831 matches
-
de unde a fost apoi transferat la Suceava. Ar fi aprobat mișcarea lui Bogdanovici, fiindu-i martor acestuia că nu trădează Mișcarea Legionară prin ceea ce întreprinde. De asemenea, ar fi aprobat și înființarea ODCC și ar fi condus întreaga acțiune de demascare, dar din umbră, pentru ca scopurile sale subversive să nu fie descoperite. Maximilian Sobolevschi ar fi acționat în FDC din 1942, iar în 1947 s-a înscris și în Partidul Comunist. Condamnat în 1948, a fost încarcerat la Suceava, unde s-
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Octavian Voinea, Pafnutie Pătrășcanu, Aristotel Popescu și Dan Dumitrescu. Spre deosebire de procesul lotului Țurcanu, acesta n-a mai putut fi exploatat de comuniști, din cauza opoziției acuzaților. Gheorghe Calciu s-a ridicat împotriva absurdității întregii mizanscene și a denunțat adevărații responsabili pentru demascări: Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Dumitrescu, Marina și Avădanei 1. Calciu și Iosif V. Iosif au fost cei mai recalcitranți dintre acuzați, iar Dragoș Hoinic a refuzat să vorbească la interogatoriu, pe motiv că sentința a fost stabilită dinainte. Octavian Voinea recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Mărtinuș a ținut un prim discurs despre „reeducare”, dar fără să stârnească reacții. Țurcanu a apărut și el pentru a-și ține discursul de dinaintea bătăilor: „Reeducarea, de altfel, e o problemă de conștiință. Dacă vreți, o faceți, dacă nu, nu. Demascarea, în schimb, vreți, nu vreți, va trebui să o faceți. Vă obligăm noi!”1, ceea ce însemna că urmau să fie obligați să dea informații din exterior, chiar dacă se recunoștea că regimul nu urmărea îndoctrinarea ori transformarea lor. Nu este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe trupul lui, iar după câteva ore de torturi a izbucnit: „Cât Dumnezeul mă-tii vrei să mai stau eu în pușcărie din cauza ta, mă? Ori îți faci demascarea, ori, dacă nu, te duci îngeraș, după alții de-alde tine”2. Măgirescu recunoaște că s-a prăbușit fizic și psihic, ajungând în asemenea stare încât și-a acuzat logodnica, părinții, prietenii și colegii, iar mai târziu a fost folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
luat la întrebări de către acesta și Șleam, Pătrășcanu a recunoscut că își face „procese de conștiință” pentru că a aplicat bătaia la Pitești. Încă o dată i s-a spus că abia 1-2% dintre informațiile obținute era folositoare, regimul fiind sătul de demascări, dar cei doi au încercat să-i inoculeze speranța că va mai urma o acțiune. Totuși, la 1 august 1951, izolarea a fost desființată. Din septembrie 1951, când Badale a fost luat la Securitate pentru o săptămână, iar Pătrășcanu a
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
alții erau întărâtați și îl loveau mai cu sete. Dintre torturile la care a fost supus amintește: statul în picioare în fața priciului zile și nopți la rând (erau ridicați cu lovituri de ciomag dacă se prăbușeau), statul în poziția de „demascare” (statul în șezut, cu privirea îndreptată către degetele de la mâini), stivuirea (așezarea unul peste altul a 6-8 oameni, pe rânduri), lovirea reciprocă între membrii grupului, lovirea ore în șir cu o curea peste față. După ce au trecut de toate etapele
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
el ar putea minți pentru a se răsbuna pe mine, dacă ar vrea să facă acest lucru, întrucât a fost bătut în mod serios de către mine personal și de alții conduși de mine și a fost obligat să își facă demascarea din interior și exterior, și în prezent se găsește și el în aceeași situație cu mine prin faptul că și el a fost un element care a participat în mod activ la așa-zisele demascări 2. A fost torturat la
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost obligat să își facă demascarea din interior și exterior, și în prezent se găsește și el în aceeași situație cu mine prin faptul că și el a fost un element care a participat în mod activ la așa-zisele demascări 2. A fost torturat la începutul lui ianuarie 1950 în camera 4-spital de către un „comitet” din care făceau parte Țurcanu, Roșca, Pușcașu, Popa, Mărtinuș, Bogos, Pătrășcanu, Gherman și alții. Unul dintre cei care sufereau alături de el în cameră își aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ce mai cred» în astfel de lucruri”, motiv pentru care s-au compus scenetele triviale și cântecele batjocoritoare 1. Spre sfârșitul lui 1951, Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop în Zarca Gherlei, deși nu îi cunoștea traseul în demascări. Bănuia după îmbrăcăminte că face parte dintre oamenii lui Țurcanu, dar îl descrie ca pe un om tăcut și care căuta mereu singurătatea. Observase că Popa nu mânca și, într-o zi, i-a adus o bucată de halva, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
