449 matches
-
setea de iubire ca act al cunoașterii absolute. Zborul Luceafărului devine un fulger („Părea un fulger ne-ntrerupt/ Rătăcitor prin ele") amintind de dinamismul luminii, pură energie surprinsă În curgerea ei prin timp și spațiu. Punctul final al călătoriei este spațiul demiurgic, atemporal, acel moment de dinaintea nașterii lumilor: „Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremeancearcă În zadar Din goluri a se naște". În dialogul cu Demiurgul, Luceafărul este Însetat de repaos: „Și din repaos m-am născut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
alt gen de fericire, în momentele în care simțea substanța cuvântului vibrând sub pana sa precum statuia însuflețită sub dalta sculptorului Pygmalion, acela îndrăgostit de propria operă. Mitul antic sugerează că fericirea creației îl înalță pe om la plenitudinea actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
alt gen de fericire, în momentele în care simțea substanța cuvântului vibrând sub pana sa precum statuia însuflețită sub dalta sculptorului Pygmalion, acela îndrăgostit de propria operă. Mitul antic sugerează că fericirea creației îl înalță pe om la plenitudinea actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
își crează prin aceasta lumea ei și se comportă astfel față de ea ca față de ceva străin, pe care trebuie acum să-l însușească"90). O convenție a alterizării proiective face ca o conștiință reflexivă întemeietoare de experiență să joace jocul demiurgic în câmpul cunoașterii și să obiectiveze o personalitate în esența ei universalistă. Drumul progresiv al spiritului trece prin etapele valorificării reflexive și preia întreaga încărcătură a acestora pentru o investire mai înaltă care urmează să încununeze parcursul fenomenologic. În consecință
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și asupra sa. Astfel tematizată, condiția umană ține de conceptul iradiant al "adaptării", de semnificațiile pe care le instituie concepția schimbului informațional și vital permanent în care individul se regăsește. Astfel, și în cunoașterea de sine omul se poate comporta demiurgic și poate organiza edificiul personal, în conformitate cu o caracteristică a investirii care îl face aproape permanent neindiferent în demersul orientării către sine însuși. Nucleul creator singularizează transferul teoretico-pragmatic specific condiției umane în fața alternativei neutrale cibernetice și exaltă menirea dezinteresată și legitim
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos în rugul verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor zimțate, răzlețite-n plăpumi și ponoare, râvnitor să râdă strașnic, bubuitor, demiurgic, din foale, din încăperile inimii, din sângele ficatului și-al splinei, din rinichii pișorcoși, din mațul minților nălucindu-i genial pampuște duioase, crudele, virginale... pe urmele voioase, bine întipărite în memorie, ale lui Rabelais. Când au apărut, și după aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
al Vieții și al Morții, cel situat de antici în centrul lumii teatrului, iar, spațial, în mijlocul semicercului format de treptele amfiteatrului, între lume (spectatori) și scenă (actori), dominând spectacolul lumii și spectacolul sacru, dedicat zeilor, de pe scenă. Asumându-și „rolul” demiurgic al zeului, autorul nu este decât un alter de rang inferior, un practicant al misterelor sacre, pe un altar imaginar, un revelator al cuvântului divin, prin euritmia operei sale. De aceea, probabil, la Blaga, locul divinității este atât de pregnant
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
Unele motive pe care le întâlnim în narațiunile cosmogonice românești au un caracter mai larg, probabil universal. Este ceea ce s-a observat în legătură cu motivul confruntării dintre divinitatea creatoare și adversarul ei, acesta din urmă văzut de regulă ca o putere demiurgică. Un asemenea motiv trimite către cel al dualității originare, dualitate prin care se manifestă însăși divinitatea supremă în actele ei de creație. Un alt motiv, probabil mult mai arhaic, îl reprezintă cel al colaborării între divinitatea creatoare și unele viețuitoare
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
o epocă a uniformizării și a unei excesive tehnicizări, pregătirea lingvistică și comunicativă reprezintă șansa pe care profesorul cel de limba și literatura română, în special o poate da tânărului, de a-și reconsidera atitudinea față de cuvânt și față de „virtuțile demiurgice” ale acestuia, față de comunicarea reală ca alternativă la cea virtuală. Pe de altă parte, preocuparea profesorilor de limba și literatura română de a le oferi elevilor prilejul de a se manifesta creativ, continuă să se materializeze, an de an, în
CATEDRA DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1832]
-
