1,282 matches
-
două grupuri de elevi, fiecare având pereche. Cei fără minge se află cu 2 metri mai în spatele jucătorilor cu minge. La semnalul profesorului jucătorii pornesc spre poartă: cel cu mingea încearcă să marcheze, iar jucătorul fără minge trebuie să îl deposedeze de minge pe cel care are mingea înainte ca acesta să finalizeze. După un număr de repetări se inversează rolurile. 8. Câte cinci elevi sunt dispuși în șir, la 30 metri de poartă, cu spatele la poartă. Un partener plasat înaintea șirului
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
se vede arestat, umilit, apoi închis la Aiud și judecat abia după câteva luni de detenție. Condamnat la moarte în primă instanță, este salvat doar de recursul bazat pe recunoașterea originii sale nobile. Între timp fusese înlăturat din funcție și deposedat de bunuri. Începe o viață de dramatice peregrinări în căutarea dreptății și a unui rost, cu puține momente calme. Timp de șase ani cunoaște o perioadă de refacere sufletească, fiind preceptorul copiilor și administrator al moșiilor deținute de contele Daniel
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
din ele niște pilde de renunțare și abstinență (căci Biserica pretindea ca aceste femei să nu mai reacționeze la adierile și sugestiile venite din partea lui Eros). Destule văduve rămâneau, însă, „în lume”, încercau să recupereze un destin de care fuseseră deposedate, se arătau a fi într-adevăr niște virago (cum spunem scriitorii Bisericii din Apus). învățații nu le-au uitat pe văduve Ziceam mai sus că acest „grup în negru” ( asupra căruia se îndreptau mai multe priviri decât s-ar putea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al rugăciunilor particulare și al clipelor de reculegere, capela domnească ori altă biserică unde asculta liturghia, locurile presărate pe traseele plimbărilor (palatele voievodale din țară, conacele boierilor, mănăstirile), grădinile. Nici în aceste locuri (în cele mai multe), privatul vestimentar nu putea fi deposedat de înfățișarea luxoasă și de eleganța ostentativă, căci era vorba de menținerea identității, chiar dincolo de limitele ceremonialului. Se făcea, totuși, trecerea dinspre un „public” oficial către un alt „public”, neoficial de data aceasta. în comparație cu soții lor (obligați să mențină anumite
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părți, una pentru pomană, alta lui Papa, alta Grăjdanii și alta lui Preda; să stea Grăjdana în casă cu fiul lui Buzinca, Papa, cât va vrea, nimeni să n-o scoată din casă” și, la fel, nimeni să n-o deposedeze de bijuteriile și veșmintele primite de la soț. Câteodată bărbații ce alcătuiau diate puneau condiții. Soția moștenitoare putea stăpâni averea doar dacă își ținea văduvia „cu cinste”. Ei încheiau uneori aceste înțelegeri în fața Voievodului, care, confruntându-le, le transforma în acte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu era, în fond, decât o instalare în singurătate (mă gândesc la cele ce intenționau să-și țină văduvia „cu cinste” și să ofere, astfel, elemente convingătoare pentru o admitere în nucleul cimentat prin solidarități de familie) într-o solitudine deposedată de destin, o înscriere într-un grup nediferențiat din care drumul spre emancipare era adesea covârșitor obturat de manifestările marginalizării. A fost acest grup al „femeilor singure” - presat de atitudinea oamenilor din Veacul de Mijloc față de femeie, un soi de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-o mai bine. Gorgan din Criva, mare spătar și rudă cu Voievodul (căci o ținea pe Stana, sora lui Preda Brâncoveanu și nepoată a viitorului Voievod), a rămas fără avere din porunca lui Leon Vodă. Chiar și fără a fi deposedate, prin poruncă domnească, (care putea fi, câteodată anulată; când un rebel ca marele ban Dobromir din Runcu - însurat cu Vilaia, fiica lui Giura logofăt ori a banului Toma - se întoarce și își „pleacă capul”, Petru Cercel putea să-l ierte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aci pe vistierul Pârvu Vlădescu - cel însurat cu Anca, fiica lui Ivan Șufarul - declarat „hiclean” și ucis de Mihnea al III-lea Radu în 1658, pe Nicolae Bașotă, mare vistier, însurat a doua oară cu Anița, fiica lui Iordache Balș, deposedat de bunuri de Nicolae Mavrocordat pentru delapidare, pe Nechifor Beldiman - însurat cu Ana -, dușman al lui Ștefan al II-lea Tomșa, care nu l-a iertat, ucigându-l și confiscându-i averea), unele văduve și copiii lor își duceau zilele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un dar oferit unei persoane este un gest de separare, de respingere a persoanei căreia i-a fost oferit. A cere Înapoi darul