3,128 matches
-
întregul lui comportament. Uneori, erau și întrebări de genul: - Mămică, Vișinel va sta de acum tot timpul la noi!? - Te incomodează? - Nu-l vezi, nu respectă nici cele mai elementare obiceiuri ale casei... Ina știa bine că Vișinel trebuie să deprindă unele lucruri de care fusese străin. Atât modul său de a se purta, cât și limbajul, cereau o răbdătoare șlefuire, ce avea să se înfăptuiască cu timpul. Îl întrebă totuși pe Mihăiță: - Bunăoară!? - Intră încălțat cu pantofii plini de noroi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cândva, și începe să vorbească în limba, cu care a fost crescut, și eu nu-l înțeleg ce vrea să spună. - Și la școală? - Și la școală se întâmplă, nu prea des, dar mai scapă câte un termen din vocabularul deprins în anii petrecuți în șatră. - Și copiii, copiii ce zic? - Se distrează, dar se potolesc repede pentru că intervin profesorii care le cer să fie înțelegători, că nu e nimic de râs în ceea ce spune. El face progrese vizibile în fiecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unde poposise șatra. Acest timp putea fi măsurat de la câteva săptămâni, la cel mult o lună întreagă într-o singură localitate. Era totuși meritoriu că Rafira și Lisandru avuseseră grijă ca fiul lor să pășească pragul unor școli pentru a deprinde fie și numai unele noțiuni elementare de scris și socotit. Se gândiseră probabil că în nici într-un caz nu puteau să-i dăuneze. Încet, încet, Vișinel, care era de altfel un copil înzestrat de natură, cu sprijinul constant al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Debutul nu era deloc încurajator, dar la ce se putea aștepta într-o secție unde majoritatea pacienților erau cu răni sângerânde, operați de curând, imobili, implorând înțelegere, bunăvoință și empatie. Singura soluție era să-și impună a fi răbdătoare, să deprindă tainele unei profesii deloc ușoare în care cine nu se adaptează trebuie să părăsească terenul ca un jucător fără chemare. * Ina la rândul ei avusese și ea o zi grea. Deși nu fusese implicată direct, asistase la trei nașteri, din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
veni. De bună seamă că nu. Hai, dă-i bătăi, după mine. Că namilele revin. Retrasu' Așa se obișnuise de copil mic. Nu poate face nimeni precizarea dacă a procedat în felul arătat, la îndemnul cuiva, ori, dacă, singur se deprinsese, să fie astfel. Fapt este că era un retras, că, un retras a fost, întreaga viață, de mai bine de nouăzeci de ani. Fapt datorită căruia așa i-a rămas și numele: Ioanid al lui Retrasul, ori, și mai pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
marile mănăstiri au apelat la ea. Tu, i-a zis o șefă, în acea zi; ne vin musafiri, mulți și mari. Nu avem stareță. Îndeplinește tu, această misiune, două-trei zile. Că ești de mult printre fetele de aici, și ai deprins cam tot ce ar sta în cerințele unei starețe adevărate, într-o misiune ca cea pe care ți-o încredințăm. Vrei? Să-ncerc. A încercat. A reușit. Evenimentul a venit, s-a consumat, cine era de primit a fost primit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
diviziei de calibrare a mouse-urilor din cadrul serviciului IT de pe lângă departamentul de HR“, exercitându-și după Marea Trecere aceleași competențe și altele În plus , doar nu vreți să se ducă pe apa sâmbetei odată cu decesul atâtea cursuri și traininguri pentru a deprinde metodologia plimbării unei foi!, iar când spun foaie, ei bine, chiar asta vreau să spun, Întrucât Purgatoriul nu e prea bine tehnologizat, aici ajung doar calculatoarele stricate sau aruncate la gunoi, e plin de computere 286 și de 386, rareori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