studiul efectelor tuturor acestor metode asupra psihicului victimelor (de reținut că acestea erau tineri în formare, cu o medie de vârstă de 22-23 de ani), trebuie să ținem cont și de solicitările ulterioare bătăilor. Deținuții erau forțați să-și facă „demascarea”, în fond spovedanii publice mincinoase, în care trebuiau, pe de o parte, să mărturisească toate datele despre activitatea politică din libertate și, pe de alta, să afurisească tot ce prețuiseră până în acel moment, cu accent deosebit pe familie și credință
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit, după spusele martorilor, doar ca să nu râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă „demascarea” erau obligați de agresori să inventeze orgii sexuale, deseori incestuoase. O victimă exasperată de torturi a început să strige: Aduceți-o pe mama, f... în c... de curvă, să o jupoi eu cu mâna mea. Aduceți-l pe imbecilul de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
destin al lui Pafnutie Pătrășcanu și al lui Titus Leonida, ambii torturați înainte de a schimba taberele, precum nici pe cele ale lui Fuchs și Steier, asupra cărora nu există date certe. În ceea ce privește împărțirea acțiunii în etape, Ierunca identifică patru momente: demascarea externă (informațiile ascunse la Securitate), demascarea internă (denunțarea ajutoarelor primite în închisoare de la gardieni ori alți deținuți), demascarea morală publică (defăimarea familiei, credinței, prietenilor și modelelor) și torturarea altora 1. Virgil Ierunca arată că acțiunea de la Pitești nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
al lui Titus Leonida, ambii torturați înainte de a schimba taberele, precum nici pe cele ale lui Fuchs și Steier, asupra cărora nu există date certe. În ceea ce privește împărțirea acțiunii în etape, Ierunca identifică patru momente: demascarea externă (informațiile ascunse la Securitate), demascarea internă (denunțarea ajutoarelor primite în închisoare de la gardieni ori alți deținuți), demascarea morală publică (defăimarea familiei, credinței, prietenilor și modelelor) și torturarea altora 1. Virgil Ierunca arată că acțiunea de la Pitești nu a fost singulară, amintind de reeducarea în stil
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pe cele ale lui Fuchs și Steier, asupra cărora nu există date certe. În ceea ce privește împărțirea acțiunii în etape, Ierunca identifică patru momente: demascarea externă (informațiile ascunse la Securitate), demascarea internă (denunțarea ajutoarelor primite în închisoare de la gardieni ori alți deținuți), demascarea morală publică (defăimarea familiei, credinței, prietenilor și modelelor) și torturarea altora 1. Virgil Ierunca arată că acțiunea de la Pitești nu a fost singulară, amintind de reeducarea în stil chinezesc, relatată de Dries van Coillie în J’ai subi le lavage
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Dumitrescu a răbufnit abia în momentele dinaintea trecerii în neființă, exclamând: „Ah, Doamne, cum m-ați înșelat!”1, dovedind totuși că atitudinea sa era una schizoidă. Au mai existat cazuri de adoptare a convingerilor comuniste și după încetarea acțiunii de demascare, însă numai pe perioada detenției, explicabile prin lipsa informațiilor despre ce s-a întâmplat cu Țurcanu. În cele mai multe situații, persoanele în cauză au fost rapid puse la punct de către ceilalți deținuți, verbal sau chiar fizic, și s-au repliat. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Dennis, România sub regimul comunist, ediția a II-a revăzută, îngrijită de Romulus Rusan, traducere de Delia Răzdolescu, Fundația Academia Civică, București, 2006. Deletant, Dennis, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, Editura Polirom, Iași, 2001. Dumitrescu, Grigore, Demascarea, Editura Autorului, München, 1978. Fürtös, Robert, „Implicarea organelor MAI în acțiunea de Reeducare. Cazul Pitești (1949-1951)”, Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu și Iulia Pop (eds.), Rezistența anticomunistă. Cercetare științifică și valorificare muzeală, vol. II, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006. Gheorghiță, Viorel, Et
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dacă vremea era rece.v. Un sacrificiu comparabil cu cel al cuplului Manole, unde bărbatul și-a zidit soția legitimă pentru ca murii bisericii să nu se prăbușească. Alături de el, această nouă Ana, punându-și nurii la temelia moralei comuniste prin demascarea îngrozitorului vampir de inocențe romano-daciene, având în suflet dramele corneliene și aspirația de a sluji învățământul din cătune, la munte și la șes. Sublimitatea sugestiei subliminale a gestului mă face liric, așa încât nu pot rezista ispitei de-a scrie un
