449 matches
-
fără suman. Va fi fost prin aprilie? Tata ține un ciocan în mâna dreaptă și e neras. Probabil, repara ceva când l-am întrerupt și l-am fotografiat. Acea casă am fost pe punctul s-o incendiez, într-un elan demiurgic, când aveam trei sau aproape patru ani, ceea ce m-a costat o fobie (ignifobie) de care sufăr și azi. Trebuind să spele niște rufe în curte, mama a comis greșeala de a mă lăsa singur, nesupravegheat, în casă. Și am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sale înăsprite de muncă și ani, sunt simbolul generozității și dăruirii absolute cu care ne‐ a ocrotit pornirea pe albiile mari ale vieții. Această pecete a mucenicilor o sărut cu respect și cu dragoste, și‐n fața monumentalității chipului său demiurgic, mă plec și mă‐nclin cu venerația cuvenită aceleia ce mi‐a oferit darul neprețuit - numit VIAȚĂ .” Tot din respect pentru mamă, din prea mare și cuvenit respect, cu care oricare din noi ar trebui să alerge, un alt condeier
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
vitalitate a percepției. Poetul trăiește miracolul unei existențe plenare, cosmicizate prin intermediul scrisului. Transformat în zeu ce colindă, cu „flautul de azur pe umăr” (Relieful poetului), printr-un univers armonios, poetul se regăsește și se contopește cu acesta, într-un impuls demiurgic integrator: „Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit/ Și-apoi să-ți scrii poemele țâșnind din frunte” (Poemul poetului tânăr). Lirismul devine confesional, sentimental, uneori retoric. În poeziile de dragoste, iubita, natura și poemul se identifică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
umane. Pornind de la conceptul lui Ptolomeu, că pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai mult pe intuiție decât pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
exemplu, în volumul "Tinerețea lui Don Quijote", o mai accentuată preocupare nu numai pentru condiția poeziei, cu acea libertate a spiritului față de motivele poetice, ci și un interes deosebit pentru condiția poetului, pentru ipostazele în care apare: umil, neputincios, măreț, faustic, demiurgic. Își va ucide chipul în oglindă (ca Ion Barbu în poemul "Falduri"): "La sfârșitul fiecărei luni/ Fac la marginea oglinzii/ O piramidă de capete,/ ca Lăpușneanu". Sorescu este urmărit de dublul său multiplicat în oglinzi. Oglinda este martora zădărniciei, gestul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de capete,/ ca Lăpușneanu". Sorescu este urmărit de dublul său multiplicat în oglinzi. Oglinda este martora zădărniciei, gestul lui Sorescu fiind al conștiinței morale, dar și al celei intelectuale, așa cum apare și la Wilson Wiliam din poemul lui Barbu. Ipostaza demiurgică în care apare creatorul ("Vis"), nu exclude ideea că arta cere sacrificiu: " Voi vă veți îndepărta de mine/ Lăsându-mă să mă prăbușesc singur/ De pe propria-mi zidire/ Așa cere tradiția" ("Meșterul Manole"). Într-o zi însă își va contempla
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e calculat dinainte/ Cu mare precizie,/ Numai noi, naivii/ Mai umblăm pe la policlinici". Volumul se numește "Moartea ceasului", pentru că poetul se vrea în afara timpului. Ceasornicul a obosit să mai măsoare "destrămarea", de aceea încearcă să se situeze într-un timp demiurgic: " Unde ceasurile se potrivesc singure/ După inima lui Dumnezeu". Marin Sorescu își construiește poeziile după un anumit tipic; formulează, în primele versuri ideea, apoi o comentează descriind o lume de obiecte, se uimește, râde deschis, cum am spune, în văzul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
recurență ale liricii acestui poet. Ștefan Amariței refuză, fără nicio îndoială, derizoriul în profitul esențialului: specificitatea imaginarului său provine, de altfel, tocmai din accesul constant la simbolistica și retorica vârstei de aur a poeziei, cea care se hrănea din vocația demiurgică, intenționând să refacă legătura directă, nemediată a omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul său de debut (Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996) constituie un avertisment. E adevărat că, la o lectură expeditivă, s-ar putea crede că opul conține mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