fel ca Rimbaud, Labiș se scufundă în infernul intim, în năzuința de a ajunge la „necunoscut” și de a-l explica. În Introducerea la Intima comedie se conturează un portret în stil eminescian: personajul e „ostenit și palid” datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau sub semnul „oboselii”, al unei senzații de rupere a legăturilor, de o rezonanță stranie. Ele par a porni dintr-o liniște mare, dintr-o împăcare paradisiacă, dintr-o stare de beatitudine care nu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
devenise acum una cu stihia învolburată. Ceea ce, până mai adineauri, fuseseră mângâieri din partea ei, se transformă pe dată în biciuiri de tentacule prehensile ce-l trăgeau îndârjit înspre larg. În ochi nu-i citea deloc neputință și disperare, ci puteri demiurgice și așteptări lipsite de măsură. Nimerise într-o curbură a spațiului în care, odată momit, prădătorul devine pradă, într-o zonă cu nisipuri mișcătoare, a cărei pasivitate aparentă drenează irezistibil energia agentului. Vârtejul vijelioasei întâmpinări îi pleoști dintr-o dată saltul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
umanist. NOI OPȚIUNI PEDAGOGICE ÎN PERIOADA RENAȘTERII ȘI REFORMEI Odată cu debutul secolului XVI, spiritualitatea apuseană se concentrează tot mai mult asupra redescoperirii omului și a naturii umane, proces care atrăgea după sine reafirmarea omului ca subiect al libertății, ca entitate demiurgică mereu perfectibilă. Fondarea și cristalizarea unui nou ideal de umanitate impunea, într-o primă etapă, reîntoarcerea la cultura și spiritualitatea greco-romană, cea care cu multe secole înainte ilustrase tipologia omului universal. Secolele XIV-XVI au rămas în istoria culturii și civilizației
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pedagogia existenței devenea o pedagogie a luptei pentru viață.” Prin intermediul opțiunii pedagogice inspirată din filosofia bergsoniană a evoluției, ne găsim în fața unei opțiuni despre viață privită ca un ,,elan vital”, o concepție despre dezvoltare care consideră creația drept un act demiurgic lăuntric, ce izvorăște din înseși străfundurile vieții. O astfel de viziune evoluționistă de tip creaționist vitalist se împotrivea nu numai tuturor concepțiilor statice despre țelurile educației, oricărui ideal educațional impus, ci și oricărei voințe de a preciza metodele de acțiune
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
supremi (soarele și luna), fiind deosebită prin strălucire și prezență temporală în raport cu celelalte stele. Ca atare, translația metaforică spre "om de geniu" este pe deplin posibilă, omul de geniu fiind, ca om, cu pasiuni omenești, dar, ca geniu, cu trăsături demiurgice asemănătoare zeilor și în relație nemijlocită cu zeii, iar, prin acestea, nemuritor. De aceea, limbile romanice occidentale și limbile germanice, care nu noționalizează printr-o formă lingvistică specială cunoașterea referitoare la o stea mai strălucitoare decît celelalte, nu pot realiza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cânt a florilor/ De doru surorilor” (Valea Lupului - Hunedoara). Puterea cântecului de a opri diluviul indică note sacre, din vremuri primordiale, când uscatul se separa de ape. Repetiția care creează sinonimia cântec cu jalecântec frumos accentuează în plan poetic capacitatea demiurgică a muzicii create de fecioară. Și Cântecul de Lioară, în care recluziunea dezvăluie „instituția” feminină a șezătorii, revelează un plâns asociat torsului. „Șed în șir și joc/ Și fetele torc./ Numai fica me/ Firu-și firuie/ Sta și lăcrima” (Valea-de-Jos - Bihor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este făcut să rodească nu numai prin gestul instaurator, masculin al aratului intens, ci și printr-un act de magie, alchimia inițiatică dă particulelor metalice însușiri hrănitoare pentru planta vieții. Marmura și piatra simbolizează duritatea materiei ce își așteaptă brațul demiurgic să îi dea un sens. „Simbol al Gliei-mumă”, piatra se lasă brăzdată de plugul ordonator și duce la pârg fructul din care se trage băutura nemuririi. Amintirea mai recentă a valorificării agricole a spațiilor sălbatice a dus în basme la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timp să stăruim în direcția îmbunătățirii nivelului calitativ al cântecului nostru de mase.“ (Muzica, martie 1973) „Consacrând adevărul că valorile materiale și spirituale se confirmă nu în afara vieții și activității creatoare a maselor, ci dimpotrivă, în contact nemijlocit cu geniul demiurgic al poporului, cu cerințele concrete specifice ale societății, Programul Partidului Comunist Român, dezbătut și aprobat de Congresul al XI lea, ne-a deschis și nouă, muzicienilor, orizonturi noi de investigație, așezând la temelia orientării noastre cunoașterea profundă a înfăptuirilor și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fruntea ta În fruntea țării Fiul cel mai drag.“ („În fruntea țării“, Muzica, iulie 1975). STRIHAN Andrei „A răspunde comenzii sociale este una din formele prin care artistul, ca membru activ al cetății, își exprimă libertatea de creație, puterea lui demiurgică, pentru că poziția lucidă, opțiunea lui conștientă, vibrează în consonanță cu Idealul, Timpul și Spațiul demnității noastre socialiste contemporane.“ (Contemporanul, 17 septembrie 1971) STURZU Corneliu „Am avut fericirea să vă ascult și să vă privesc la noi, la Iași, acum câteva