urma netezirilor cu dosul palmei sau a abandonului cu paginile desfăcute și cotorul În sus, poate chiar o amprentă plină de grăsime ori un colț Îndoit, indicii pentru reluarea ulterioară a călătoriei. Acum, această carte e o haină care a deprins contururile stăpânului; ea nu mai poate fi nici considerată nouă, nici nu poate fi dăruită mai departe. E ca o soartă de om. Sfârșitul lumii nu e o problemă de matematică, ci de interpretare. Imaginați-vă, de pildă, că nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
schimbau dinții de lapte cu unii de os, mai spuneau o poezie la serbare și, până să-ți dai seama, te trezeai cu ei șuierând În picaj pe lângă tâmpla ta, În timp ce băteai pitonul pe Gangkhar Puensum. În timp ce fostele țări subdezvoltate deprindeau plăcerile confortului, cetățenii așa-numitelor Națiuni Premium se năpusteau În toate direcțiile, căutând senzații tari. De când Guvernul Mondial interzisese - ce ironie, sub amenințarea pedepsei cu moartea! - declanșarea, sponsorizarea și purtarea oricărei forme de război, fiecare Își afla fiorul apropierii de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aburul leneș prin tubul unei macaroane nimeream În plin carnaval venețian, de unde izul unsuros al cartofilor prăjiți mă propulsa, evident, Într-un restaurant McDonald’s, transpirând deasupra băii sfârâitoare de ulei. Redus la fluxul și la refluxul lichidelor vitale, am deprins bucuria până atunci neglijată a navigației. Urmăream cum picătura părăsea rezervorul perfuziei, pornind de-a lungul șenalului navigabil al tubului. Pătrunzând În mine-brațuldrept, proviziile Înmagazinate În cala-i transparentă erau descărcate În mai multe bărcuțe, iar noua flotă aluneca de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
faptul că În timpul excursiei de o oră de-a lungul coridorului nu puteam fi văzuți decât de către aceiași colegi de celulă nu a putut Îndigui acest ciudat val de cochetărie, care nu a rămas rodul unei simple furtuni, ci a deprins caracteristicile unei maree, permanentizându-se Întâi ca obicei, apoi ca reflex, și sfârșind prin a se instaura ca obligație. Din motive obscure, simțeam nevoia de-a fi mereu aranjați și spilcuiți. Când cineva mai spunea câte ceva despre fiicele Evei, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Falsificarea vieții noastre publice vine, însă, tocmai de acolo de unde noi punem accentul pe ceea ce este trecător și ne dezinteresăm de ce este permanent. Ne-am învățat, adică, să socotim o situație politică după oameni, nu după probleme. Și ne-am deprins să credem că oamenii pot ceva împotriva problemelor, că ei le condiționează, că ei le comandă, când realitatea este exact contrară. Nimeni nu poate face nimic decât supunându-se la realități. Inițiativa le aparține lor. Oamenilor nu le rămâne decât
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
Gândită, parcă, nu doar altundeva, ci și altcândva, cartea constituie o mostră neașteptată de poezie subversivă în plină interdicție a subversiunii. De unde a învățat să scrie așa poetul de nici 19 ani? Din ce cărți sau din ce experiențe a deprins un asemenea curaj al onestității politice, stilistice și literare? Iată un semn de întrebare admirativ pe care nici soluția ultimă din titlul cronicii mele nu-l elucidează.