textuală. Este vorba despre o lume în-semnată de conștiința superiorității auctoriale ("Primiți-l cum se cuvine pe călătorul străin, poate că el poartă semnul!"), care îi permite creatorului ei să propună o altă variantă de reflexie a instanței postulate drept demiurgice: "Dumnezeu e mort spune Nietzsche/ e doar obosit spun eu -/ și câteodată amnezic". Sătul să stea "pieziș în umbra lui Dumnezeu" (Ceea ce flacăra nu știe)/, actantul liric se încumetă să își exhibe minusurile, convertindu-le pe loc în rechizitoriu cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
major al acestui gen de reflectare narcisiacă, asumat însă fără preget într-un discurs care se va focaliza, cu aceeași obstinație, pe aceeași retorică grandilocventă a eului hiperbolizat, având acces la celest ("dar ridicând genunchiul nestins în alte sfere") și demiurgic ("poetul în haine de purpură"). Într-adevăr, volumele următoare de poezii semnate de Dan Laurențiu (Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, Cartea Românească, București, 1975; Zodia leului, Cartea Românească, București
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
renăscut/ își scutură frunzele/ de aur/ de foc/ ale cuvintelor/ nerostite încă/ de bătăile inimii" (poem din O liniște... Cuvinte). Sau felul în care înțelege să raporteze Lumina vieții la cuvânt, o suprarealitate poetică suverană, ce posedă câteva dintre atributele demiurgice: "chemat/ sau nechemat/ cuvântul este prezent/ de la început/ îl auzi/ sau nu-l auzi/ cuvântul este prezent/ îl simți/ sau nu-l simți/ cuvântul este prezent/ scris adânc/ în tainele frunții tale/ acoperă-ți gândurile/ cu nisipul deșertului/ spală nisipul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din ce în ce mai redusă. Ea va face locul unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dornic să-și clameze de fiecare dată diferența înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul constă într-o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale încrederii în hieroglifele originare care ar atesta, pe de o parte, existența unor forțe supranaturale, trans-senzoriale ș.a.m.d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și har demiurgic, care este Poetul) de a putea oricând comunica, prin intermediul revelațiilor, al extazelor fascinant iluminatorii, cu aceste forțe stranii. Alchimistul Abstractor din Inel cu enigmă se lăsa învăluit de zumzetele adormitoare din "grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este starea de reprezentare la care se raportează cogniția în condițiile atingerii limitelor metodei raționale, prin saturația reducerii la absurd și angajamentul ei în formule cu reprezentări reîncărcate (în care se regăsesc elementele excluse anterior). Sensul inversiunii este recentralizarea viziunii demiurgice pe omul deplin (creator în contexte și, totodată, de contexte, care în timp ce se creează pe sine participă la creația intersubiectivității, deschizându-și posibilitățile de înțelegere și explicație în contexte structurante social). Sunt în esență două magistrale complementare ale cunoașterii. Apare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
un Dumnezeu care-l ajută pe omul de știință să-și facă lumea proprie. Este același mecanism implacabil care ne spune cum să înțelegem și să acționăm. De aceea Platon este inspiratorul lui Kuhn. Dreptul omului de știință la diferență demiurgică este asigurat de inovarea peșterii proprii. Ceea ce face omul de știință este să scoată din când în când câte o nălucă pe scena vieții ca motiv de a arăta tuturor că există și altceva decât demnitatea confirmată de Agora și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Viziunea chardiniană a punctului omega, ca evoluție dinspre material spre spiritual, dinspre contingent spre noosferă, cu sensul de înălțare a omului la propria-i condiție de ființă integral spirituală încearcă o conciliere a antropologicului cu expresia forței primordiale a spiritului demiurgic, dar, vai, mitul ne golește de sentiment, ne eternizează natura umană pentru a ne salva de povara condiției umane (Chardin, 1997). Calea indicată de „punctul omega” este unificarea cu ignoranța noastră, după o soluție dată în repere de metafizică sacralizată
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
poeziicântec care reeditează geneza universului. Motivul orfic, concretizat întro imagine sinestezică, reliefează capacitatea poeziei moderne de a surprinde totalitatea lumii și complexitatea trăirilor umane: Ar trebui un cântec încăpător, precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. Enunțul final sugerează forța demiurgică a poetului modern ce creează noi universuri, ridicânduse la „modul intelectual al Lirei“. Simbolurile selectate din mitul biblic al genezei (spațiul paradisiac, cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care sunt concretizate caracteristicile liricii moderniste. Astfel, noua poezie este cântec
