450 matches
-
ne interesează opinia publică, noi apărăm adevărul.» Și totuși, acest eșafodaj al dosarului cu orătănii furate se bazează pe probe precare, pe grave vicii de procedură. Să le luăm metodic, chiar dacă «procesul cocoșului cu gâtul chel» ne poate duce spre deriziune, dar aici este vorba despre destinul unui om. Să procedăm băbește, fiindcă noi nu suntem inamovibili. Inculpatul este Băjinaru Marin (și nu Băjenaru Marin sau Marian, care, de altfel, este un alt cetățean din Brăila, căsătorit cu o femeie pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pentru a trimite la cuvântul în sine; în schimb, în modalizarea autonimică "doctor", enunțătorul arată că marchează o rezervă, că în același timp folosește cuvântul în ghilimele și îl și arată ca semn. Spre deosebire de ironie, care este inseparabilă de dorința deriziunii (eventual îndreptată chiar împotriva enunțătorului), punerea între ghilimele arată doar că un cuvânt sau un grup de cuvinte nu sunt folosite în mod corespunzător. Nu este vorba propriu-zis de polifonie, care ar implica punctele de vedere a două instanțe diferite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
poziții etice similare. Deși, prin educație și origine socială, era un intelectual "de stânga", Sîrbu a condamnat vehement orice opresiune, de dreapta sau de stânga. "Tradiționalist idealist", cum se autocaracteriza, avea oroare de excesele naționalist-protocroniste, patriotarde, care au aruncat în deriziune și grotesc ideea de națiune în "epoca de aur": "Nu mai am naționalitate (nu pot fi de același neam cu turnătorii din jur), cred că trec spre naționalitatea-Yalta: consider că suferința politică unește mai mult decât unitatea de limbă și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
preistorie, cultul lui Dionysos, o dată integrat în universul spiritual al grecilor, n-a încetat, în același timp, să creeze noi valori religioase. Desigur, frenezia provocata de posesia divină - "nebunia" - a intrigat pe numeroși autori, și de multe ori a provocat deriziunea și ironia. Herodot (IV, 78-80) relatează întâmplarea unui rege scit, Skylas, care, la Olbia, pe Borysthene (Nipru), se "inițiase în riturile lui Dionysos Baccheios". În timpul ceremoniei (te le te), posedat de către zeu, ci se prefăcea/drept "bacchant și nebun". Era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ei. Sau să-i interzică lui Victor Ponta să mintă că încidentele puteau fi privite cu detașare fiindcă părțile erau egal de agresive. Există probabil, în România de azi, trezită la libertate, o plăcere a spectacolului grotesc, o complacere în deriziune și sordid, o obișnuință cu trivialitatea care face imposibilă zăgăzuirea ei, până și în parlament. Există o profundă și dramatică alterare a stimei de sine și o capitulare în fața invaziei urâtului sufocant. Altfel, dl Văcăroiu, cu tărăgănarea lui de Trahanache
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Dialectique de la fin des avant-gardes Ferry prezintă artistul și opera de artă. Din expoziții fără tablouri și concerte ale liniștii, din muzică de impresionantă marginalitate, din dorința de a șocă și submina, rămâne, În concepția lui, doar un sentiment al deriziunii artei, o stare fugitiva de iritare care sfârșește În indiferență. Așezată În comparație cu formele ei de început, Inca interesate de proiecte estetice de anvergură, avangardă târzie, tourbillon de inovații estetice, de Îndrăzneala deloc măsurată, de provocare și voință de ruptură, este
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
imaginea parodică a disputei dintre cei vechi și moderni. Katharina Wagner nu pare să dea înapoi, răspunzând ziariștilor că a fi huiduit face parte din caietul de sarcini al unui director. Alți critici vorbesc mai indulgenți de „umor, parodie și deriziune“. Cert este că pretendenta la funcția de director al Festivalului a fost huiduită și aplaudată în același timp; după opinia unui cronicar de la britanicul „The Telegraph“, cantitatea ar fi fost aproape egală, poate cu un spor neînsemnat de huiduieli. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
individual, dl Breban s-a voluntarizat a fi un aprig denigrator al mișcării și al liderului ei. L-a urmărit pe dl Goma cu îndârjire, pretutindeni, înainte și după decembrie ’89, aruncând asupra scriitorului și dizidentului acuzații, suspiciuni, rafale ale deriziunii de cea mai joasă speță. De la presiunile făcute asupra dlui Noel Bernard de a nu-l mai mediatiza pe dl Goma, fiindcă, vezi Doamne, Goma se afla în eroare, în plus, nu avea nici prestigiu, nici talent, până la acuzațiile pe
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