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei trufașe armate de ocupație, excitând sucurile gastrice ale flămânzilor. O coadă uriașă face Înconjurul clădirii, iar dacă o studiezi cu atenție, sufletul tău Încercat și deprins cu ororile vieții, se frânge Încet, Încet, ca sub o presiune Îngrozitoare, la vederea cortegiului de Înfometați. ,,Abonamentul,, e o condiție de bază. Ca să te bucuri de binefacerile foamei, trebuie să o demonstrezi ca pe o teoremă, să-i smulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cît să nu fiu în stare vreodată să spun, chiar și la mînie, că nu-i copilul meu. Palmele astea, crescute pe sapă și pe coasă, învățate apoi cu ciocanul, obligate să ia oamenii de piept, îmbărbătate prin strîngeri, au deprins incredibil de repede să mînuiască un copil în ligheanul cu apă caldă, pe pat la îmbrăcat, pe oliță... Maria era studentă, lipsise un timp, cursurile erau grele..., dac-o solicitam, răspundea că eu am vrut-o, din partea ei considera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fel să răspundă unei femei care-și oferă mîna, "trebuie să înțelegi din prima clipă dacă ți-o întinde ca s-o strîngi, sau ți-o oferă s-o săruți"... Ia în palme mîna Mariei cu delicatețea pe care a deprins-o cu ani în urmă și o sărută "așa cum numai femeilor care ți s-au oferit trebuie s-o faci, să fie gestul modest de omagiu sincer adus clipelor cînd a știut să-și dea întîlnire cu tine pe firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua Rememorării i-au deprins să se țină drepți; pe de altă parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv de bere Lamot în anii din urmă a desenat o rețea de capilare sparte pe fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum spune Raymond Chandler, „primul sărut e dinamită, al doilea e rutină și apoi îi scoți hainele“. Cam așa fuseseră pentru Alan relațiile din trecut, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
artiști renumiți care performau pe scenele marilor orașe precum Shanghai și Beijing. Grație lor, Opera Beijing a ajuns la apogeu. Cel mai faimos actor al acelor vremuri a fost Mei Lanfang, cunoscut și în afara granițelor țării. Mei a început să deprindă această artă când avea doar opt ani și a apărut pentru prima dată pe scenă la vârsta de 11 ani. Într-o carieră de peste cinci decenii de actor care a jucat roluri Dan, a influențat profund toate domeniile artei scenice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o scară de bloc de zece etaje, după ce ai visat serpentine și draci și ți-ai uitat privirea într-un borcan de muștar. Se prea poate ca în acele clipe să se rupă ceva din normalitatea cu care te-ai deprins să privești, să se nască o breșă, o fisură prin care poți vedea (simți, înțelege) și alte chestii. Sau aceleași chestii devin dintr-odată altele. D-asta e mult mai simplu când ești copil: obișnuința de a percepe lucrurile într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prilejul să ia parte. (Doctorul Forester avea convingerea că aceste serate, la care erau invitați și unii localnici - pastorul, cîteva doamne În vîrstă, un arhitect scos la pensie - Îi ajută pe pacienți să se readapteze la viața socială și să deprindă din nou regulile vieții În societate). Dar putea cineva spune cu siguranță dacă „Pavilionul special“ era sau nu locuit? CÎteodată, Digby avea impresia că Pavilionul nu era mai real decît iadul În concepția vreunui teolog inimos: un loc pustiu menit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reprezintă instituția și celula de bază a societății. Ca prim mediu de afirmare a personalității, familia are un rol important în formarea ulterioară și mai ales din punct de vedere social. Adeseori, educatorii ori profesorii nu pot suplini carențele educative deprinse în familie. De altfel, afectivitatea aici se învață cel mai mult, ca și dorința de a comunica cu ceilalți. Părinții nu trebuie să lase totul pe seama școlii. Dacă e adevărat ce spunea Octavian Paler și anume că: „civilizația doar modelează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria obișnuită înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai proastă școală cu putință pentru individ. Din punct de vedere moral, individul de azi e mai rău înzestrat decât oricare altul, poate, iar într-o largă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
călăuză impulsurile mulțimilor care ignoră rațiunea și care se lasă dirijate doar de sentiment?” Omul nu poate să zacă la nesfârșit într-o ignoranță mulțumită de sine. Chiar religia presupune anumite eforturi și demersuri de instruire iar prin acestea omul deprinde sensul moralității, despre care același autor spunea că reprezintă „un respect constant al anumitor convenții sociale și de represiune permanentă a impulsurilor egoiste.” Nu avem pretenția ca toți parlamentarii și consilierii locali să fie profund religioși. Problema credinței religioase este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să înnoade firele, să întărească urzeala; să adauge, uneori să dubleze pînza străvezie. Dar nu prin minune, ci cu minte, cu îndrăzneală, uneori cu bani și de cele mai multe ori alegînd oamenii potriviți și arătîndu-le încredere. Iar în acea vreme a deprins, de fapt a descoperit singur, metoda prin care un agent era pus la "păstrare" și activat doar atunci cînd mediul, împrejurările i se potriveau cel mai bine, acestuia și nu altcuiva. Pentru o misiune era bun un om tenace, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]