800 matches
-
are grijă de două acvarii. Cu trecerea anilor, a chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pieptănat pe frunte și decolorat până la o nuanță de alb. Sau tuns scurt de tot, ca în armată. Fie că se purta capul ras, și favoriți lungi îmbinați sub bărbie. Pentru ei, moda zilei nu conta. Hainele le erau la fel de demodate ca și tunsorile. Nu purtau decât blugi, blugi și iar blugi și doar din când în când câte ceva din piele. Puneau accentul pe hainele mulate, dacă înțelegeți ce vreau să spun. în zilele bune, îți puteai da seama clar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celălalt în tăcere. Nu știam ce să spun. Apoi, din senin, am simțit cum dorința a explodat în mine. într-o fracțiune de secundă, Luke a încetat să mai fie un personaj amuzant. Nu-mi mai păsa de tunsoarea lui demodată sau de hainele lui caraghioase. Totul, inclusiv pantalonii ăia strâmți, și, mult mai important, conținutul lor, a devenit inexplicabil și insuportabil de sexy. Voiam să mă sărute. Voiam să-l târăsc după mine, departe de Rickshaw Rooms. Voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cu atât mai puțin într-un stabiliment de lux ca ăla. Deși știam că restaurantele la modă serveau din nou cârnați, piure, sos de ceapă, budinci și alte chestii ca astea, mie tot nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era sucul proaspăt de fructe? Am împins farfuria către grăsanul care mi-o ceruse, dar asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și asta e tot ce trebuie să știi. M-am cuibărit lângă el. Conversația o luase pe-o pantă greșită. Nu fusese discuția de mărturisiri sufletești și de deschidere a inimii pe care mi-o dorisem eu, dar apreciam poziția demodată a lui Randall și anume de a refuza să-ți comentezi vechile pasiuni. Atitudinea asta avea, în mod clar, ceva foarte romantic - era ca și cum Randall ar fi pretins că viețile noastre amoroase începuseră abia în momentul în care noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deschizând un hublou și aruncând afară un pachet de țigări gol. Asta e opera vieții lui Ge. La asta lucrează. La asta și la reciclabilitate. Reciclabilitatea infinită. — Exact, aprobă Gaskell. Avem deocamdată o antichizare inculcată în domeniul automecanicelor, unde este demodată. Prin urmare, lucrul de care avem nevoie acum este o fluidizare biodegradabilă inculcată în lucrurile efemere. Eva ascultă fără să înțeleagă nimic, dar cu senzația că era cumva în centrul lumii intelectuale, depășind-o cu mult pe cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aș fi gândit că ceea ce vreau eu să vă spun va fi singurul lucru pe care vă veți baza. Desigur, dacă nu cumva aveți de gând să-mi faceți o interpretare a umflăturilor de pe țeastă. N-ar fi puțin cam demodat? — Domnule Wilt, zise dr. Pittman, faptul că aveți în mod clar o tendință sadică și că vă face plăcere să atrageți atenția asupra infirmităților fizice ale altor oameni nu mă determină în nici un caz să ajung la concluzia că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Și unele dintre ele (mai ales gențile și bijuteriile ) sunt false. Șșșșșșș... — Am avut o întâlnire, spun și sunt sigură că m-am înroșit. N-am mai folosit cuvântul ăsta de așa de mult timp încât aproape am uitat ce demodat sună. O întâlnire. Hmmm. Nu prea numesc nopțile în care ies cu Tim întâlniri. De fapt, nu prea știu ce sunt. Pur și simplu le văd ca pe seri în care ies. Cineva alături de care să pierd timpul. Doamne, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