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Evei trunchi de fum) în raport cu realitatea imperfectă din care se inspiră este sugerată prin dubla opoziție: totalitate/fragment (trunchi/coastă), prin cipiul fe minin (considerat de I. Barbu superior)/principiul masculin (Eva/Adam). Ideea poe zieicântec ce echivalează cu actul demiurgic este accentuată prin versificația bazată pe ritm iambic și rimă îmbrățișată, pe armonii imitative (versul 6) și pe tehnica modernă a ingambamentului. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
metaforă simbol pe care se structurează întreaga viziune poetică. Identitatea iubire- leoaică reliefează perfect mecanismul neomoder nist al construirii imaginarului poetic. Sentimentul erotic este obiectivat, proiectat în afară, materializat, corporalizat, ca o realitate palpabilă, copleșitoare ce înalță eul la dimensiuni demiurgice, așezândul în centrul lumii. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Apare astfel evidentă noutatea șocantă a viziunii prin care Nichita Stănescu con cretizează tema erotică, trăirile inefabile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dialog poetic peste vremi, prefigurând intertextualitatea care va defini creațiile postmoderniste din etapa a treia - cea metalingvistică - a creației stănesciene. Eul liric se situează în centrul acestui univers „pulsatoriu“ (când mai larg, când mai aproape), ca punct fix și prezență demiurgică mai întâi (în jurul meu) și ca „axis mundi“ mai apoi. Abia ivit în lumină, noul cosmos își împrumută culorile și armoniile sonore din universul lăuntric, devenit deodată neîncăpător, al celui îndrăgostit. Mișcarea ascendentă a eului spiritual ce a descoperit dragostea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și cea a eternității formelor sau a tiparelor efemerului. Iar aceasta din urmă e dezvoltată cu variații infinite, ca o formă de poetică iubire pentru veșnica înnoire din universul pieirii. Or, aceste două teze nu pot figura în cadrul aceluiași discurs demiurgic decât cu condiția ca ele să fie explicit puse în relație. Acest lucru lipsind, textul rămâne eliptic până la obscuritate, dacă nu chiar până la fractură logică. Pentru că pot proveni dintr-un alt tip de discurs, între alți parteneri.” Critica filologică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
în timp ce subiectul uman s-a străduit să demonstreze că este mai mult decât o simplă mașină, fie grație raționalității, fie prin argumentul afectivității. Rezumând, ambiguitatea diacronică a metaforei mașinii în raport cu umanul a desemnat fie servitudinea omului în fața intrumentelor, fie capacitatea demiurgică a omului de transcendere a limitelor naturii, fie oglinda destinului tragic al individului-prizonier în închisoarea legilor implacabile, fie puterea subiectului de a se elibera de lanțurile necesității. Aceste conotații istorice ale mașinii și-au pierdut din intensitatea expresivă și funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Dennett, 1995Ă. Legătura dintre cyberpunk și corpul sintetic (vezi Clark, 1995Ă nu este stabilită în mod întâmplător în acest caz, legând recursivitatea algoritmică de replicarea vieții și de autosimilaritatea textului. Critica domeniului vieții artificiale și a neodarwinismului diminuează strălucirea aurei demiurgice în care se înfășoară inițiatorii domeniului, în primul rând prin reactualizarea tezei bergsoniene a imposibilității de reproducere a „elanului vital” al evoluției sau a mișcării înseși a vieții: omul poate doar imita viața și procesele creării de viață, prin propria
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în ipostaza de fuziune om-animal-tehnologie, un exemplu al reconfigurării practice a relației dintre specia umană și alte specii, specii existente în mod natural sau create prin intervenție sintetică și al raportului dintre artist și creația sa vie, obținută prin efort demiurgic, ca imagine-organism: Fiecare organism viu are un cod genetic care poate fi preluat, iar ADN-ul recombinat poate fi trecut la generația următoare. Artistul devine în mod literal programatorul genetic care poate crea forme de viață scriind sau alterând acest
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]