7,752 matches
-
funcționează ca un principiu de valorizare. Creațiile poeticești nu mai sînt percepute ca organisme vii, ce se îmbie percepției și analizei ca atare, ci aidoma unor cadavre pe care nu s-ar putea efectua decît autopsii. Urmărită cu maniacală fervoare, "depărtarea de real" a eului poetic, înțeles într-un chip exiguu, se substituie criteriului estetic, îl uzurpă sub semnul unui iluzoriu "progres". Pseudodiacronia operată de exeget eșuează într-o scară de valori indubitabil grevată de prezumția extraestetică, de schema doctrinară. Dar
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
zelatorilor regimului, între care și Radu Popescu (tatăl viitorului romancier Petru Popescu): "În vara anului 1957, numitul Cioran Emil mi-a scris din Frața că a dat spre publicare revistei ŤNouvelle Revue Françaiseť o Scrisoare deschisă către un prieten din depărtare, scrisoare care în parte îmi era adresată mie. În luna septembrie 1957, am citit în Gazeta literară un articol al lui Radu Popescu, asupra scrisorii lui Cioran Emil, apărut în revista franceză NRF și întrucât acesta arată că Cioran Emil
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
nega generalul, de-a-l îmbucăți și disciplina, care duce și la oboseală, și la progres. Achatolia poate fi o virtute, prin puterea ei de-a pune ordine, de-a statornici o etichetă, de-a ne face politicoși, punctuali, civilizați. Însă depărtarea acestei societăți ordonate de calea ei o arată o veche filosofie: Cine pierde Tao rămîne cu virtutea; cine pierde virtutea rămîne cu iubirea de oameni; cine pierde iubirea de oameni rămîne cu justiția; cine pierde justiția rămîne cu politețea." Dar
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
de cale ferată nu sunt cel mai îmbietor teren pentru sensibilele zburătoare. Probabil că nici anotimpul nu era întru totul prielnic. Pe de altă parte, nici n-am studiat cu dinadinsul peisajul. Dar nici după ce-am devenit atent, în depărtare, cât vedeai cu ochii, nu se zărea vreuna. Abia în zona Roșiorilor am zărit, pe-o culme de deal, o pasăre tărcată, ciugulind apatic firele rare de iarbă. Fără motiv precis, o stranie neliniște m-a cuprins. Cu o viteză
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
par atât de diferite și rupte una de alta, se află într-o corespondență „polifonică” și „armonică” în sufletul meu muzical. B.T.: Totuși, ai avut de învins distanța. Să considerăm discuția noastră o terapie prin anamneză pentru lupta inegală cu depărtarea. Cum se exprimă exilul pe portativ? V.D.: Întrebarea este foarte sugestivă. Cred că este de fapt vorba numai la un nivel superficial de sentimentul exilului. Dacă aș fi rămas cu acest sentiment ca o greutate de care trebuie să scap
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
dialogul nostru aniversar, pentru care îți sunt foarte recunoscătoare, nu pot decât să condensez personalitatea ta într-o idee, în care cred că te vei regăsi: Violeta Dinescu sau arta muzicală ca destin. O artă cu o retorică ce neagă depărtarea și care gravitează în jurul visului ca în jurul unei axe poetice, lăsându-ne la îndemână, cu generozitate, mai multe chei de intrare: jocul, magia, onirismul.
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
să atingă plasa. - Hei, eu de care parte joc? întreabă. După o foială mută, doi băieți sunt delegați să facă echipă cu el. Adversarii, ceilalți patru. Deși de la bun început Rabbit își creează un handicap, plasându-se la patru metri depărtare de coș, totuși situația e dezechilibrată. Nimeni nu-și bate capul să țină scorul. Tăcerea lor posacă parcă îl necăjește. Copiii se strigă monosilabic unii pe alții, dar pe el îl ignoră total. Pe măsură ce jocul se întețește, îi simte în jurul
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
de binevenit: Octetul Vertige de la lontanéité de Dan Dediu și Dixtuorul op. 14 de George Enescu. Compozitorul Dan Dediu comenta astfel propria partitură: „Mi-am imaginat Lontaneitatea nu ca un orizont, ci ca un abis. «Cum am putea cădea în depărtare? Ce amețeală ne-ar cuprinde în căderea noastră orizontală? Ce trăiri, ce vertijuri poate da orizontul, Lontaneitatea? Vertijuri ale Lontaneității? Vertiges de la Lontaneité?» Ecce opus! Cinci căderi în orizont, cinci absorbții în necunoscut, cinci bătăi de inimă, redate sonor prin
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
unitate primordială, în care frumusețea, echilibrul și armonia, mai ales armonia, se manifestau plenar și firesc la scara întregii existențe. Era o muzică miraculoasă, mai presus de toate îndreznelile fanteziei,pentru că ritmurile și armonia ei mă trimiteau nu numai spre depărtările insondabile ale universului, ci și spre străfundurile neștiute ale ființei mele fragile și șovăitoare ”... „Părăsesc fundăturile, abisurile și căderile vieții cotidiene, ca să plutesc euforic în fluxul sonor. Este o ascensiune în lumina tonală. În această lumină viața și ființarea mi
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
