625 matches
-
lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
românului îi lipsesc convingerile și trăiește în simulacru. Ceea ce-i mai grav e că-i lipsesc obsesiile, completează Cioran. Pentru a continua: „Fără obsesii nu există decât capricii. Asta și este românul: o sumă de capricii. Dacă ia totul în derâdere, e pentru că, el însuși nefiind nimic, nu-și poate închipui că altceva face mai multe parale decât el. Și de vreme ce nimic nu are realitate pentru el, ce ar putea să-l obsedeze? Nimic nu merită această demnitate, nimic nu merită
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nevoie nici de biserică, nici de mănăstire... Poți să te smerești... și să-ți cauți îndreptarea oriunde... Și în cîmp... și în pădure... oriunde... Dosar nr.:..și pe ape... și în aer... Trimisul lui Dumnezeu: (citînd) "Să nu iei în derîdere numele Domnului... și cuvîntul Lui..." Obiectiv nr.: Mie mi se face un fel de frică... Zău așa... Plutonierul: Dom'le, chestia cu mănăstirea e cam periculoasă... cînd te primesc frații de acolo... și-și dau seama că ești un sfînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
afară, timp al morții, al disperării... iar Vodă, gras și slinos, nu mai are răbdare cu Manole, care se gândește la lumină și frumusețe, la înalțarea bisericii... Mai era și un măscărici, nebun ce își permitea multe și lua în derâdere totul." Bufon la palat? Și poporul în spate?", au comentat colegii, cei înregimentați. Da, scenariul nu a avut nicio șansă. Și totuși cine mă poate distruge cu adevărat sunt doar eu... Și am rezistat... Ei nu vorbeau despre scenariul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la cele de administratori. Evident că această di-mensiune îi înfuria pe participanții la Grupul celor Zece. Rămîn fundamental convins că acel cîmp de investigare al politicienilor nu se poate limita la zona simbolicului, teatralului, sacrului, sacralizatului, chiar dacă e luată în derîdere; societatea nu ne poate cere să fim simultan mari preoți și să se permită filmarea "Bébête Show" ("Show-ul Nătărăilor") și "les Guignols de l'info" ("Paiațele informației"). Ceva se întrerupe în comunicare, prin principiul juxtapunerii; chiar dacă, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
orice tendință majoră, a iscat replici. În acest fel, asemenea orgolii devin benefice și-și găsesc cu timpul o altă menire decât cea inițială: aceea de a împinge mai departe cunoașterea. Așa se face că Sistemul, cum numea Kierkegaard în derâdere hegelianismul 54, a capătat mai târziu o paradoxală confirmare: ideile nu-și încetează niciodată devenirea. Este tocmai ceea ce susținuse Hegel, dincolo de orgoliul său. În concluzie, drama romanticului constă în faptul că nu-și poate apleca privirea numai spre realitate. Această
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nevoie, sau celor ce și-au făcut din infirmitățile trupului prilej de neguțătorie și, deși apți de muncă, preferă să cerșească, aceasta poate constitui un prilej de răutate, căci folosesc milostenia primită în întreținerea unor păcate sau patimi, luând în derâdere, pe ascuns, pe cei ce le-o oferă. Dându-le acestora, îi obișnuim cu bănuți nemunciți și le răpim bucuria muncii, bucuria simțită ca urmare a săvârșirii unui lucru folositor atât lor cât și comunității din care fac parte. Trebuie
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Chiar dacă împărtășim aceleași spații, chiar dacă ne leagă relații de rudenie, unii dintre noi, oamenii, abia dacă văd animalele sălbatice, natura. Vârsta amețitoare a ursului, frumusețea și regalitatea lui, greutatea pe care i-o conferă miturile și legendele sunt luate în derâdere, ignorate sau trecute cu vederea. Omul înainte de toate, omul mai întâi. Omul mai întâi? Ar trebui, atunci, ca el să fie stăpân pe înălțătorul său destin; și, ca să-și consolideze acest destin, ar trebui să se poată înălța și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
permit lui Hitler și lui Mussolini să-l instaleze pe Franco la putere, politica celui de al VII-lea Congres cunoaște pe teren, atît cea mai puternică afirmare a sa prin Brigăzile Internaționale, cît și cea mai usturătoare luarea în derîdere prin persecutarea membrilor POUM și asasinarea liderului său Andrès Nin. Dificultățile reale, divergențele strategice se concretizează de acum înainte prin trădări, spionaj, sabotaje... Prin rolul central ce va fi pus să-l joace pînă la căderea Catalaniei în ianuarie 1939
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