reprezintă, din punct de vedere psihologic, mai mult decât o frustrare, este un act castrator, prin care deposedând persoana respectivă Îi iei ceva pe care Îl resimte din punct de vedere moral, ca Încorporat ei. Este un gest de deposedare și orice deposedare este, ca act castrator, gestul care „rupe ceva” din persoana care posedă un lucru. Spre deosebire de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoană frustrată, care prin refuzul ei de a oferi sau de a ajuta proiectează, de fapt, propriile sale frustrări și eșecuri asupra persoanei care-i solicită ajutorul. Furtul este un act imoral de castrare. A lua de la altul, a-l deposeda pentru a „avea tu ceea ce are el”, este pentru persoana care comite acest act o compensare a propriilor sale castrări anterioare, dar concomitent și un act prin care se substituie persoanei prejudiciate prin frustrarea acesteia. În ambele situații, de „refuz
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mâinile lor, alegându-se doar cu câteva răni, și ne anunța acum că dorește să ne vadă. Îl găsirăm În afara orașului, nu departe de porțile cetății, Înconjurat de aproape cincizeci de călăreți, cu care pornise În urmărirea inamicilor ce-l deposedaseră de toate bunurile mobile - fără succes Însă, deoarece nu reușise să-i prindă. Fusese rănit la un picior, căci scăpase din ghearele morții aruncându-se de pe veranda Înaltă a palatului Într-o grădină vecină. Ne rugă să ne prelungim șederea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
situații ne-am ales doar cu o spaimă zdravănă, doream din toată inima să părăsim cât mai repede acest loc nenorocit unde jaful era la ordinea zilei. Chiar În după-amiaza acelei zile am asistat la furtul unui asin, proprietarul fiind deposedat cu forța de animalul său; s-a Întâmplat În fața porților cetății, iar măgarul a fost mânat În deșert. De fapt, arabii pot fi În general considerați, pe bună dreptate, tâlhari de cea mai joasă speță. Și pentru că În decurs de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Întoarcerea sa din Buhara În India să le predea generalului Allard din Lahore, astfel Încât acesta din urmă să le poată transporta la Bordeaux 175, Dost Mahomed Îi porunci guvernatorului din Bamyan să mă jefuiască În apropierea frontierelor. Am fost deposedat de toate bunurile la fortăreața din Akrabad, dar prin intervenția lui Nawab Djubber Khan și a generalului Avitabile - guvernatorul Peshawarului -, mi s-au Înapoiat toate lucrurile sustrase. Temându-mă de cruzimea lui Mir Murad Beg din Kundus, mi-am expediat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
am dat toate bunurile pe care le aveam asupră-mi, șeful lor a fost mulțumit. Cu mâna pe Coran, acesta Îmi mărturisi laolaltă cu ceilalți că primise ordinul de a mă jefui de la guvernatorul Bamyanului. Toate lucrurile de care mă deposedaseră au fost numărate. De Îndată ce am ajuns În cealaltă parte a muntelui, am trimis prin cineva scrisori către Nawab, căruia Îi descriam incidentul prin care trecusem. Urmarea am aflat-o ulterior. Nawab Îl mustră pe fratele său, Dost, iar guvernatorul Bamyanului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rezolvarea pricinilor și a jalbelor, era nevoie ca unchiul său, Nicolae Văcărescu, să îl mustre în scrisori, amintindu-i datoria față de țară. Este scos din slujbă în 1817, se pare pentru că intervenise, apărându-i pe țărani, în conflictul dintre moșnenii deposedați de pământ și un logofăt. Boier luminat, receptiv la nou și gata să sprijine inițiativele culturale importante din epocă, obține prin cumnatul său Constantin Bălăceanu, efor al școlilor, sprijin pentru Gh.Lazăr, care deschidea, în 1818, școala de la „Sf. Sava
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
la înjurături și și-au continuat drumul. După circa o oră , cand R.D. și D.T .se întorceau înapoi pe același drum, C.C. le-a ieșit în cale învârtind un cuțit , i-a scuipat și înjurat. RD. A încercat să îl deposedeze pe C.C. de cuțit. În acel moment acesta a ripostat violent și la înjunghiat pe R.D. la nivelul abdomenului și la omoplatul stâng. Ca urmare a abuzului la care a fost supus R.D, a necesitat treiyeci de zile de
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
pentru a avea o atitudine „partinică” la noua ședință ce se pregătea. și totul a decurs conform „liniei trasate de partid”: întâi organizația de partid a fost desființată și unii membri excluși. Apoi a fost desființat institutul, cercetătorii au fost deposedați de titluri și au fost orientați către munci necalificate. Curios e că referatul institutului, prin care se analiza critic tehnica MT, a dispărut din arhivele CNȘT și MEI. El a fost publicat de revista 22 (nr. 29/1992), după o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