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
atît de explicit. Arta, ne sugerează Pygmalion, a pornit din punctul unde a apărut insatisfacția față de zei. În formele ei cele mai pline de umilință se ascundea o revoltă. De fapt, e supremul ei orgoliu, acela de a rîvni puteri demiurgice, recunoscînd eșecul ideii de Dumnezeu și recreînd lumea ca să-i corecteze erorile sau să le evite. Căci gestul lui Pygmalion nu lasă loc la Îndoieli. El aspiră să-și făurească o lume a sa, ideală, În care să se mute
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a realizat o sinteză, îmbogățind genul epic cu modalități de exprimare dramatică, apropiind literatura de om, de trăirile lui în suprafață și în adâncime, dinamic, obiectiv, nemijlocit, în care meditația se amestecă cu dialogul, "ca în viață", fără intervenția atotștiutoare, demiurgică a scriitorului, cu o receptare aproape vizuală, afectivă a cititorului, și, care, astfel, devine într-un fel coautor, într-o proprie interpretare. Ideea genurilor literare și norma clasică a purității lor, este o prejudecată perimată." (Tudor Vianu) Construcția romanului este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce amenință major statutul social individual constituie aici exemple de asemenea cadre existențial-complicate. Un astfel de context definit drept complicat poate fi înțeles ca unul dintre labirinturile existențiale în care destinul necruțător ne aruncă precum o piesă dintr-un joc demiurgic glacial. Prezent în arhitectură, mit și alte forme de creație ale umanității, labirintul a fascinat meditația contemplativă omenească prin ascunderea de sine, prin structura sa de închidere lăuntrică a propriilor resorturi, de floare ce nu mai înflorește întru deplină deschidere
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
divină forță de izbândă, o trăsătură-putere, o capacitate miraculoasă care ne poate aduce eliberarea, ea fiind darul testamentar sădit drept moștenire în inimile noastre de zeul ce ne-a rostuit dintr-un capriciu de iubire absolută sub constelații de melancolii demiurgice. Dar pentru a descoperi un asemenea înalt potențial lăuntric și a-l activa, trebuie mai întâi, să ne amintim, precum Tezeu, de chipul iconic al acestei divinități privindu-ne din Olimpuri sacerdotale și să optăm pentru forța acțiunii refuzându-ne
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lipsă de control, o enigmă nestăpânită, imprevizibilă. Aici este resimțită absența unui Creator, a unei Prezențe divine care poartă și menține întreaga creație, creație ce apare neîmplinită, nerostuită deplin și aruncată în hazard, fără confirmarea existenței în preajmă a zeului demiurgic. Golul zeului absent cheamă și provoacă, neliniștește și înfioară. Spre deosebire de exemplul eclipsei, aici nu se oferă garanția empirică sau rațional-demonstrată a unei prezențe ce s-a retras, s-a ascuns, inducând nevoia de-a o descoperi. Existența acestei prezențe întru
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mine cel din viitorul prăbușit în agonie, viitorul muribund în amurgul lumii. Și cum sunt înfățișat acolo, în timpul din urmă? Mai precis, cum mă arată Apocalipsa că aș fi, într-un asemenea moment al liniei trase secționant de o mână demiurgică peste istoria și înțelesurile vremelnice ale omului? Textul Apocalipsei lui Ioan Teologul își deschide amplul evantai simbolistico-mistic prin enunțarea mesajelor divine către șapte biserici în jurul cărora se construiau comunitățile primilor creștini. Plecând dinspre necesitatea consolidării temeiurilor primare ale creștinătății prin
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se oferă destabilizărilor urii spre a le birui, în final, schimbă resurecționar scenariul revelat aici. Astfel, se dovedește că acest exponent al dragostei absolute și al jertfei înnobilante are capabilitatea de a lua cartea din mâna dreaptă a acelui "Cineva demiurgic și de a deschide cele șapte peceți ale ei". (Apocalipsa 5.1-14) Din Antichitate până în prezent, actul de a pune sigiliu, de a sigila a fost unul dintre componentele nelipsite ale manifestării autorității ce păstrează în ascuns, protejează de văzul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]