461 matches
-
experimentale, s-au făcut utilizându-se alcaloizii deja cunoscuți și pe care i-am amintit anterior: mescalină, psilocibina, hașișul, dar mai ales LSD-25. Au fost notate și descrise tablourile psihotice experimentale, trăirile dereist-delirante, stările oniro-halucinatorii, tulburări ale stării de conștiință, depersonalizare etc. Un aspect particular este reprezentat de relatările subiecților care au „traversat aceste experiențe” și care au descris, sau, în alte cazuri, au exprimat prin reprezentări grafo-plastice, de regulă desen și pictură, aceste „trăiri paradoxale”. Interesant de reținut este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în scăderea pragului sensibilității la acțiunea stimulilor externi. În aceste cazuri totul apare neclar, ca prin ceață, zgomotele sunt înăbușite, surde, îndepărtate. Hiposteziile sunt semnalate în următoarele circumstanțe patologice: a) stările stuporoase; b) în cursul schizofreniei; c) în sindromul de depersonalizare și derealizare din cursul afecțiunilor organice cerebrale. 3) Iluziile Iluziile sunt false percepții la baza cărora se află un stimul senzorial real, dar care nu este perceput așa cum este el de fapt în realitate, ci în mod deformat. Iluziile se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Derealizarea este tulburarea de conștiință în cursul căreia bolnavul are impresia că totul este schimbat în jurul său, diferit de cum era înainte și înstrăinat. Acest tip de tulburare apare în cursul schizofreniei, melancoliei, în psihastenie și se poate asocia uneori cu depersonalizarea. 12) Stările comatoase sunt tulburări cantitative și calitative ale stării de conștiință de diferite grade de intensitate sau profunzime, precum și de durată. Ele se datorează fie unor stări toxiinfecțioase sau post-epileptice, fie, în cazurile grave, unor leziuni ale trunchiului cerebral
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tridimensionale, prin „intrarea” fenomenelor viscerale în câmpul conștiinței sale sub formă de cenestezii. Ea constituie forma intermediară de trecere de la normal la patologic în domeniul „imaginii de sine”. În sensul acesta sunt semnalate următoarele aspecte de natură psihopatologică: - fenomene de depersonalizare, - fenomene anormale vizuale și auditive (fosfene, acufene), - fenomene vestibulare (vertij, greață, tulburări de echilibru și de orientare spațială). 3) Schema corporala viscerală se raportează la fenomenele viscerale, sub formă de manifestări cenestopatice, tranzitorii și parțiale de următoarele aspecte: - palpitații, dispnee
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corporală, de factură delirantă ca interpretare a propriei scheme corporale, apar fie în asomatognozia totală, fie în cursul sindromului Cottard, de negare corporală și imortalitate, din melancolia delirantă. Tulburările de schemă corporală din nevroze și psihoze sunt reprezentate prin următoarele: - depersonalizarea din cursul neurastemei și psihastenie, - alochiria din isterie, - halucinațiile somato-corporale și viscerale, fenomenele de derealizare-depersonalizare, heautoscopia din cursul schizofreniei, - dismorfofobia din cursul stărilor obsesivo-fobice, - stările ipohondrice asociate cu falsa impresie a unor afecțiuni ale organelor interne. Tulburările de personalitate Cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) oligofreniile: nedezvoltarea sistemului personalității, b) stările de dezechilibru caracterial de tipul constituțiilor psihopatice, c) stările de arierație afectivă a personalităților nevrotice datorate unor frustrări, complexe, carențe emoționale, traume psihice. 2) Tulburările de unitate ale personalității de tipul: dedublarea personalității, depersonalizare, disociere fragmentară ca în cazul automatismului mintal etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare marcată de neliniște anxioasă; c) Sindromul ipohondriac este marcat de asocierea la starea depresivă a cenestopatiilor și ideilor ipohondrice; d) Sindromul asteno-depresiv, este forma care asociază depresivității o stare marcată de astenie cu bradikinezie și bradipsihie; e) Sindromul de depersonalizare este tulburarea psihopatologică ce asociază depresiei, tulburări de depersonalizare, idei de imortalitate și suferință morală; f) Sindromul depresiv-obsesiv asociază în același tablou clinic depresia cu preocupările obsesive. În ceea ce privește cauzele sindromului depresiv acestea pot fi numeroase; menționăm următoarele: - cauze exogene, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