bună profesional. MĂ rog, cu realizările care puteau fi la vremea aceea. Și în guvernul acesta de coaliție, al Convenției Democratice cu Partidul Democrat, au fost câteva valori, dar văd că ideea de ministru a început să fie tratată cu deriziune. Adică, de la o guvernare la alta, ne trezim cu tot felul de oameni nechemați, fărĂ o experiență managerială, care, după ce au lipit afișe în campanie - e o exagerare, dar nici prea-prea -, sunt recompensați cu funcția de minis‑ tru al guvernului
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
români sau europeni, ci pur și simplu pentru că nu le cunosc, nu le posedă; arta romanului clasic, realist, iscată și dusă la culme În secolul al XIX-lea de scriitori francezi și ruși mai ales, se află azi În plină deriziune și, probabil, decadență. Dar nu și necesitatea ei, publicul larg și instruit caută În continuare romanul, gen major și apt de a exprima nu numai stări fizice sau psihologice, dar și idei abstracte și simboluri, necesare Înțelegerii existenței și a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să se întoarcă împotriva lor. De exemplu, dacă, în închisoare fiind, ei te obligă să te dezbraci complet, ei bine, tu nu te mai îmbaci la loc și rămâi gol și în zilele următoare. Supralicitezi și anulezi loviturile lor prin deriziune. Un exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dă, dar nu îți pune și în traistă! Văd că te-ai enervat, Maramureșul tău nu poate fi atacat nici din aer, nici de pe uscat, nici din presă...! Dar hai să facem un exercițiu de imaginație care să ducă în deriziune crispările vieții...! Dacă ar fi să prinzi capătul lumii din perspectiva veseliei proverbiale de la Săpânța, cam care ar fi textul pe care ți l-ai atribui sau pe care ai vrea să ți-l atribuie urmașii urmașilor meșterilor lemnari de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost - și tremuram pentru Veneția și înconjurarea frontului francez. Ne îngrozea prăbușirea guvernului rus al lui Kerenski, acolo trădare pe toată linia. Polonia așa-zis reconstituită în regat sub împăratul Carol al Austriei, cu Rozwadowski ministru de rezbel; culmea deriziunii să vezi un suveran cu o a treia coroană pe cap când se rostogoleau deja cele două dintâi. În Franța, cel puțin erau zdraveni; Clemenceau 166, împăcat în acea oră decisivă cu Poincaré167, luă cu mână de fier conducerea guvernului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
caracter grav vrea sub control s-o ție. Însă Cunoașterea în sine, dacă-nțeleg eu bine, nu izgonește Nebunia și nici n-aduce-nțelepciune. Din Vanitate și Nechibzuința și Mândrie ai căpătat o licărire falsă de eternă glorie, de unde-acum purced numai Deriziunea și Disprețul. Spune-mi de unde-ai dobândit o astfel de Cunoaștere? Din textul ebraic? Său grec? Sau latin? Sau a fost dialectul onorabil al faimosului poet florentin?53 Sau a fost mai degrabă modestul Scambrilla?54 Pentru reinvestire-ai pus
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
electrică de curățat strada. M-a recunoscut imediat și nu a ezitat să mă întrebe dacă sunt tot student. I-am spus că sunt profesor într-un colegiu și a rânjit strâmb, dar a găsit imediat un alt subiect de deriziune: de ce umblu tot cu bicicleta, dacă sunt profesor? Eu l-am întrebat la rândul meu de ce nu s-a întors în Kosovo, odată pacea instalată. Mi-a răspuns în franceza sa încă aproximativă că Là-bas, les gens pas bien, mal
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le respingea cunoscându-le, și chiar mai mult decât atât, repertoriindu-le ironic procedeele printr-o deformare spe- ci fică : parodia. Parodiile simboliste stau la vedere, critica nu le-a dat prea mare atenție tocmai pentru că prozatorul compromitea sistematic coborând în deriziune un rol major în literatura pașoptistă și postpașoptistă, acela de poet. Parodiile simboliste relevă însă o perfectă stăpânire a mijloacelor poetice cu care scriitorul ar fi putut foarte bine să-și construiască un profil simbolist și nu neapărat în descendența
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cronic și speculativ, Nae își face amicul martor al unui cataclism inevitabil : „S-a isprăvit ...”. Fin de siècle, fin de race, fin du monde. Naratorul însă a pre- gătit ieșirea din tablou nu pe poarta sublimului, ci pe cea a deriziunii. Climaxul adus de aceste scurtcircuite care leagă indubitabil lipsa de patriotism de revolta boxerilor este întors pe dos într-un anticlimax, compromiterea cul- turii de rapiță. Excesul derivă abia din această mișcare care aruncă totul în derizoriu. Monstruozitatea nu este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
