragovac: o biserică ortodoxă, alta catolică, o primărie, un complex polisportiv. Un loc de țară, liniștit. Conflictul din Balcani trecuse pe acolo fără zgomot aparent; singura urmă vizibilă era vatra distrusă a fostei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
A priori, observarea se definește prin neutralitate: ea cercetează procese, studiază culturile microbiene și comportamentul cobailor, evoluția pieței și comportamentul clienților. În principiu, o observare corectă exclude orice implicare sau apreciere: ea furnizează informații și doar atât. Dar linia de demarcație rămâne foarte fragilă: este suficientă o simplă intensificare pentru ca observarea să se convertească în supraveghere, căci, de îndată ce informațiile culese impun o intervenție, încep să apară simptomele supravegherii. Când observarea încetează să mai fie legată de procese îndelungate și de constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la nou, curiozitatea interculturală, conștiința diferenței, observarea diferențelor, acceptarea diferențelor, ascultarea atentă, atitudinea non-critică, umorul sunt atitudini care favorizează adaptarea. Asimilarea este un proces avansat de pierdere a valorilor culturii originare și integrarea totală în cultura dominantă (engl. mainstream culture). Demarcația între aculturare și asimilare este greu de stabilit. 1.2.2. Alienarea culturală Alienarea culturală se produce atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a cristalizat un nou domeniu de cercetare în știință despre traiul laolaltă al oamenilor - sociologia emoțiilor 1. Theodore D. Kemper (1990, 3-4Ă, profesor de sociologie la St. John’s University, cofondator al domeniului, consideră că anul 1975 reprezintă momentul de demarcație a sociologiei emoțiilor în cadrul sociologiei: atunci Arlie Russell Hochschild a publicat studiul The sociology of feeling and emotion; tot atunci profesorul Thomas J. Scheff a organizat la adunarea de la Sân Francisco a Asociației Americane de Sociologie prima conferință pe tema
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
moștenirea” biologică a umanului, cât și controlul social, politic, cultural-ideologic ori comercial asupra trupului, performările sale încearcă să surprindă modul în care naturalul și organicul sunt supuse reinvenției tehnologice. În contextul operării tehnologice contingente asupra trupului uman și al dispariției demarcațiilor dintre artă-știință-corporealitate, ideile și teoriile postmoderne ale mutațiilor identitare par simple ficțiuni. Precum performările artistei Orlan, „lucrările” artistice ale lui Stelarc sunt corporal-umane, implicând propriul trup până la limita suferinței și restituind legătura strânsă dintre spațiu și corporalitate, în același timp
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
subiectivității postumane implicate în procesul de virtualizare. Această perspectivă a postumanului nu consemnează distrugerea ființei umane, ci întrepătrunderea corpului uman de tehnologie cibernetică cu scopul evidențierii materialității corporale deopotrivă ca tehnologizare și încorporare: „În postuman nu există diferențe esențiale sau demarcații absolute între existența trupească și simularea computerizată, între mecanismul cibernetic și organismul biologic sau între teleologia robotică și țelurile umane” (Hayles, 1999, p. 3Ă. Informația tehnologică care virtualizează umanul la interfața computerului nu poate fi într-adevăr separată în mod
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
asumate, este în general următorul: extinderea și îmbunătățirea umanului (fizic, mintal, socială și a umanității prin intermediul noilor tehnoștiințe. Postuman și transuman (cu nuanțele suprauman, metaumană sunt concepte utilizate adesea în același scop și cu aceeași conotație în cadrul curentului, fără o demarcație clară între ele și chiar sinonimizate: mai-mult-decât-umanul obținut prin augmentarea intelectului, a memoriei, a puterilor și a percepțiilor fizice etc. Definit printr-o perspectivă filosofică speculativă și interdisciplinară, mixând tehnoștiința cu economia, istoria, științele naturii și studiile culturale, transumanismul își
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologii informațional-comunicaționale. Identitatea (postăumană, ca solidaritate între materialitatea organic-mașinică, concretețea forțelor intelectului și subiectivitatea afectelor, este un proces de relații al organismului cu lumea, al minții cu trupul și al tehnologiei cu biologia. În această viziune sintetică se produce fluidizarea demarcațiilor existențiale și culturale fixe. Identitatea postumană, cyborgică, avatarică sau transgenică, (reăconfigurată în dimensiunile multiple și simultane ale spațiului virtual, este prin urmare una hibridă și nomadă, produsă la nivelul global al umanității și distribuită local sau individual, precum fluxurile informațional-comunicaționale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
îl dețin asupra unui anumit domeniu și, mai ales, asupra rezultatelor așteptate. De asemenea, și pentru politicieni colaborarea cu actorii nonstatali, din diferite sectoare, poate fi percepută ca o pierdere a controlului asupra deciziilor, ca o estompare a liniilor de demarcație a responsabilităților și, în final, ca o amenințare. În guvernanța în rețea, colaborarea este dominată de cultura organizațională, iar elaborarea politicilor implică acorduri și consens. Pentru aceasta sunt necesare abilități de diplomație, promovarea dialogului, aprecieri comune, implicare participativă și democrație
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
În realitate, granița care separă administrația de politică este destul de dificil de conturat, astfel încât sunt frecvente cazurile în care, pe de-o parte, birocrații se implică în deciziile politice, iar pe de altă parte, politicienii își asumă „încălcarea” liniei de demarcație dintre politică și administrație. Administrația este direct implicată în desfășurarea întregului proces al politicilor publice. În anumite cazuri, aceasta poate fi chiar o sursă de noi propuneri de politici publice, date fiind legăturile pe care aceasta le are cu agențiile
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
fără să îi fie teamă că va fi arestat. Nu scuzăm acest tip de limbaj, ci pur și simplu subliniem faptul că în viața privată fiecare are libertatea să folosească aceste cuvinte.) Un manager care nu trasează o linie de demarcație clară între aceste exprimări private ale sentimentelor și cele potrivite cu serviciul se poate trezi într-o ședință că, uitându-se la rezultatele trimestriale slabe, exclamă cu voce tare „Of, futu-i!”. Chiar dacă această exprimare poate exprima cu precizie sentimentele
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
cu dilema cu care el se confruntă în ce o privește pe mama sa în vârstă. Agresiunea verbală poate fi deseori eliminată pur și simplu prin apel la creativitate (un substitut preferabil pentru „manipulare”) de către potențiala victimă a agresiunii verbale. Demarcația firavă dintre agresiunea verbală și agresiunea fizică Deși serviciul dumneavoastră poate reprezenta o excepție de la regulă, totuși trebuie ținut minte că mii de incidente de agresiune fizică (majoritatea lor nereclamate) se produc în corporații în fiecare an. Acestea variază de la
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]