fundăturile, abisurile și căderile vieții cotidiene, ca să plutesc euforic în fluxul sonor. Este o ascensiune în lumina tonală. În această lumină viața și ființarea mi se comunică blând, ca revărsare abundentă de sunete. E o polifonie universală, coborâta din neștiutele depărtări ale astrelor. E un miracol mai presus de toate tensiunile și arcanele lumii.”(<footnote Idem, pag.395-396 footnote>) Revenirile ciclice susțin nu doar construcția epică a cărții cât forma arhitecturală a unui veritabil poem literar-muzical. Epilogul, similar unei code sintetizează
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
despre prezența artiștilor români pe alte meleaguri. Din poziția video-jurnalistului, am onoarea de a încerca să redau măcar o mică parte din ceea ce se poate simți la fața locului în cazul unei prezențe artistice românești la multe mii de kilometri depărtare de casă. Și anume despre prezența Orchestrei Naționale Radio conduse de dirijorul principal al acesteia, Tiberiu Soare, la Shanghai, în cadrul evenimentului Shanghai Spring International Music Festival, un festival de anvergură care are loc începând din 1960. În aceste vremuri în
Orchestra Națională Radio la Shanghai by Virgil OPRINA () [Corola-journal/Journalistic/84243_a_85568]
-
Eiras Cu: Cristina Casian, Liviu Pintileasa Regia: Andrei și Andreea Grosu Scenografia: Vladimir Turturica Scrisoare către Cassandra este încercarea lui Pedro Eiras de a supraviețui unei lumi în care violența, singurătatea și moartea înfloresc amețitor. Doi îndrăgostiți , o scrisoare și depărtarea. Fragilitatea discursului teatral e potentat de fundalul imaginat de autor: războiul. Se vorbește despre un soldat condamnat care a făcut tot ce-i stătea în putință pentru a evita nebunia. Și despre o Cassandra- cea blestemata să ghicească. Prin cuvintele
Căldură? MARE?, la Teatrul Unteatru. Vezi programul lunii august by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77602_a_78927]
-
atunci și tot în Georgia s-a născut Gurdjieff; se pare că a fost chiar coleg cu Stalin la seminarul teologic!". Seara ne întâlnim într-un restaurant de pe una dintre terasele la poalele căreia fluviul își urmează cursul domol; în depărtare, privirea deslușește în întuneric contururile vechii cetăți; afară e o noapte liniștită, calmă, în timp ce, înăuntru, adolescenți ce par lipsiți de orice grijă dansează cu grație, iar câțiva actori obosiți ridică des paharul, toastând chiar și pentru De Gaulle, care, spune
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
le va mai revedea vreodată pe toate aceste ființe pe care le iubea și, mai ales, pe mama ei. Călătoria era plină de pericole, iar Sichuan se afla încă în mâinile Guomindangului. Mai era și la o mie de mile depărtare, incredibil de departe, și nu avea habar dacă va mai fi în stare să se întoarcă la Jinzhou. Simțea că trebuia să-și dea drumul lacrimilor acumulate în ultima vreme, dar nu voia să o întristeze și mai mult pe
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
iar din fiecare copcă răsare cîte o vidră neasemuit de frumoasă, cu blana de argint, cu labele de aur și cu ochii strălucind ca două pietre nestemate. "O trosnitură neașteptată îl grăbi să ridice oțelele puștii: la douăzeci de pași depărtare se deschisese, ca din senin, o copcă largă, un adevărat ochi de baltă... Și mult se minună vînătorul cînd din copcă se ivi o vidră de o mărime nemaipomenită. Avea înfățișarea mai mult de urs decît de vidră. Din blana
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
în mine, cerându-și acum dreptul la viață." Numai peste o săptămână, la 16 iulie, îl încheie, anunțând-o victorios pe Nelli: "...acum câteva clipe mi-am lichidat definitiv romanul, revăzut în întregime cu optica critică a unui an de depărtare, retușat și amplificat într-un chip substanțial. Și gândul simțea nevoia unei confesiuni, acum în pragul de încheiere a primei mele Ťexperiențeť literare" (Nu era chiar prima, căci în 1940 publicase Jurnalul unui adolescent). Dorea să afle părerea lui Nelli
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
-i dăruiește chip întinerit. Ce viață! Ziua drum și noaptea gând, Odihnă nu ne mai găsim nicicând... XXXIV De ce mi-ai prevestit o zi cu soare? Sunt gol, furtuna m-a ajuns din urmă, și chipul tău pierit-a-n depărtare Sub norii grei și-a cețurilor turmă... O, nu-i destul s-arunci zâmbind o rază Pe fața mea udată de furtună! Cuvintele duioase-mi ușurează Mâhnirea doar, rușinea nu; e bună Căința, și regretul e dojana Ce singur ți-
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
Ea, și nu altul/ alta, străbate spațiile încremenirii apărată de voaluri care vin și pleacă din viață, cu pasăre albastră pe umăr: În ritmul meu dansează înstelarea/ și'n spații noi mi-alunecă cuțitul,/ Când tot mai sus mă cheamă depărtarea/ și ma adânc se face Infinitul..." (Prăbușire). E o limită la care această temerară, luptînd cu angoasa și cu versul, se sperie. Însă teama ei, deja trecută printre nobilele sentimente bleu-lavande, nu mai stîrnește decît poezie...