progresii catastrofice. Ambele mișcări descriu tensiunea dialectică dintre utopie și distopie și reprezintă modalitatea afirmării unei identități à rebours. Încă o dată, anecdota la I.L.Caragiale recuperează în mod subtil ca mise en abîme un efect de parabolă. Ceea ce constituie mecanismul deriziunii, dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos” oferă și perspectiva unei relecturi la scara acelor mișcări tectonice care pot converti comicul în teroarea istoriei invocate pasager. Ceea ce este remarcabil la Caragiale ține de conservarea celei de-a doua lecturi, al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nimbați de harul nostru unic, Grația noastră, Mântuirea noastră - Sfânta Bășcălie, să-i răspundem ne - tulburați : - Dă frânghie, Monșer.” Interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale se constituie într-o antimetafizică fondată pe un principiu de exorbitare și deriziune. Fragmentul de mai sus relevă însă sensul unui complex identitar prin care unei întrebări grave, cu sens metafizic, existențial i se răspunde prin zeflemea. Contextul redactării acestui text este unul grav, cel al Revoluției din 1989 cu victimele ei. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
două feluri. Spunem : Caragiale este un zefle- mist. Și Caragiale nu mă privește pe mine, ci pe alții ; râzând de alții, Caragiale este ce qui arrive à l’autre.” Aici zeflemeaua reprezintă un mod particular de a râde, derâde- rea, deriziunea și implicit derizoriul acestui râs care coboară totul în derizoriu. Ne aflăm departe de râsul umoristului, deriziunea se află la confiniile cu strategiile de consacrare și legitimare ale identității naționale, de aici și caracterul „blasfemic” al deriziunii caragialești care nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alții ; râzând de alții, Caragiale este ce qui arrive à l’autre.” Aici zeflemeaua reprezintă un mod particular de a râde, derâde- rea, deriziunea și implicit derizoriul acestui râs care coboară totul în derizoriu. Ne aflăm departe de râsul umoristului, deriziunea se află la confiniile cu strategiile de consacrare și legitimare ale identității naționale, de aici și caracterul „blasfemic” al deriziunii caragialești care nu rămâne în zona superficiilor, ci vizează conținuturile chiar și în cazul unor aparent benigne conversații. Altfel, bășcălia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
râde, derâde- rea, deriziunea și implicit derizoriul acestui râs care coboară totul în derizoriu. Ne aflăm departe de râsul umoristului, deriziunea se află la confiniile cu strategiile de consacrare și legitimare ale identității naționale, de aici și caracterul „blasfemic” al deriziunii caragialești care nu rămâne în zona superficiilor, ci vizează conținuturile chiar și în cazul unor aparent benigne conversații. Altfel, bășcălia se diferențiază de conversație prin ceea ce remarca și Gérard Dessons, în La manière folle. Essai sur la manie littéraire et
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caracterizează spațiul public democratic, se adoptă o atitudine de denigrare generalizată, critica devine un joc gratuit care nu produce nimic în afară de subminarea propriului punct de plecare. (...) Fără con- traponderea sa pozitivă, discursul critic se învârte în gol. Scepticismul generalizat și deriziunea sistematică nu sunt decât aparența unei înțelepciuni ; deturnând spiritul Lumi- nilor, acestea creează un serios obstacol în calea acțiunii lor.” (trad. mea, A.M.) În pierderea spiritului critic în bășcă- lie mai există un fapt esențial și anume dizolvarea oricăror ierarhii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un gen mult mai complicat, comicul pe care-l invocă Alexandru Dragomir solicită nuanțări și scoaterea sa de sub incidența unor categorii formale și taxonomii mult prea generale precum comicul de situație, de caracter, de limbaj etc. Comicul lui Caragiale invocă deriziunea ca formă a unui scepticism ludic și a unei lucidități camuflate, mai ales în ceea ce ține de „caricatura ideologică” pe care o presupune provincia. Într-un fel, comicul caragialesc se apropie de adevărul maximei lui Gogol : „Dacă privim atent și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la „La Mama“ cu actorii americani. Scena „La Mamei“ era tot plină de gunoi, personajele mișcându-se ca niște păpuși mecanice sub privirea ironică a unui Jarry care În America amintea de Chaplin, și el vizând distrugerea tabuurilor oficiale prin deriziune. Totuși, În comparație cu explozia de scatologie ubuescă și anarhie veselă a spectacolului românesc din Institut, la New York ceva Își pierduse viața. Gunoaiele masive ale străzii din East Village miroseau abundent și făceau competiție gunoiului de pe scenă, care părea banal și anost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]