recepționerul îmi aruncă o privire confuză, ca și când n‑ar avea nici o idee despre ce vorbesc. Sunt buni, ce să mai vorbisem! În cele din urmă, Luke termină de completat formularele și le înmânează bărbatului. Acesta îi întinde o cheie mare, demodată și îi cheamă un băiat de serviciu. — Nu cred că avem nevoie de ajutor, spune Luke, zâmbind și îmi ridică valijoara. Nu suntem supra încărcați. — Du‑te tu înainte, spun. Eu vreau să... verific ceva. Pentru mâine. Îi zâmbesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plimb prin parfumerie, uitându‑mă la elegantele lambriuri art deco; la tavanele înalte, largi; la ornamentele sculptate aflate la tot pasul. Dumnezeule, cred că e unul dintre cele mai frumoase magazine în care am fost vreodată. În spate sunt lifturi demodate care te fac să simți ca într‑un film cu Cary Grant și pe o măsuță e un teanc de ghiduri ale magazinului. Iau unul, ca să mă orientez un pic... și nu‑mi vine să cred. Are zece etaje. Zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se pare confortabilă. Nu se poate obișnui cu moliciunea ei. Îi dă o senzație de scufundare. La fel și cu toaleta. Preferă să stea pe vine ca un câine. Ține canapelele pentru vizitatori și pentru el își comandă un scaun demodat din ratan. Spre exterior este salonul, care a fost transformat în bibliotecă, cu cărți de sus până jos pe trei pereți. Nu acordă atenție mobilei, dar e conștient că tot mobilierul din orașul imperial este confecționat din arbori de camfor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
perversă Încât să-i fi iubit pe amândoi frații. Este pur și simplu o femeie bârfitoare... Crezi că e neapărat perversiune să iubești doi frați? Mai ales că eu nu am spus că i-a iubit În același timp! Ce demodat, ce arhaic poți să fii! Demodat, nedemondat, arhaic, cum vrei, dar sunt aproape convins că toată această paradă de complicitate a memoriei avea un scop al ei. Servea la ceva... — Servea la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe amândoi frații. Este pur și simplu o femeie bârfitoare... Crezi că e neapărat perversiune să iubești doi frați? Mai ales că eu nu am spus că i-a iubit În același timp! Ce demodat, ce arhaic poți să fii! Demodat, nedemondat, arhaic, cum vrei, dar sunt aproape convins că toată această paradă de complicitate a memoriei avea un scop al ei. Servea la ceva... — Servea la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a Christei, aruncată pieziș și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Deborah. Și asta din două motive, a decis Julia. Primul era că Deborah fusese undeva la coada listei atunci când Dumnezeu împărțise darurile de natură estetică. Deși avea o siluetă destul de plăcută, Deborah avea tendința să și-o camufleze în haine demodate și fără formă, în vreme ce picioarele erau încălțate cu genul acela de pantofi solizi și confortabili, preferat de stewardese. Părul șaten și fără volum, lung până în dreptul umerilor, nu era deloc coafat, așa că avea un aspect fără viață și se zburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
într-o oglindă copilăria, dar uite că totodată lumea-și vede de treburi. Jupân Foloștină cu ale lui, biroul curat și bine luminat, un adevărat post de comandă și o garanție de netăgăduit a supraviețuirii lui și a costumelor ălora demodate îmbălsămate cu apă de colonie, și tot așa și madam Ortansa, pe care n-ar mai scoate-o nici dracu’ din obișnuințele ei. Vai de soarta ei, mănâncă și ea o pâine până la urmă, așa cum toți din școala asta mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
despre planurile lui înfăptuindu-se de pe o zi pe alta cu o iuțeală neverosimilă, încât nu mai pomenea nimic despre revistă. Blocada părea să țină deja de o epocă de pionierat, le-o lăsa lor ca pe o haină veche, demodată, dar încă bună de purtat, așa încât indicațiile și obiecțiile lui le intuia redactorul-șef Codruț și le combina cu cele ale maestrului, ca să le impună în cea de-a treia ședință a săptămânii, cea de joi, când în sfârșit puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
