727 matches
-
uși, zbîrnîie În stîlpii și În pereții albi, se scurge din tavan. E pretutindeni, e ca un duh malefic care parcă vine din chiar structura clădirii, din fibra acestei realități, care are aspectul unui experiment psihologic condus de un doctor dement. După ore bune de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de roboți pe ale căror chipuri de plastic Îmbujorate veselia tîmpă are ceva Înfricoșător, clămpănind din gurile lor infernale, ținîndu-se de brăcinari sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e inerțial, realitatea Îl ia pe nepregătite și, cînd iese din starea de euforie, se crispează. Cum e posibil? Ce se Întîmplă? Atît de simplu? Atît de repede? Am scăpat așa ușor de Ceaușescu, de tot aparatul lui infernal și dement? SÎntem liberi? SÎNTEM LIBERI? Cum o să arate lucrurile de acum Înainte? Ce contează, sîntem liberi... liberi... Pur și simplu, Ceaușescu nu mai există. Părul de pe Întreg corpul pare viu, trăiri În pragul nebuniei, această ușurare care ne umple ochii de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era de temut. Totuși, totuși, trebuia ferită de abominabila vulgaritate a maturizării. Imaginea lui Hattie rătăcind într-o lume secreta, de aventuri sexuale, pur și simplu îl teroriza pe filozof. S-ar fi zis că-și spunea cu o pasiune dementă: „Ea nu trebuie să păcătuiască“. Acest chin, care se manifestase și înainte prin premoniții torturante, se materializase, printr-o fatalitate, exact acum, când John Robert începuse să simtă sau să-și imagineze că îi slăbesc puterile intelectuale. Încerca senzația cucernicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex, și privirea cu care o fixa pe Hattie era atât de intensă, încât părea aproape sașie. Fața rotundă îi lucea de parc-ar fi fost transpirată, ochii distanțați îi erau umezi de emoție, pe buze îi încremenise un surâs dement, care-i dezvelea dinții pătrați. Capul părea straniu, ca un dovleac iluminat pe dinăuntru. Intrase în Papuc prin pivnița de cărbuni, care avea o fereastră ce dădea spre coridorul din spatete casei (fereastră care, pe vremuri, înainte de a se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu de a strânge fata în brațe, ci de a o zdrobi, așa cum o fiară puternică zdrobește un animal firav, dorința de a-i sfărâma oasele fragile și de a le auzi pârâind între fălcile lui. Hattie îi văzu zâmbetul dement și sticlirea din ochi și apucă mâna de piatră de pe masă. Ce faci aici? o întrebă Ruby pe Diane. Ruby hoinărea prin grădină, amestecându-se printre petrecăreți și oprindu-se din când în când cu brațele încrucișate la piept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după plecarea lui, George o strangulase în tăcere pe biata femeie. Vedea parcă trupul ei micuț, cu fusta franjurată și pateticele cizme de lac, zăcând neînsuflețit pe șezlong, în timp ce George se uita în jos la el, cu zâmbetul acela radios, dement. Pe Tom îl dureau umerii în locurile în care se înfipseseră degetele lui George. Și avea senzația că fusese zvârlit pe scări cu un picior în fund. Imaginația îi era complet otrăvită, bântuită de viziuni demonice, respingătoare. O revedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să-și înfrâneze râsul cu sughițuri. Chițu se întoarce la masa lui de lângă intrare făcând grimase aproape demente de victorie. Profesorul Panciu abia dacă a întors un pic capul în direcția de unde i s-a adus meniul. Cu mâna stângă împinge mapa spre capul celălalt al mesei, semn că nu-l interesează, în timp ce cu dreapta scutură scrumul în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
existenței, asumate cu o tensiune colosală, bufonul cerșetorului întâlnindu-se, din nou cu Cioran, după care insomnia este un fel de act de eroism și fiecare zi este o luptă pe care o pierzi de la început, dar, dintr-un orgoliu dement, nu renunți, deși totul nu-i, potrivit lui P. Plopeanu, decât o numărătoare pe degete lipsă. Eliberat de complexe, după ce a parcurs tot acest spectacol intern, bufonul-cerșetor descoperă dramatic faptul că e singur: sunt singur / stăpâne (...) / doar eu mă dizolv..., simțind