fi putut sau cum ai fi îndrăznit să te îndoiești? Gérard Belloin amintește acest mecanism: Nu era un joc îmbinarea gîndirilor noastre. Nu era lăsată nici o marjă îndoielilor. Nu existau terenuri virane interioare pe care să poată rătăci nesăbuința și derîderea. Certitudinile se îmbucau unele într-altele, cu o precizie perfectă. O frumoasă operă. Întrebările sălășluiau în interiorul nostru. Deci în mod necesar în privința dușmanului. Nici la el nu era un joc (...). Cine nu este cu noi este împotriva noastră. Noi, ceilalți
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
deschide inevitabil calea unei noi alternative, de data aceasta mult mai periculoase. Nemaifiind de natură pur teoretică, el se dovedește în stare să ducă la cele mai grave consecințe practice: alternativa între credința oarbă și scepticism. Epoca noastră ia în derîdere credința convențională a celor din vechime, care credeau în existența reală a divinităților, considerîndu-se mai avansată prin faptul că nutrește o credință în realitatea unui Dumnezeu unic. Numai că scepticismul, demolatorul vechilor divinități, se străduiește deja din răsputeri să-i
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este în primul rînd cea față de cauzele neexplicate ale dezordinii vieții sociale și de inter-reacțiile ei subconștient motivate. Cauza esențială a dezordinii sociale este pierderea spaimei sacre: disperarea unei vieți care și-a pierdut sensul și valoarea datorită luării în derîdere a acesteia. Omul super-intelectualizat al epocii noastre are tendința să conteste existența fondului supraconștient al vieții. Oscilînd între credința oarbă și raționamentul intelectual, el a pierdut profunzimea cultului mitic, pierdere ireversibilă. El nu va putea regăsi profunzimea emoției mitice decît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vom vedea, în împrejurări încâlcite. Ambiții eșuate, pierderea femeii iubite, frustrări paricide. Bilanțul unei vieți ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Grupul însuși se destramă pe drum, prietenii dezamăgesc. Personajul posedat de putere și bogăție lumească, poreclit în derâdere Poetul, este ucis chiar de Baudolino: "dreptatea s-a făcut, i-am dat moarte asasinului sacrului și romanului împărat". Baudolino va rămâne singurul legatar al romancierului, singurul ales să păstreze vie flacăra căutării ecumenicului Gradal/Graal, id est ficțiunea (reprezentată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cînd situația este disperată, orizontul închis. Cînd, pe 21 februarie 1944, Primo Levi află că evreii din lagăr trebuie să plece cu trenul spre o destinație necunoscută, își spune că este imposibil să nu fie sfîrșitul, moartea. Îi ia în derîdere pe cei din jurul lui care speră: cei care găsesc un posibil care să reziste acestui imposibil sunt naivi, nebuni. La Auschwitz descoperă că este posibil să te lași pradă morții, să colaborezi, să încerci să supraviețuiești fără să colaborezi. Trei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ibid.) O identitate dublă ce se grefează pe o alta, și mai complexă și mai greu de gestionat, cea religioasă: Sunt budist pentru că sunt conștient de slăbiciunile mele; sunt creștin pentru că îmi mărturisesc slăbiciunea; sunt evreu pentru că îmi iau în derîdere această slăbiciune; sunt musulman pentru că lupt cu slăbiciunea mea. Și sunt ateu dacă Dumnezeu e atotputernic. (Ariane Chemin, 2010) Această identitate plurală servește la fel de bine pentru a ascunde răni adînci, mereu deschise, pe care sfiala persană îi inter zice să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
antinomiile pînă la capăt și să-și ardă sufletul în flacăra albă a unei pasiuni atît de puțin franțuzești (cu excepția lui Baudelaire și a lui Rimbaud). Revolta sa împotriva diktat-ului rațiunii l-a făcut, la rîndul său, să ia în derîdere "luminile" rousseauiste și slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot ceea ce nu este accesibil unui stil nobil și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
generată de personalitatea tulbure a lui Marc. De dincolo de calmul afabil al profesorului răzbate ceva straniu, instabil, imprevizibil, ca o formă de decalaj cu sine însuși, responsabilă de devierile de comportament și judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc conducînd spre o operă literară adevărată și puternică. Desigur, orice roman cu vagi pretenții polițiste urmărește un anume tipic, oricît de voios ar fi el încălcat (marele maestru în domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Film așa-numita generație de aur, erau oameni care nu doar te încurajau, erau oameni drepți, care înțelegeau, simțeau. Unii dintre ei nu aveau studii de specialitate, veneau din alte domenii, unul fusese jurnalist, altul medic etc. Se spunea, în derâdere, că Studioul Sahia Film era un cimitir al elefanților, dar el era creativ. Îi amintesc pe Mirel Ilieșiu, Paula și Doru Segall, Titus Mesaroș și alții. Ei au creat acolo, în primul rând, o atmosferă deosebită. Care era relația dintre
