512 matches
-
Baia Mare, ezitând între a rămâne în lagărul de muncă și a-i caută pe părinți în ghetou; într-un final, au fost închiși în ghetoul din Baia Mare. Dorința puternică de a rămâne împreună cu familia a determinat comportamentul și experiențele tinerilor deportați, conturând imaginea inocentei lor în fața unei tragedii pe care nu aveau cum să și-o imagineze (după cum mărturisește Davidovici). În perioada mai-iunie 1944, toți evreii din ghetourile Ardealului de Nord au fost deportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Kallós își
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
deținuții evrei de la Târgu-Jiu, precum și evrei (suspectați că ar fi) comuniști sau simpatizanți, din București, au fost deportați în lagărul de la Vapniarka. Artistul Leon Mișosniky, membru în mișcarea comunistă ilegală, povestește, în jurnalul sau, despre Ervin Kreid, prieten arestat și deportat: „Mama lui, profesoara mea de desen, l-a vizitat în închisoare. Era total bandajat, mâinile, picioarele, degetele îi fuseseră zdrobite cu ușa. Ervin a fost de neclintit. A fost întrebat de numele celor cu care lucrează și-a răspuns: „Dacă
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
murit acolo.” (Maria Manole, 75 de ani, Cerat, Dolj) Mulți dintre cei deportați au murit de inaniție, tifos sau acte de violență comise între 1942 și 1944; numărul lor nu este cunoscut cu exactitate. Din cei 25.000 de romi deportați, au supraviețuit în jur de 14.000.[3] Pe langă malnutriție și îngheț, actele de cruzime față de romi erau ceva obișnuit pentru jandarmi și militari: „Trei ani de zile nu puteam să ieșim din lagăr. Eram închiși. N-aveam cum
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
de război care nu s-au recăsătorit, cu exceptia sporului lunar menționat la alineatul precedent. În cazurile în care una și aceeași persoană se încadrează atât în categoria de veteran de război, cât și în aceea de fost deținut politic sau deportat, inclusiv prizonier de război în fosta U.R.S.S., luat după 23 august 1944 sau, deși declarat înainte de această dată, a fost reținut după data armistițiului, beneficiază cumulativ de drepturile bănești pe perioadele corespunzătoare calității avute, cu condiția ca perioadele să
LEGE nr. 44 din 1 iulie 1994 (**republicată**)(*actualizată*) privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277883_a_279212]
-
zona municipiului, transferați între 19 mai și 1 iunie 1944 prin 6 transporturi în diferite lagăre din Germania și Polonia. Cei mai mulți evrei sătmăreni au ajuns în Auschwitz-Birkenau, alții în Bergen-Belsen și alte lagăre de exterminare. Dintre cei 18.863 evrei deportați au supraviețuit doar câteva mii de persoane. După război, majoritatea lor au emigrat în SUA și Israel în timpul regimului comunist. În septembrie 1944 orașul a fost grav afectat de bombardamente care au ruinat pe lângă uzinele și podurile orașului și o
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
programul sovietic de deznaționalizare, care avea scopul de a rusifica Estonia — imigrația administrativă forțată și miltară a străinilor din URSS cuplată cu deportările în masă ale estonilor către URSS. În timpul epurărilor, până la 110.000 de estoni au fost uciși sau deportați. În deceniul de după reconstituirea independenței, emigrația pe scară largă a etnicilor ruși și înlăturarea bazelor militare rusești în 1994 a făcut ca proporția etnicilor estoni din țară să crească din nou de la 61% la 69% în 2006. Estonia modernă este
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
vin,cazane de rachiu industriale,toate acestea aduc la sfîrșitul anilor 1949 numai necazurii;arestări,deportări în Bărăgan,domicilii forțate,colectivizarea iar apoi duc la desfințarea acestei comune cu peste 700 de ani de atestare. Au fost naționalizate toate familiile deportate și familia timplarului Raica Ion,în urma colectivizării forțate au fost naționalizate toate mijloacele de producție,pămîntul,casele persoanelor emigrate în străinătate fără rude în țară. S-a încercat legarea de C.A.P. a țărânilor și meșteșugarilor lucru nereușit de puterea
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
privilegii și scutiri de impozite. Epidemia de ciumă din 1831-1836 a ucis un număr mare de locuitori. În timpul deportărilor în Bărăgan, localitatea a fost una dintre cele mai afectate din întreg Banatul, nu mai puțin de 559 de persoane fiind deportate (circa un sfert din totalul populației). Exodul germanilor s-a produs de-a lungul perioadei comuniste și în final, după 1990. Astăzi satul este majoritar român, cu o comunitate consistentă de țigani (circa 250). Evoluția populației, structurată pe etnii:
Bulgăruș, Timiș () [Corola-website/Science/301346_a_302675]
-