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică, imorală, scuturată de pofte drăcești, ce mai: bampirul care suge sân gele poporului... De la „ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au simțit atrase (ori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spunea că tufișurile de la Maraton și perșii "cu părul lung" l-au cunoscut bine. Nimic altceva. Nici o vorbă despre opera sa de dramaturg! Unde mai poate fi întîlnită această superioară modestie, azi, când setea de glorie a ajuns la forme demente? Și nu e singurul lucru de neconceput azi. Când fiul lui Sofocle, temîndu-se că tatăl său îl va dezmoșteni în favoarea unui frate bastard, l-a dat în judecată pe dramaturg și a cerut să fie pus sub interdicție, ca senil
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a ridicat un turn subțire de o sută de metri înălțime, având în vârf un fel de stea enormă! Dar e imposibil de descris clădirea asta nebunească, trebuie văzută cu ochii. „E faimoasa Mole Antonelliana, opera unui arhitect genial și dement din secolul al XIX-lea. Mă reție și grotesc, kitsch curat, dar la o scară la care kitsch-ul devine fantastic, copleșitor. Nu mai există așa ceva în lume“, ni se spuse. După ce ne-am scrân tit gâturile privind ciudățenia colosală
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mea m-a scos tot timpul din toate încurcăturile. Asta-i cea mai mare încurcătură din viața mea. Tu n-ai reușit să mă scoți din ea. Prin urmare, nu poți fi sora mea. Silogismul avea un fel de logică dementă. Auzise reproșul ăsta de nenumărate ori. Dar, ajungând la o limită, cedă. —Termină, Mark. M-am săturat. N-ai nici un motiv să-mi faci chestia asta. Știu că suferi, dar toată povestea asta cu negarea nu te ajută la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți. Iar ei continuă să apeleze la el cu speranța nezdruncinată și Încrederea copiilor creduli că un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hartă, n-ai cum să cunoști Brooklyn-ul după hartă, zic. — Știi să-noți? zice, așa, hodoronc-tronc. Doamne! Numai că, știi, acum Începusem să pricep că tipul era cam scrîntit. Băuse și mult, bine-nțeles, dar avea În ochi o privire dementă care nu-mi plăcea. — Știi să-noți? zice. — Bine-nțeles, zic. Dar tu? Nu, zice. Doar cîteva mișcări. N-am Învățat bine. Păi, e ușor, zic. Nu-ți trebuie decît un pic de Încredere. Să vezi cum am Învățat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a face ca sistemul în chestiune să nu mai fie locuibil. Își ridică ochii. - Mareșalul Rour ține destul de tare la o nouă idee de-a lui, sugerată recent de un tânăr psiholog. Este vorba de repopularea unei planete numai cu demenți criminali. Mi se pare, deși nu am încorporat acest lucru în concluziile noastre, că aceasta s-ar putea constitui într-o interesantă experiență susceptibilă de a fi încercată, când planetele în chestiune vor putea fi locuibile. Îi întinse documentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era o suferință a structurii mele... După un timp, broscuța a reînceput să se miște. Atunci m-am mai liniștit un pic : măcar trăia... Dar ea ținea să-și ducă până la capăt Marele Joc. Se învârtea spasmodic, ca o elice dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam să stau cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a face ca sistemul în chestiune să nu mai fie locuibil. Își ridică ochii. - Mareșalul Rour ține destul de tare la o nouă idee de-a lui, sugerată recent de un tânăr psiholog. Este vorba de repopularea unei planete numai cu demenți criminali. Mi se pare, deși nu am încorporat acest lucru în concluziile noastre, că aceasta s-ar putea constitui într-o interesantă experiență susceptibilă de a fi încercată, când planetele în chestiune vor putea fi locuibile. Îi întinse documentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