marcat de asocierea la starea depresivă a cenestopatiilor și ideilor ipohondrice; d) Sindromul asteno-depresiv, este forma care asociază depresivității o stare marcată de astenie cu bradikinezie și bradipsihie; e) Sindromul de depersonalizare este tulburarea psihopatologică ce asociază depresiei, tulburări de depersonalizare, idei de imortalitate și suferință morală; f) Sindromul depresiv-obsesiv asociază în același tablou clinic depresia cu preocupările obsesive. În ceea ce privește cauzele sindromului depresiv acestea pot fi numeroase; menționăm următoarele: - cauze exogene, de natură psihotraumatizantă emoțională, așa cum apar ele în cazul nevrozelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care sunt „infiltrații ale construcțiilor de vis în gândirea vigilă” (Ey și Rouart), când se produce o veritabilă „osmoză a subiectivului și a obiectivului”. În acest caz pot să apară modificări în comportamentul subiectului de tip anxios sau tulburări de depersonalizare sau de interpretare. Sindromul Korsakow Korsakow a descris în 1887 asocierea unui tablou clinico-psihiatric specific cu polinevrite, în cazurile de alcoolism cronic, pe care l-a denumit „psihoza polinevritică”. Ulterior Marckand și Courtois extind observațiile clinice, descriind o encefalomielită parenchimatoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
panică - fobie socială - fobie simplă - angoasă de separație 4) Nevroză obsesivă - tulburări obsesiv-compulsive 5) Depresie nevrotică - depresie majoră (episod izolat fără melancolie) - depresie majoră recurentă fără melancolie - tulburarea distemică - tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă 6) Neurastenie 7) Sindromul de depersonalizare - depersonalizarea 8) Ipohondria nevrotică - ipohondrie 9) Sindromul lui Briquet - tulburări somatomorfe 10) Tulburări de personalitate (nevroza de caracter) 11) Deviații și tulburări sexuale (frigiditate, impotență, dispareunie psihogenă) - tulburări ale funcțiilor psihosexuale 12) Tulburări funcționale fiziologice de cauză psihogenă - factori psihologici
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fobie socială - fobie simplă - angoasă de separație 4) Nevroză obsesivă - tulburări obsesiv-compulsive 5) Depresie nevrotică - depresie majoră (episod izolat fără melancolie) - depresie majoră recurentă fără melancolie - tulburarea distemică - tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă 6) Neurastenie 7) Sindromul de depersonalizare - depersonalizarea 8) Ipohondria nevrotică - ipohondrie 9) Sindromul lui Briquet - tulburări somatomorfe 10) Tulburări de personalitate (nevroza de caracter) 11) Deviații și tulburări sexuale (frigiditate, impotență, dispareunie psihogenă) - tulburări ale funcțiilor psihosexuale 12) Tulburări funcționale fiziologice de cauză psihogenă - factori psihologici care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiind „tulburări disociative”. Ele se caracterizează prin debutul brusc și evoluția clinică tranzitorie, legate de un anumit regim de integrare funcțională a conștiinței identității și comportamentului motor al bolnavului respectiv. Acestea sunt următoarele: - amnezia psihogenă, - fuga psihogenă, - personalitatea multiplă, - somnambulismul, - depersonalizarea. Tulburările disociative atipice trebuie considerate ca „stări de transă” sau de „exaltare mistică” consecutive unei inducții sugestive (ședințe de spiritism, îndoctrinare fanatică, aderarea la secte, detenție, brain washing etc.). La cele de mai de mai sus, E. Régis adaugă tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nevroze. În sensul acesta, E. Bleuler a vorbit despre „schizofrenii latente”, H. Claude despre „schizoze”, H. Ey de „schizo-nevroze”, Zilborg de „schizofrenii ambulatorii”, Hoch și Palatin despre „schizofrenii pseudo-nevrotice”, iar alți autori despre „pre-psihoze”, „pre-schizofreniî”, „bufee delirante” sau „accese de depersonalizare”. b) Psihanaliza consideră diversele stări de aparență nevrotică sau caracterială ca mascând „psihoze latente” prin simptomatologia lor. c) Stările-limită formează o categorie psihopatologică specială care nu aparține nici nevrozelor, nici psihozelor. Este vorba de o amenajare particulară a sistemului personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
natura drogurilor utilizate de toxicomani, J. de Ajuriaguerra propune următoarea clasificare: a) Droguri magice, capabile de a induce forme particulare de beție, stări onirice și de extaz, veritabile noi experiențe sufletești și somatice, iluzii sau halucinații, stări de derealizare și depersonalizare, călătorii imaginare în timp și spațiu etc. b) Droguri psihostimulante, care antrenează o diminuare a stării de oboseală, o senzație de creștere a energiei personale și a activității, o stare de excitație euforică. c) Droguri ce reduc starea de tensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
omului, va fi reprezentat prin ceea ce Van den Berg a numit „adulții infantilizați”, o veritabilă stare de regresiune psiho-socială a individului, a cărui semi-maturitate îl transformă într-o ființă manipulabilă de către stat și puterea politică, ducând treptat la o totală depersonalizare a sa (A. Barrère). 