și folosindu-se limba română literară. În 1937, intelectualii români și activiștii comuniști de etnie română din RASSM au fost acuzați de către autoritățile sovietice că ar spiona și ar organiza sabotaje și aproape toți au fost îndepărtați din funcțiile publice, deportați sau executați. Conform unei noi tendințe generale din Uniunea Sovietică, „limba moldovenească” a trecut înapoi la alfabetul chirilic, revenindu-se la teoria unei limbi și etnicități moldovenești diferite de cea română, fără însă să se revină în totalitate la limba
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
au fost create următoarele unități administrative: Înainte și după al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a deportat un număr foarte mare de persoane din Basarabia și Bucovina la muncă forțată, unde mulți dintre ei au murit sau au fost executați. Deportate erau persoanele care fuseseră declarate inamici ai clasei muncitoare de politica stalinistă. Erau incluse persoane care fuseseră polițiști, soldați, clerici, proprietari de terenuri (atât nobili cât și țărani împroprietăriți), membri ai partidelor politice istorice și toți cei ce-și exprimaseră
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi. Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King, diferența dintre populația teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941- martie 1944 și de intensa colonizare sovietică după august 1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare, dar, simultan, că populația băștinașă românească/moldovenească s-a menținut la fața locului în proporție
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
români, ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia care nu au reușit să fugă în România când URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu, au fost capturate de către forțele NKVD sovietice; un procent ridicat din aceștia au fost împușcați sau deportați. Autoritățile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, datorită situației lor economice, politice, sau datorită legăturilor cu fostul regim românesc. Ei au fost deportați în Siberia și în nordul RSS Kazahă; unii dintre aceștia au fost închiși sau executați. În conformitate cu
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
legăturilor cu fostul regim românesc. Ei au fost deportați în Siberia și în nordul RSS Kazahă; unii dintre aceștia au fost închiși sau executați. În conformitate cu Raportul Tismăneanu, în 1940-1941 pe timp de pace, 86.604 persoane au fost arestate și deportate, în timp ce istoricii ruși au prezentat un număr estimativ de 90.000 pentru aceeași perioadă. NKVD s-a concentrat asupra grupărilor socotite antisovietice, dintre care majoritatea au fost cele mai active între 1944 și 1952. O campanie de eradicare a așa-
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
redenumirea multor orașe și comune după diferiți lideri comuniști de la centru. Cea mai mare parte a elitei românești-moldovenești de dinaintea celui de-al doilea război mondial, intelectualii, orășenii, ca și sute și mii de țărani de rând au fost uciși sau deportați (în special prin deportările organizate în 1940, în 1949 și în 1951). Chiar și în zilele noastre sunt zeci de mii de români-moldoveni trăitori în zonele în care au fost inițial deportați. 295.000 de români-moldoveni au murit în foametea
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
de țărani de rând au fost uciși sau deportați (în special prin deportările organizate în 1940, în 1949 și în 1951). Chiar și în zilele noastre sunt zeci de mii de români-moldoveni trăitori în zonele în care au fost inițial deportați. 295.000 de români-moldoveni au murit în foametea din 1946-1947, unica foamete care a avut loc în Moldova. După încheierea celui de-al doilea război mondial au fost aduși coloniști din toată Uniunea Sovietică, în special ruși și ucraineni, care
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
pentru tâmplele și zidurile bisericilor din Racșa, Șișești, Făurești-Chioar, Cărpiniș-Lăpuș, Sighet și Muncaci (acum Mukachevo, Ucraina). În 1944,la o expoziție organizată la Cluj de autoritățile hortyste vor fi expuse, fără știrea și asentimentul artistului, trei lucrări confiscate de la evreii deportați. După eliberarea Budapestei, Vida s-a înrolat ca voluntar în Armata Română pentru eliberarea Cehiei și Slovaciei de trupele fasciste. Mai târziu și-a dedicat mai multe opere soldatului român și luptei antifasciste. În 1945 participă la prima expoziție de după
Gheza Vida () [Corola-website/Science/300727_a_302056]
-
sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Viile Jacului, cel mai mic sat al comunei Creaca, este așezat în partea de vest a acesteia la poalele muntelui Meseș. După Revoluția de la 1848 în aceste locuri au fost strămutate (deportate) 15 familii, din care două erau familii de unguri. Aceștia au defrișat o parte din locul numit Pădurea Durului (Duruljo Erdö) și și-au construit bordeie în care să locuiască. În sat nu mai există unguri, prin căsătorie aceștia s-