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lentilă (1995) vedea viitorul nostru încă deschis dinăuntrul modernității spre modernitate, Omul recent (2001) propune o revizie integrală a oricărui optimism naiv: „Viitorul e sumbru”1 - ne anunță acum H.-R. Patapievici, pentru a continua printr-o benefică și nemiloasă demascare a ultimei specii caricaturale de om, produsă de o modernitate nechestionată. Este vorba de modernitatea tacită în care trăim zi de zi - obedienți și adormiți, ca în fața unui fenomen „de-la-sine-înțeles”. La noi, o astfel de cronică a prăbușirii nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o accentuare a controlului sovietic asupra „partidelor-frățești”, și În interior de o radicalizare a politicii de reprimare. Este momentul când chemările la „unitate” și „colaborare” ale diverselor forțe interne sunt Înlocuite cu cele ce vorbeau de „reprimarea forțelor reacționare” și „demascarea dușmanului”, În conformitate cu teza stalinistă a ascuțirii luptei de clasă. Lupta de clasă se aplică nu numai Împotriva „dreptei”, ci și În cadrul stângii; astfel, comuniștii români vor „anexa” Partidul Social-Democrat, În cadrul unui congres de „unificare forțată”. Singura concesie comuniștii o fac
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
popular rus. În România, propaganda oficială a reluat În Întregime, ca În tot blocul comunist de altfel, tezele xe "Moscovei"Moscovei. Presa și agitatorii Comitetului Democrat Evreiesc se vor alinia și ei corului acuzator, Încercând chiar să se evidențieze În demascările dușmanului sionist. Astfel, Într-un material documentar difuzat de Comisia de Agitație și Propagandă a Comitetului Central al C.D.E., În care era prelucrat procesul xe "Slansky"Slansky, după ce se repetau cu conștiinciozitate „crimele” acuzaților, reluându-se sistemul de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
caracterul colectiv-generalizator al acestora frizează rasismul: „Procesul xe "Slansky"Slansky a arătat că fracționiștii, troțkiștii, sioniștii, naționaliștii, elementele din brigăzile internaționale au fost folosiți În trădări murdare. Toți șsubl. L.R.ț au fost În evidența spionajului imperialist”7. Prin aceste demascări, conducerea comunistă română se alinia liniei politice a xe "Moscovei"Moscovei, de „Întărire a vigilenței revoluționare”, de luptă Împotriva mentalității de „gură-cască” - formulă lansată În epocă pe fundalul procesului xe "Slansky"Slansky și al anchetei medicilor de la xe "Moscova"Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
șeful partidului, după ce Își neutralizase principalii adversari din conducere, realizează că este necesară - și posibilă - o anume distanțare de xe "Moscova"Moscova. Tendința se va accentua după Congresul al XX-lea al Partidului Comunist sovietic, din februarie 1956, când, o dată cu demascarea lui xe "Stalin"Stalin, părea evident că xe "Hrusciov"Hrușciov urmărește schimbarea liderilor est-europeni staliniști. În acest context, ca un reflex de apărare, se Încearcă reluarea relațiilor cu Occidentul. Întreaga atmosferă internațională pare a facilita un asemenea proiect. România este
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
emigrarea. De altfel, hotărârea Secretariatului Comitetului Central al Partidului din 12 mai 1950, care decide „eliberarea” emigrării, cuprinde și un complex de măsuri atât de propagandă, cât și pe linie informativă antisionistă. Astfel, În hotărâre se prevede: „Se va intensifica demascarea și combaterea sionismului, a conținutului său reacționar, contrarevoluționar etc.”. Acoperirea propagandistică trebuia să faciliteze și să explice represiunea cerută de un alt punct al acestei hotărâri: „Vor fi luate măsuri de către organele de stat Împotriva organizațiilor sioniste, care Își desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Chișinevschi"Chișinevschi a coordonat Securitatea, Miliția și Justiția. În acest context, el este cel ce a dirijat înscenarea judiciară a „grupului xe "Pătrășcanu"Pătrășcanu”. După excluderea grupului xe "Pauker"Pauker-Luca, xe "Chișinevschi"Chișinevschi - care l-a sprijinit pe Dej În „demascarea deviatorilor” - avea să fie considerat „omul nr. 2 din aparatul de partid”, fiind Însărcinat să conducă ședințele Biroului Politic În absența lui Dej1. În Întreaga perioadă până În 1965, cei doi sunt singurii evrei membri ai Biroului Politic. De altfel, niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
se moare”. Pentru unii care abia își târau existența ca Nicolae Pătrașcu vorba asta era descurajantă. Tavi Voinea spunea mereu: „Nu mă tem de moarte dar mă tem de chinurile dinaintea ei". Avea experiența lui și a altora care în timpul demascărilor de la Pitești și Gherla, ajunși la disperare, încercaseră săși pună capăt zilelor. în camera noastră ne luptam cu punerea pe picioare a Comandantului Nicolae Petrașcu. Îi vedeam suferințele fizice și sufletești și uneori mă enerva lipsa lui de voință de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]