448 matches
-
caldă țeasta pleșuvă a căpitanului. Privindu-l cum se apropie avu senzația unei plăcute moleșeli scurgându-i-se prin oase ba chiar i se păru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbrățișare... Fir-aș pe toți demonii stelari, bătrânul fumează un făuritor de vise! se blestemă în gând Kaan. Îi trebuiră câteva clipe de reculegere, până să-și revină din uluiala care-l țintui-se locului, după care o activitate febrilă îi cuprinse mintea. Dacă cumva căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul într-un lac, într-un puț sau în mare, ca să ajungă în lumea de dincolo și să o citească demonii care să-ți împlinească porunca. Vorbind în continuare la telefon, Helen și-l lipește o clipă de piept și zice: Ce spui tu e ca și cum ai face o comandă pe internet. Număr: 346, 347, 348... În tradiția literară greco-romană, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Învîrtise și răsucise pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne decizia pe mai tîrziu. Totul avea să fie cu siguranță mai limpede În mintea ei cînd se va fi eliberat de toți demonii care o obsedau, Își spuse ea cu lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totul făcu atunci explozie În ființa lui. Căci privirea acelei femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de gura ei, Începu să-i desfacă unul cîte unul nasturii bluzei, afundîndu-și nasul Între sînii ei catifelați, cînd Annick intră cu o cafea În mînă. Îi privi cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mi-a ucis frații, prietenii, Îl reneg, nu va fi niciodată tatăl meu. Ryan primi aceste cuvinte ca pe lovitură de pumnal. Dar, În mod straniu, se simți acum un om diferit. Marie, fiica sa, tocmai Îl eliberase de toți demonii, de ură, de ranchiuna Împotriva unei soarte prea nedrepte, de toate obsesiile, de faptele care Îi rodeau sufletul. Simți urcînd În el o senzație pe care n-o mai Încercase de mai bine de treizeci de ani. Tot ce trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Frații mei mă purtau în brațe de la fântână la cortul mamei mele și apoi făceau temenele adânci în fața mea și mă numeau regina lor. Se prefăceau morți când Iosif, regele, îndrepta arătătorul către ei. Îi trimiteam să se bată cu demonii și să ne aducă bogății. Ne puneau coroane făcute din buruieni și ne sărutau mâinile. Dar într-o zi frații mai mari s-au nimerit în preajmă. Ruben și Iuda au zâmbit și au trecut mai departe, dar Simon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mașinărie cântătoare. Cânta ceva despre o creatură deșteaptă și pusă pe șotii, numită prepelicar. Se teamea de creatură. Și eu m-am gândit: iată un nume de viteaz bun pentru mine. într-o stare de semi-șoc, am întrebat-o: — Dar Demonii? Și vocea mi-a temurat. — Cum ai scăpat de Demonii învolburați? Ea a dat din cap. — Ușor, a spus cu dispreț. Nu sunt nimic altceva decât aer. Nu există. începând din ziua aceea, Prepelicarul călătorea adesea în oraș. Se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde. Eram izolat de câteva zile. Locuiam singur, nu aveam prieteni și lucram mereu până târziu În noapte. Ieșeam... sau Înnebuneam de-a binelea. Ce dracu’, măi Lola, scoate-ți limbuța din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fel de „ajutoare” pentru a putea ieși din nămol. Mamei îi era frică să se atingă de ele. Când se trezi, mama își dădu seama că, de va primi să facă ce-i va spune baba, se va lega cu demonii. Hotărâse să le lase pe toate în voia Domnului. Dimineața, veni din nou Natalia la mama, a treia oară. De data aceasta îi zise: - A zis mama, că nu va putea muri până nu o vei ierta tu, Irină. Iart-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un salt înainte și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
conduc trebuie să fie un receptacol al durerilor omenești, în slujba aproapelui, nu aproapele în slujba lor. România de azi este împinsă spre decădere, cuvântul nu mai e cuvânt, legea nu mai e lege, ci un paravan la adăpostul căruia demonii jefuiesc. Cei ce conduc azi destinele neamului nostru creștin sunt o conspirație în slujba unor interese străine de interesele națiunii. Toți cei din trecut și cei de azi au urmărit și urmăresc distrugerea Mișcării Legionare. S-au folosit cruzimi înspăimântătoare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
legionarii au rămas vârful de lance împotriva cotropitorilor, celor ieșiți din minți, împotriva haitelor prădalnice, veșnic nesătule care rup din carnea bietului român, hulituri de oameni fără viață sufletească. Fenomenul legionar vindecă în spirit creștin toate rănile neamului provocate de demonii, viclenii cei fără de lege, înveșmântați în minciuni încântătoare. Prigoana neîntreruptă și ținerea noastră în afara legii înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lui emisiune la televizor pe Antena 1, mai ales că nu știe bulgărește. Însă nu prea Înțeleg ce legătură există Între acest personaj fără semn de gabarit depășit și Wajda (deși Totul de vînzare, Omul de marmură, Omul de fier, Demonii, Pilat și ceilalți ar putea explica asociația), pentru că mie-mi sugerează constant un Iorga mic, bidimensional, despre care s-a zvonit la un moment dat prin oraș c-a scăpat ca prin urechile acului (nicicînd o zicală nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se simte de la Început un ales. N-are părinți spirituali, ca și eroii lui Radu Mareș, dar nici nu-i caută. Călinescu e mentorul ideal și idealizat, În afara oricărui contact direct. Apoi, de la „simpatia pentru Mefisto“, se ajunge la o demonie a lecturii și scrisului. Educația sentimentală, erotica sunt asimilate tot fausticului. Am mai amintit Înainte probele la care se supune pe parcurs: Înotul (la limita rezistenței fizice), erosul, muntele, textul Însuși. Totul pe viață și pe moarte, contribuind esențial la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e deja prea mult. De-aia restaurația a luat-o înaintea revoluției. Hârâi din nou : Dar pe noi, nu-i așa, asta nu ne deranjează... Iacob răsuci peticul de hârtie între degete. — Ce amestec are Dostoievski în povestea asta ? — În Demonii se găsește un personaj, Kirillov, care ține cu tot dinadinsul să se sinucidă. E pregătit, doar că așteaptă semnalul ca să nu se sinucidă chiar fără rost. ăstălalt, de care vorbim, voia să se sinucidă la o anumită dată. Pentru el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
22 Iarna de la capătul lumii / 25 Bancnota ficțională / 28 Frontul foștilor amanți / 31 Androphilis / 34 În reluare - resentimente, remușcare / 37 Cartea cenotaf / 40 Cartea umbrelor / 43 Confesiuni cu sufletul la gură / 46 Umbra lui Don Juan / 49 Cum se iubesc demonii / 52 De la Columbus la Nemesis / 55 Diavolul și iepurașul / 58 Ucide îngerul exterminator! / 61 In Dublin's fair city... / 64 Neliniști la marginea deșertului / 67 Only rock'n'roll / 70 Însingurare / 73 Câteva clipe cu madam Delcă / 76 Hey, Mr.