drept unica „metodă de creație”. Istoria artelor e prezentată ca istorie a luptei între r. și antirealism. Ținute sub permanentă și strictă supraveghere, obligate să evolueze pe un anume „făgaș”, trasat cu anticipație, era fatal ca arta, literatura să fie deposedate de propriul specific (recuperat doar cu intermitențe) și ca pretinsul „realism socialist” să devină de-a dreptul negația r. Repere bibliografice: Karl Marx, Friedrich Engels, Despre artă și literatură, București, 1953; Georg Lukács, Probleme des Realismus, Berlin, 1955; Gaëtan Picon
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
fi putut scrie aceleași rânduri. Delirul rasist al perioadei interbelice a pus sub semnul întrebării soarta multor țigani din România, mulți dintre ei fiind trimiși, alături de evrei, în lagărele de concentrare naziste. Anii de comunism au adus alte încercări aspre. Deposedați de averi, țiganii au fost mutați forțat în locuințele urbane pe care le-au evitat secole de-a rândul, preferând căruțele și corturile lor tradiționale. Chiar dacă sub regimul Ceaușescu procesul de alfabetizare și de școlarizare a țiganilor a avut un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu sunt capabili să construiască o intrigă, cei care se pricep la meșteșugul edificiului „polițist” scriu prost. Se pare că acest neajuns nu a fost surmontat nici până în ziua de azi: ai impresia că indivizii inteligenți sau ingenioși au fost deposedați de cea mai vagă urmă de talent, pe când talentații îți dau senzația că nu sunt capabili să stea pe picioarele proprii. Meditând la toate aceste lucruri, Chandler constată că până și denumirea genului căruia i s-a consacrat suferă de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vase comunicante. Mai ales în perioade de regim totalitar, sub presiunea cenzurii și a supravegherii punitive, literatura preia la adăpostul ficțiunii dreptul de se implica (aluziv sau de-a dreptul) în cotidian. În perioade liberale, democratice, situația se inversează - ziarul deposedează pe scriitor de problemele și întâmplările de zi cu zi, furându-i cumva subiectele: știri de fapt divers, pline de nebunii și întâmplări ciudate. Articolul de presă are existența unei efemeride - de azi pe mâine. Chiar și așa, presa este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și, ascultând-o, soția are la sfârșit lacrimi de recunoștință în ochi (Broscuța). În altă parte (Liber), soțul vine mai devreme acasă și își descoperă nevasta în tovărășia unui bărbat. Culpabilii aduc, și aici, argumentul sincerității sentimentului. Soțul legitim este deposedat de locuință, mașină, de bunurile casnice, sub presiunea unui puternic sentiment de onoare („Dragă, zise soția către amant, dânsul nu este cine îți închipui tu. E un om de onoare”). Formula magică potolește spiritele, suspiciunile cele mai tenebroase dispar în
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
persoană frustrată, care prin refuzul ei de a oferi sau de a ajuta proiectează, de fapt, propriile sale frustrări și eșecuri asupra persoanei care-i solicită ajutorul. Furtul este un act imoral de castrare. A lua de la altul, a-l deposeda pentru a „avea tu ceea ce are el”, este pentru persoana care comite acest act o compensare a propriilor sale castrări anterioare, dar concomitent și un act prin care se substituie persoanei prejudiciate prin frustrarea acesteia. În ambele situații, de „refuz
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
puțini au reușit să le utilizeze, căci voinicii care erau în jurul fiecăruia dintre ei au sărit pe agresori de cum au simțit primejdia. Fiind depășiți numeric și neavând posibilitatea de a se apăra și nici de a ataca, Gardienii au fost deposedați cu ceva efort de armele pe care le aveau asupra lor. Vrând să se răzbune, voinicii au început să lovească uriașii care încă mai stăteau în picioare și care se străduiau să iasă din mulțime croindu-și drum cu ajutorul staturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dată. Este deja formulat de cei precum Pitagora și Platon, Zenon stoicul și alți filozofi, ca să reiau câteva nume invocate de Cicero. Absurditatea la superlativ reprezintă deja un domeniu bine câștigat al filozofilor, o proprietate inalienabilă. Nu poți să-i deposedezi de așa ceva, nici pe cei de altădată, nici pe cei de acum. Nu poți să depășești rostirea filozofică dacă este vorba să formulezi ceva absurd. Cam aceasta cred că vrea Cicero să ne comunice aici. Or, când un filozof recunoaște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]