2) Civilizația imaginii publice Corelată direct cu civilizația materială, cu dezvoltarea tehnologiei, cultura contemporană este o civilizație a imaginii. Prin intermediul mass-mediei (TV, cinema, radio, presă, reclame, publicitate etc.) toate mediile sociale suferă o presiune invadantă a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a fi posedați de demoni. Tulburare delirantă și de personalitate constând în convingerea că în interiorul bolnavului își află sediul un demon căruia el îi este subordonat. Dependență: stare patologică a toxicomanilor caracterizată prin nevoia imperioasă de aport permanent de droguri. Depersonalizare: tulburare patologică a conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintal Automutilare Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie Colecționarism Comă Complex Confabulație Confuzie mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe sine, atunci cînd se află în interiorul locului său. Ca filozof existențialist, Heidegger 148 arată că existența omului în lume este sortită anonimatului, fiindcă el acționează la fel ca ceilalți și vorbește cum vorbesc ceilalți. În efortul de a evita depersonalizarea ar exista însă unele soluții, printre care și realizarea unei metafizici care să asigure o desăvîrșire a individului în raport cu condiția lui umană obișnuită. Această metafizică trebuie să caute temeiul ființării, temei pe care Heidegger îl numește ființă. Pentru a lămuri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca efect a percepției comune a populației, îndreptățiți să-și facă de cap la putere. Desigur, fiecare cu excesele lui! Cred că, dincolo de ideologii și de partizanate, lumea românească ar trebui să-și pună măcar acum, după aceste alegeri, problema depersonalizării puterii, a negocierii unui contract civil între cetățeni, prin care președintele să fie mai puțin important ca persoană și să devină, din ce în ce mai rapid, o funcție. O funcție și în sens matematic, la rigoare, de a uni elemente din mulțimi distincte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
crimă, ilegitimitate, partid unic, violență structurală, doctrină de extremă stânga și, mai ales, pe concentrarea maladivă a puterii în mâinile unei singure persoane. Pentru că aceasta este adevărata miză a modernizării statului și a garanției că pluralismul și dezvoltarea pot continua: depersonalizarea puterii. De aici, cred, ar trebui să înceapă o analiză corectă, depasionalizată, a deceniului Băsescu în istoria recentă a țării. Adus de Petre Roman, imediat după Revoluție, ca director în Ministerul Transporturilor, Traian Băsescu și-a consolidat imaginea în mentalul colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care acum acționează în libertate, iar în altul se evocă și masacrul din Piața Tien An Men). În ipostaza postdecembristă și în cea occidentală, ea înseamnă dispariție a simțului axiologic și răsturnare diabolică a valorilor, dezeroizare și desacralizare, uniformizare și depersonalizare, somnul conștiinței și dictatura lui „Nimeni”. Iar în cazul distopiei prospective, echivalează cu existența în „postreligie”, „contrainițierea”, destine „necoagulate” și lipsite de orice „racord ontologic”, dictatură a minorităților și a „corectitudinii politice” și, nu în ultimul rând, „marea cacealma” (substantivul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 55-77; Ungureanu, La vest, II, 131-136; Roxana Sorescu, Eminescianismul la 1900: V. Voiculescu, ALA, 2001, 592; Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, București, 2001, 107-109, passim; Popa, Ist. lit., I, 1150-1163; Octavian Soviany, Lirica evanghelică a depersonalizării, CNT, 2002, 12; Sergiu Ailenei, Revolta dobitoacelor, CL, 2002, 3; Elvira Sorohan, [V. Voiculescu], RL, 2002, 33, 44; Dan Manolescu, Portret al poetului Vasile Voiculescu, Buzău, 2002; Codruța Stânișoară, William Shakespeare și Vasile Voiculescu, sonetiști, Craiova, 2002; Nicolae Oprea, Magicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cu totul prematur de enumerat și de între onformism și libertate studiat în detalii. Lipsește și perspectiva și mai ales o amplă documentare. Dar o definiție globală poate fi totuși încercată: într-o perioadă de populism cultural egalitarist, de totală depersonalizare și nivelare, Constantin Noica scria despre Ce înseamnă cultură de performanță (1981), Despre cei douăzeci și doi sau cultura de performanță (1981). Textele au fost publicate recent în Simple introduceri în bunătatea timpului nostru. El patrona și stimula, alături de P.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ridicol, una dintre cele mai grave răni culturale, trebuie să dispară. Să fie extirpat din rădăcină ! Să redevenim noi înșine și în limbaj și în orice altă formă de expresie. Să nu mai repetăm mecanic, stereotip, până la abrutizare și totală depersonalizare ! Cultura nu apare și nu funcționează în gol, ci într-un mediu moral și spiritual. Alte răni grave sunt frica, suspiciunea, secretomania, sentimentul permanent de constrângere, de neputinț ă și furie oarbă, mereu reținute, atât de tipice societăților totalitare. Trebuie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la care nu renunță (toți scriitorii sunt scriitori, deoarece toți sunt membri egali ai Uniunii Scriitorilor, cu carnet în regulă), scriitorul, așa zicând particular este partizanul selecției libere de valori și al ierarhiei corespunzătoare. El respinge din instinct nivelarea, nediferențierea, depersonalizarea, cu toate corolarele sale: consacrări oficiale, premii formale, ocupări de poziții sociale, distincții de diferite tipuri ca recompense pentru merite politice de partizanat etc. 5. Și cu aceasta am ajuns la, poate, cel mai caracteristic fenomen al postcomunismului cultural: apariția
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]