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
Persephonei e chiar Pământul, mama generatoare și regeneratoare a celor vii și a celor dispărute. Dar ea rămâne tot femeie, fragilă ființă de carne și oase, victimă împinsă la marginea lumii, sub care se cască hăul unei prăpăstii, iar în depărtare, parcă pe-un alt tărâm, e gata s-o înghită apa mării. Departe de carul tras de cai înaripați, fără atributele puterii, mamă înfrântă de puterea morții, ea nu renunță la căutarea fiicei pierdute, urcând, prin puterea suferinței, până în înălțimile
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
îndrăgostit de o tînără gheișă: "Joc pe brațe de fier și război/ Ființa ta de lumină pitică." (Gheișă). Aceeași admirație delicată, de porțelan, promisă închipuirii, mult mai mult decît faptei. De citat, pentru o lungă tradiție a prieteniilor și a depărtărilor, emoționantă ca mesaj, înainte de a atinge ca vers, e Prietene: "Prietene cu ochi de căprioară,/ Spune-mi, e cerul,/ Așa cum l-am lăsat,/ De mult, în primăvară?/ Tu știi singur, cum toate m'au uitat./ Numai cerul să nu mă
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
timpul și experiența nu tocmai fericită a căsniciei au determinat-o ulterior să se îndoiască de temeinicia alegerii. În mod firesc, gândul i s-a întors spre Ross, statornicul ei admirator. Se spune că, în vreme ce soțul îi era plecat în depărtări, i-ar fi scris fostului logodnic la Gairloch, cerându-i să vină la ea. Acesta, deși perfect conștient de absurdul cererii, a consimțit, pornind la drum lung. A ajuns până în orașul Stirling, alt royal burgh, unde a poposit și a
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
aceasta a alunecat și l-a înjunghiat pe Zhang între ochi, pătrunzându-i cel puțin 5 cm în frunte. “Trei colegi de clasă au venit să mă viziteze acasă. Prietenul meu care avea sabia a stat la vreo trei metri depărtare de mine. Nu știu cum a mânuit sabia, dar aceasta a alunecat și a zburat spre mine. Am simțit o durere ascuțită și a început să îmi curgă mult sânge pe față”, a spus Zhang. Băiatul a fost transportat imediat la spitalul
Un băiat din China a fost operat pentru a i se extrage o sabie din craniu () [Corola-journal/Journalistic/69360_a_70685]
-
nu este însă una "postmodernă", relaxată, a relativismului absolut - ci una obsedată de căutarea adevărului și a autenticității. Autorul constată că nu au fost suficient puse în valoare diferențele dintre limba și cultura română și celelalte limbi și culturi romanice: depărtarea de latinitatea culturală, dezvoltarea într-un mediu popular, profundele influențe străine. Umple deci acest gol, conducîndu-și cititorii pe căi de cercetare insuficient exploatate și oferind o imagine care poate interesa azi mult mai mult decît cea a unei latinități "normale
"Cealaltă latinitate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8120_a_9445]
-
teoretic sunt preluate câteva opinii ale unor celebri înaintași: D. Caracostea, care a opinat că "Doina a fost la origine cântecul de jale al iobagilor în casa stăpânilor, unde răsunau cântecele de jale și dor produse de neoexogamia căsătoriilor în depărtare"; Al. I. Amzulescu, potrivit căruia "majoritatea subiectelor eposului nostru eroic se desfășoară ca epos al eliberării și răzbunării"; Aurelian I. Popescu, care în cartea sa Ideea de unitate națională în viziune populară (1980) are un capitol despre "formele de reprimare
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
Un motiv al "străinului" trece în prim-planul comentariilor consacrate experienței galice, sensibilizîndu-le : "Lumea literară franceză va fi existînd pe undeva, dar e greu de intrat în ea - cum nu poți pătrunde în orizont. ŤLocalniciť de origine sau veniți din depărtări, puțini autori par a fi siguri de locul lor în acest Ťmicrocosmosť - care e poate mai vast decît îl întrevăd eu".Metecul e discriminat: Aș fi poate în drept să spun că spațiul literar francez te condamnă la un statut
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]