timp, singurul din local care venise Îmbrăcat Într-un pulover și pantaloni reiați. Probabil că se simțea foarte stânjenit. — Ce zici? l-am Întrebat eu vesel. — Toată lumea poartă negru, Sam, răspunse el cu o grimasă. Asta nu e deja ceva demodat? — Genul ăsta de negru e mereu la modă, am zis eu hotărâtă. Uită-te la ea, de pildă. I-am făcut semn către o fată aflată de partea cealaltă a barului și care, deși nu părea a avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iritați, o friză compusă din desene În creioane colorate, ale căror subiecte păreau a fi mai cu seamă Casa mea, Mămica mea și Tăticul meu (cu varii permutări ale acestei formule - să nu uităm că suntem În Camden) și deja demodatele Țestoasa mea Ninja/Diavolul meu tasmanian/ Poneiul meu. Ca să recunosc cinstit, Linda nu era deloc lașă. Nu a Încercat s-o ia pe după leuștean În privința propunerii pe care o făcea În cadrul ședinței, mai puțin atunci când doar ne sugerase vag că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se lăsă pe călcâie. Era Îmbrăcată cu un costum de flanel cenușiu, peste un tricou alb. Pantalonii erau susținuți de bretele care arătau de parcă ar fi fost cumpărate de la același magazin second-hand de unde luase și costumul - o pereche de bretele demodate, cu clapetă. Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul de la pantaloni. Îl Întâlnisem de câteva ori și pe prietenul ei, Andy, un omuleț drăgălaș, cu bucle blonde și voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oribile, de culoarea deșeurilor industriale. Am parcurs sectorul În grabă, pentru că sunt alergică la așa ceva. În mijlocul potcoavei se găsea o tarabă cu pălării, unde Îmi cheltuisem și așa destui bani, alături de o alta, unde se vindeau niște ceasuri de argint demodate și unde numai nehotărârea a Împiedicat să cheltuiesc o grămadă de bani. Dincolo de ea era o ea, iar prin arcadă, pe partea dreaptă și-ntr-un loc adăpostit, se afla taraba pe care o căutasem. Fliss Își aranjase marfa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
decât de polițistul-secretar, sau sergentul Hawkins, cum bănuiam că trebuia să-l numesc, care, slavă Cerului, Își scosese haina aceea oribilă atunci când intrase. Oare ce anume l-ar fi putut Îndemna să o cumpere? Până și denumirea de „geacă“ suna demodat. Inspectorul Monroe, cel hrănit necorespunzător, fuma iarăși țigară de la țigară. Îmi oferiseră o cană de ceai, ceea ce probabil Însemna că Încercau să mă Înmoaie În vederea ciomăgelii care avea să urmeze. Îi refuzasem, dar nu pentru a-mi păstra avantajul psihologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mine? — E-n regulă, pe bune, am liniștit-o eu. Oameni Îmi vorbesc adesea despre ei. Îmi place să-i ascult. La auzul afirmației mele, Tom ar fi slobozit un mare hohot de râs și-ar fi strigat: „Ce aiureli demodate!“. Norocul meu că nu era prezent. — Ei bine, eu cu siguranță asta am făcut! zise Janice. Mersi că m-ai ascultat. Te pricepi foarte bine. Am mormăit ceva depreciativ la adresa propriei persoane, Îngrozindu-mă de ce reacție ar fi putut avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu îndrăznisem să intru acolo, trecusem doar prin fața ei, privind numai rușinată cu coada ochiului, acum deschid ușa, cât de mult s-a schimbat, scaune negre odihnesc pe podeaua strălucitoare din marmură, nu mai rămăsese nici o urmă din mobilierul greu, demodat, care nu încerca să îți ia privirile, dar tocmai prin asta prețiozitatea sa sporea, pereții acoperiți cu lemn șopteau vorbe de dragoste. Comand un pahar cu vin roșu, deși din câte se pare nu am nici un motiv pentru a sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar când se apropie ora cinei, trebuie să-l tratăm cu mâncăruri scumpe, comandate la domiciliu. Și trebuie să-ți mărturisesc că tata și-a plătit întotdeauna taxele, nu a trișat nici măcar o singură dată. Așa e el, un tip demodat, dar n-ai cum să-l potolești pe funcționar pentru că el nu face decât să scormonească și să scormonească. „Venitul e cam mic!“ Zău că nu glumesc, Watanabe. Normal că venitul e mic dacă nu avem de unde să mai scoatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nagasawa, ar zice că este numai vina mea dacă sunt nefericită și că el nu are nici un amestec. — Altfel n-ar fi Nagasawa! Să știi, Watanabe, că nu sunt chiar atât de deșteaptă. Aș spune chiar că sunt proastă și demodată. Mie puțin îmi pasă de „sisteme“ și „responsabilități“, pe mine mă interesează să mă mărit, să mă țină bărbatul meu în brațe în fiecare noapte și să fac copii. Nu-mi doresc mai mult de atât de la viață. — Dar așteptările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]