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
întocmai ca în cele sadoveniene de tinerețe, sunt evocate fapte năpraznice, dar altfel decât la Sadoveanu, și acestea par inerente existenței. Par a fi provocate nu atât de ceea ce le declanșează accidental, ci de misterul unor determinisme ascunse, de o demonie a naturii locurilor în care se petrec. Un flăcău se îndrăgostește de fata cuiva la care argățise, acela îl pândește, noaptea, în barcă, vrând să-l împuște. Flăcăul Dincă e împușcat realmente de propriul tată și, doar rănit, el se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
istorie: era limpede, rolul literaturii nu era acela de a educa. Literatura nu trebuie supraestimată. S-a dovedit că puțini scriitori au fost În stare să anticipeze dinamici societare și metamorfoze mentale majore. și chiar dacă au reușit, ca Dostoievski În Demonii, de pildă, ideologia s-a dovedit o armă mai puternică. Literatura s-a mulțumit să Însoțească și să Îmbogățească un imaginar, colectiv și individual, fără să-i schimbe structura și originea. Unde se putea manifesta mai pregnant morala eroică a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
separat de stările patologice de tip crepuscular, cele din timpul aurelor epileptice sau cele produse de administrarea de substanțe psihodisleptice. De o mare forță ilustrativă este, În sensul acesta, relatarea pe care o face Kirilov, În romanul lui F. Dostoievski Demonii, când Își descrie stările de extaz. Redăm În continuare acest fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice, deplin atinse. Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dostoievskiană. Desfășoară, prin urmare, confesiuni cu un evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul, despicătura,/ vocea cu țigle roșii" (Cu cele șase porunci ale despărțirii), bea din Cupa demoniilor sau dansează, sălbatic, samba și tango. Ritualuri menite, bineînțeles, să o vindece; în special de unul dintre demonii nocturni, cel al amintirii unei fericiri senzoriale pe care încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din strada de ieri, spațiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
București, 1998; Opere, I-IV, îngr. Victor Crăciun, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003. Antologii: I. L. Caragiale, Opere alese, I-II, pref. edit., București, 1972. Traduceri: Albert Camus, Ciuma, introd. Constantin Ciopraga, București, 1965 (în colaborare cu Eta Preda): F.M. Dostoievski, Demonii, București, 1970 (în colaborare cu Nicolae Gane). Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Întâlnirea din Pământuri”, CNT, 1948, 82; Petru Dumitriu, Despre viață și cărți, 1954, 38-44, 223-231; J. Popper, Un scriitor talentat și o concepție literară greșită, „Scânteia”, 1948, 7
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
supună contradicției ireductibile. "Istoria științei descurajează, de altfel, fără menajamente orice credință într-un adevăr absolut, în vreo lege eternă"9. Această afirmație a lui Lupasco ar merita să fie îndelung meditată astăzi cînd, în contextul afacerii Sokal, vedem reapărînd demonii "adevărului absolut" și al "legilor eterne"10. Pentru Lupasco, totul poate fi redus la e sau la non-e. "Mai mult încă, dacă remarcăm acum că e sau non-e... nu sunt elemente substanțiale, suporturi ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de abordare este a mitului modern al seducătorului; cele două cărți sunt de fapt componente ale unei macrotrilogii, Don Juan, a cărei ultimă parte este nu un roman, ci, la rândul ei, o masivă trilogie, Amfitrion (1994), formată din volumele Demonii mărunți, Procuratorii și Alberta. Deși întâmpinat de critică cu o ciudată reticență, Amfitrion este o întreprindere vastă, vădind o ambiție artistică temerară, un pariu cu miză enormă, în mare parte câștigat, o operă care cuprinde unele dintre cele mai bune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
slippery slope; sau brusc, printr-un act de adeziune, printr-o conversiune, printr-o formă sau alta de oportunism, prin șantaj și sub amenințare, mereu sub presiunea istoriei. Cedând „tiranului interior”, intelectualul se prăbușește asemenea unui înger damnat, subjugat de demonia puterii, apoi de puterea însăși. Căderea sa în plasa tiraniei este ultimul pas într-o tragedie a spiritului. Mai exact: tragedia spiritului nesăbuit, care și-a rupt legăturile cu etica și morala, și-a trădat menirea, optând pentru imoralitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]