păgubaș. ― Nici prin cap nu-mi trece. Aici n-am nici o șansă. Peste două săptămâni se întoarce nevastă-ta. Unde o să mă duc? Cine mă ascunde? ― O să căutăm o formulă, până la urmă găsim ceva. Femeia asta ori e escroacă, ori dementă! Dascălu rîse: ― E un înger! Știi, mi-a vorbit de o țară plină cu fluturi albaștri. Tu ce crezi, există așa ceva? Dincă îi ocoli privirea. Îngână moale: ― Cred că există. De ce să nu existe... ― Dă-mi o țigară și trusa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urât din partea noastră să învinuim pe cineva pentru bunele sale intenții. ― Hm, râse superior Miga, ai rămas tot fetița drăgălașă care nu vede nimic rău în jur. Bune intenții, fără îndoială, dar reflectat o singură clipă că prin inițiativa aceea dementă punea și viața noastră în joc? A fost o simplă șansă că am scăpat neatinși. Bătrâna își ridică fața. Îl privi în ochi. " Ce meschin ești, Șerbănică!" ― E adevărat, declară plină de admirație, la asta nu m-am gândit. Dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mănîncă! Matei trase adânc din țigară. Observă sarcastic: ― Mai ai timp să renunți. Fă-ți bagajul și întinde-o! O măsură dintr-o parte: Sânt convins chiar că nu ți-ar strica să schimbi aerul. Femeia îl țintui cu furie dementă, albă la față. ― Pește ordinar! Ți-ar... ― Stăpînește-te, draga mea, interveni Melania Lupu. Dumnealui glumește. Ținem doar cu toții la dumneata și sânt convinsă că te vei descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre Panaitescu, despre obiceiurile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o cantitate bunișoară. Domniilor voastre vă ajunge Vânătorul. Se adresă bătrînului: Poartă semnătura lui Rembrandt, papa, pictor olandez cu mare trecere... Îți spun toate astea pentru că, sânt convins, cunoștințele dumitale în materie... ― Termină, domnule, odată! izbucni Grigore Popa pe neașteptate. Ești dement? ― Cât se poate de realist, papa. Și cu asta să trecem la fapte! ― Mă așteptam, spuse moale bătrâna, să ne întrebați dacă sîntem și noi de acord... ― Fleacuri! Pentru cât v-a mai rămas de trăit, vă ajunge gagiul cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu are probe împotriva ta..." Arboră o expresie de stupefacție: ― Cum mi-aș fi putut închipui? E prea mult, domnule maior! ― Exact cum ați spus, o întrerupse Cristescu. V-ați închipuit! Numai cineva cu fantezie putea să deslușească jocul acesta dement. Popa era inteligent, dar n-avea imaginație. Matei și Valerica Scurtu nici atât... ― O clipă! interveni Vâlcu. Am impresia că discutați inutil. Dacă vă amintiți, în timp ce oamenii mureau pe capete, eu mă aflam la Iași. Am sosit abia azi-dimineață. Contabilul vorbea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
propuse pentru întîrzierea atacului. Nu încăpea îndoială că dăduse de un om remarcabil. Își ieși din reverie și-i spuse aproape în șoaptă lui Greer: ― Și unde i-ai lăsat pe Kershaw și pe ceilalți? INDIVIDUL IZBUCNI ÎNTR-UN ȘUVOI DEMENT DE VORBE, TRĂNCĂNIND CEVA DESPRE EXISTENȚA A ȘAPTE PLANETE LOCUIBILE ÎN CONSTELAȚIA ALPHA CENTAURI, TREI DIN ELE CHIAR MAI PLĂCUTE DECÎT PĂMÎNTUL... \ ȘI JUR CĂ I-AM LĂSAT PE UNA DINTRE ACESTEA. N-O SĂ LI SE ÎNTÎMPLE NIMIC RĂU. O SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
invazii ce pare de neoprit. Kurno își trimite emisarii ei către Terra, iar semințele ființelor vegetalo-electrice rodesc pe Pământ, cucerind oraș după oraș. Totul evocă atmosfera sumbră și terifiantă din The day of the triffids. Oamenii sunt neputincioși în fața multiplicării demente a structurilor ce iau în captivitate continentul nord-american. Nici măcar bombele atomice aruncate, ca un semn al disperării, nu mai pun zăgaz avansului implacabil. Rasă sângeroasă, locuitorii de pe Kurno sunt posedați de un instinct voyeurist al lichidării civilizațiilor. Ei urmăresc, pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
faptul că nu sânt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i dovedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]