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cu care semnase și gluma de mai sus cu localurile de școală intangibile. Documentul fusese trimis de aceștia șefului CRPAA la data de 21 ianuarie 1945 și pentru a-i da un caracter de mare conspirativitate, i-au trântit în derâdere și apostila „secret”. Iată ce mistere conținea peticul de hârtie tradus din rusă în română: „În executarea art.10 și 18 din Convenția de Armistițiu, veți asigura la sediul lor, împuterniciților C.Al.C. pentru provincii și județe: 1) Se
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
trăiește într-o epocă în care valorile raționaliste sunt permanent zguduite, fiind înlocuite de altele noi, acestea din urmă făcând apologia forțelor obscure ale naturii, inspirației și imaginației. Zeitgeist-ul revoluționar al secolului al XIX-lea subminează și chiar ia în derâdere cuceririle precedentei Epoci a Luminilor, al cărei incipit poate fi detectat în opera unor René Descartes, David Hume sau John Locke 21. Filosofia lui Immanuel Kant modifică radical hartă metafizicii și procesul de revizuire continua cu Johann Gottlieb Fichte, cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
text: șablonul lui este un stil, precum și motivele tematice pe care le conține [...]; textul pe care îl concepe sau îl improvizează pe acest șablon nu este pentru el decît un mijloc de a actualiza și eventual de a lua în derîdere (1982, pp. 86-89). Pastișa face ca stilul să imită (aici, stilul "polar american") un obiect pe care îl pune în lumină. În textul imitat, pastișorul observă particularități exagerate, potențate, concentrate pentru a fi recunoscute (un idiolect tematic de exemplu, construcția
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
istoricul mentalităților ar trebui, poate, să acorde o atenție mai mare decît obișnuiește s-o facă acestor reveniri periodice (fenomen devenit capital în societatea contemporană) la o epocă, la o "frumoasă epocă", care, cu puțin timp înainte, era luată în derîdere sau discreditată. 1900, 1925, a doua perioadă postbelică, totul decurge ca și cum, la intervale regulate, ceea ce o anumită modă duce cu sine o altă modă tinde să restituie. E o restituire evident incompletă, fragmentară, deformată, dar în care refrenul unui cîntec
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
contracandidaților. * "Valorile dau naștere atitudinilor și orientează comportamentele. Semnificația matricelor comportamentale nu poate fi elucidată fără a ne referi la valorile culturii cu care avem de-a face". * "Valorile mobilizează acțiunile, mai ales când sunt neglijate, contrazise, atacate, luate în derâdere"181. Capitolul 7 Configurarea valorilor la nivel național 7.1. Cultură și personalitate reprezentativă Membrii Școlii "Cultură și Personalitate", care au făcut carieră în antropologia americană, Ruth Benedict, Margaret Mead și Ralph Linton, au susținut că există o strânsă legătură
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Ovidiu a făcut cale lungă, cu toate că, și de această dată, este greu să distingem în mod cert până la ce punct Sulmonezul era loial și sincer în săvârșirea acestor rituri ale cultului imperial și până la ce punct era totul doar o derâdere nerespectuoasă la adresa zeilor și a lui Augustus însuși. Prea mult ne răsună în urechi cuvintele sale iconoclastice din vremurile fericite, pentru a nu avea vreo îndoială asupra sincerității sentimentelor sale de pietas față de zei și de Augustus din timpul exilului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și folk montează adevărate happening-uri și spectacole, lansează cântece politice imediat fredonate de toți cei prezenți. Aceștia improvizează torțe din ziarele obediente puterii, se roagă, scandează, cer aplicarea Proclamației de la Timișoara, se îmbrățișează cu prietenii și îi aplaudă în derâdere pe rarii trecători care își permit să-i apostrofeze, născocesc strigături anti-Iliescu: pe scurt, trăiesc o adevărată sărbătoare revoluționară. Oficial, partidele de opoziție se țin departe de Piață, cu atât mai mult cu cât una dintre lozincile cele mai populare
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]