Viile Jacului, Sălaj () [Corola-website/Science/301852_a_303181]
-
peste 50% din teritoriul Ceceniei. La 23 februarie 1944, trupele interne (NKVD) ale Uniunii Sovietice, au deportat întreaga populație a Ceceniei și a câtorva regiuni învecinate în stepa din estul Kazahstanului și în Siberia. Între 25% și 50% din populația deportată a murit de foame și boli. În 1957 cecenilor li s-a permis întoarcerea pe meleagurile natale, iar mai târziu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Ceceno-Ingușă, în componența Republicii Sovietice Socialiste Federative Ruse a fost reînființată în URSS. În anii puterii
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
au ajuns pe "teritoriul sfânt al Ungariei". Alți doi români din satul Oroiu au fost bătuți și ulterior uciși. În toamna anului 1944, 126 de evrei din orașul Sărmașu, județul Mureș au fost uciși și mai mulți români torturați, apoi deportați. După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Sărmașu a rămas în cadrul României, aflându-se la mai puțin de o oră de mers pe jos de granița cu Ungaria. La începutul războiului, localitatea avea o populație de aproximativ 3.200
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
fost eliberați, iar alți 18 au fost deportați în Ungaria. Aceștia au fost duși cu camionul în Cluj, unde au fost încolonați și puși să mărșăluiască, escortați de polițiști civili, pe drumul spre Jibou și apoi la Budapesta. Unul dintre deportați și declarați morți a fost Iuliu Moldovan, tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan. A fost ucis și preotul Micu, un om în vârstă de aproape 80 de ani. Numărul tuturor românilor deportați care și-au pierdut viața nu se cunoște cu
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
de proprietate asupra loturilor individuale. Stalin a hotărât deportarea unui mare numar de culaci (chiaburi) în colhozuri din zone foarte îndepărtate ale țării, precum era Siberia, sau în lagăre de muncă. S-a calculat că 20 % dintre membrii familiiilor chiaburești deportate, printre aceștia multe femei și mulți copii, au murit. În total, peste 6 milioane de chiaburi și-au pierdut viața datorită condițiilor din timpul transportului, sau datorită muncii istovitoare din lagărele de muncă . Ca urmare, mulți astfel de țărani s-
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
șantierele sovietice cca. 196 000 de basarabeni. Despre această tragedie a regimului comunist, prin care a trecut și comuna Vărvăreuca în anii 1940 și 1949-1951, ne arată documentele desecretizate parțial. Din comuna Vărvăreuca au fost deportați 22 de persoane: Majorității deportaților nu li s-a permis întoarcerea acasă nici în timpul dezghețului din anii ’60, pentru că locuințele lor fusese ocupate de coloniștii sovietici. În Kazahstan și în Siberia, există și astăzi multe familii de basarabeni care (excepție, ultima generație) mai vorbesc limba
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
evrei, între care mulți meseriași și cărturari au fost deportați în Babilon. În anul 519 î.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul și întreaga regiune, s-au întors mulți evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile orașului și au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, având în centrul său Templul, a redevenit centrul religiei și culturii evreiești. În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit orașul fără luptă și a
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
avea în perioada interbelică o importantă comunitate de evrei care alcătuiau cam 40% din populația totală a Lublinului. După Invadarea Poloniei de către germani în 1939, aici a avut loc o mare represiune împotriva localnicilor care au fost în bună parte deportați. Planul german era acela de a crește procentul populației germane de la 10-15% în 1939, la 20-25 %. . Orașul a devenit cartierul general al Operațiunii Reinhardt, care se ocupa cu exterminarea evreilor din Polonia. Populația evreiască din Lublin a fost forțată să
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
ore a cetățenilor de origine germană din regiune. Bărbații au petrecut războiul în lagărele de concentrare staliniste, având o rată de supraviețuire foarte scăzută. Deportări similare au avut loc și cu alte grupuri etnice: polonezii, cecenii, tătarii din Crimeea. Germanii deportați nu s-au mai întors niciodată în regiunea râului Volga. După război, mulți s-au așezat în regiunea Munților Ural, în Siberia, Kazahstan (2% dun populația republicii este recunoscută ca fiind de origine germană, aproximativ 300.000 de oameni), Uzbekistan
Germani de pe Volga () [Corola-website/Science/298463_a_299792]