652 matches
-
în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă, cu privirea ușor derutată. În cinstea sosirii mele se rujase, își dăduse și cu rimel. Era drăguță, dar cu ceva patetic în felul de a se purta în lume. Aveai senzația că un tribunal de pe alt tărâm o condamnase pentru veșnicie. M-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jos și eu pe-al ei. Am continuat așa până am rămas goi. Îi simțeam mirosul închis, maroniu. Avea o carne ciudată, un fel de cauciuc elastic. Ea și Sabina aparțineau unor specii diferite. Credeam că Siegfried va fi prea derutat ca să poată înfrunta situația, dar în curând l-am simțit tare, la datorie. Adelina făcea mișcări haotice, de parcă ar fi avut cinci perechi de brațe. Fără o explicație anume, am izbucnit în râs. Ca să nu-i scape situația de sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
degeaba. După absolvirea Facultății, orice alte cursuri, studii trebuie plătite și ai nevoie și de tot timpul liber ( din afara serviciului) pentru a le face. Fă studiile și învață la momentul (vârsta) potrivită, nu pierde timpul degeaba. Nu te lăsa deviat (derutat) de la învățătură, ca să nu regreți mai târziu. Nu ai cum recupera timpul pierdut cu ocupații nefolositoare. Fii foarte calculat și chibzuit în consumarea timpului și petrece-l numai cu acțiuni care îți sunt de folos. Dacă ai timp disponibil, citește
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
chibritul pe care-l purta permanent la ea. Flăcări orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur o lumină pâlpâitoare, înroșind pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii. Strigătele noastre erau acuma de bucurie, de triumf. Liliecii, derutați, nu mai nimereau să iasă mai repede, se încrucișau între ei, treceau prin fumul negru care se ridica spre tavan, se pârleau la flăcările vesele. Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Antim! Dar asta nu mi-a spus-o nimeni, și nu aveam cum s-o ghicesc. Știam doar atît: că, într-un anumit fel, nici d-stră n-ați avut noroc. Antim se opri și o privi din nou, pe deasupra ochelarilor, derutat. - N-ați avut noroc de elevi, Maestre. Cine a venit să învețe cu d-stră? Tot felul de premianți. Premiul I și Premiile II. Poate chiar și câțiva cu Premiul III. Dar ceilalți, Maestre? Ceilalți? repetă ea subliniind cuvântul și apropiindu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în salon. E mai ușor s-o porți în spate decât s-o duci în mână... Nu mai avem mult, adăugă. Așezase rochia de mireasă, dar își dădu seama cu mirare că nu încăpea în ladă, și rămase câtva timp derutat. - Poate ar fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi putut să fie mai rău, ar fi putut să ne fi fost ursită neființa, moartea. Să ne bucurăm deci că le avem și le asumăm! - Ieronim, îmi sperii fata! se prefăcu mânios Antim, încruntîndu-se. Ieronim îi privi pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încă și mai secretă decât a celorlalți, pentru că astfel și-a dorit-o. într-un asemenea neplăcut moment, când un fapt sau un gând al său ascuns i-a fost dat pe față din întâmplare, tânărul aruncă împrejur această privire derutată : ce date secrete despre el s-au aflat ? Cât de departe a ajuns inamicul după ce a spart linia frontului ? Iată ce întreabă, de fapt, privirea lui translucidă și derutată. Profesorul Mironescu îi surâde încurajator fostului său student, încercând să-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost dat pe față din întâmplare, tânărul aruncă împrejur această privire derutată : ce date secrete despre el s-au aflat ? Cât de departe a ajuns inamicul după ce a spart linia frontului ? Iată ce întreabă, de fapt, privirea lui translucidă și derutată. Profesorul Mironescu îi surâde încurajator fostului său student, încercând să-l apere, ca și la examenele de altădată, luate cu bile albe - magna cum laude, summa cum laude -, de prea marea-i emotivitate. Absolut înduioșător acest modest funcționar de minister
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a oprit între cele două uși, în dreptul pendulei, și așteaptă, în loc să o trimită pe Nela să-l cheme pe stăpânul casei. Cu o mică satisfacție - de ce ? -, Titi Ialomițeanu observă călcarea conveniențelor. Ceva neobișnuit trebuie să se fi petrecut, astfel încât, derutată, tânăra doamnă a revenit la obiceiurile modestei case părintești din Buzău, așa cum ardelenii, de pildă, chiar după mulți ani de stat în Regat și după ce și-au conformat pronunția unei limbi literare, în clipele de emoție revin la dialectul lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o zi, nenea Sandu a trecut cu automobilul și m-a luat la Gara de Nord. Veneau trenurile cu refugiați și fusese anunțat că va sosi și vărul său, magistratul Geblescu, din Chișinău. Ce impresionată am fost în vânzoleala Gării ! Fețele acelea derutate, neajutorate... Parcă am avut o presimțire rea pentru tot ce va urma ! Ce-o să se întâmple cu noi ? m-am întrebat, trezindu-mă în mijlocul acelei mulțimi care nu mai voia să știe cine ești... Și parcă ghicindu-mi gândurile, nenea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
roti un timp privirile cu un aer critic, alert, își pironi ochii pe Robin Osmore, fixându-l pe omul legii cu intensitate și cu o expresie de uimită curiozitate ironică. Osmore, conștient că e scrutat, începu să se simtă stânjenit, derutat, se foi pe bancă, privi în altă parte, apoi își întoarse iar privirea pentru a constata că micul animal continua să-l fixeze, expresia lui șmecheră, hazoasă, creînd o extraordinară impresie de inteligență care judecă, un spiriduș straniu, nicidecum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o manevră de schimbare a amplasamentului, unitatea s-a văzut în primejdia căderii în mâinile inamicului. în acele condiții, tânăra luptătoare a avut o idee salvatoare. A speculat un moment de neatenție din partea nemților și a creat o mică diversiune. Derutat, dușmanul nu și-a mai putut realiza planul. Iar camarazii iscusitului ostaș, în frunte cu locotenentul Gheorghițoiu, au reușit să se retragă. Prețul plătit de Ecaterina a fost, însă, prea mare. împreună cu câțiva camarazi, ea a fost făcută prizonieră de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
o arunc în nisip, când am descoperit pe ea efigia lui Robespierre. Am rămas fără aer parcă, buimăcit de surpriză. Moneda aruncată de valuri pe plajă arăta întocmai ca monedele pe care mi le dăduseră înapoi îmblînzitorii! Eram uluit și derutat. Ce putea să însemne asta? De necrezut, într-adevăr... După ce mi-am mai venit în fire, m-am gândit la o ipoteză, îmblînzitorii găsiseră, probabil, un vas cu monede. "Poate chiar pe plaja asta", mi-am zis. Nu știau cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din jur nu le recunoștea. Deschidea câte o carte și citea câteva rânduri. Nimic. Nici o amintire. N-avusese niciodată în mână cartea aceea, deși în ea existau semne cu creionul care ar fi putut fi ale lui. Treptat, exasperat și derutat, și-a compus o memorie, un trecut, o biografie, dar false. După care a început să sufere pentru vinile din acest trecut fictiv. În cele din urmă s-a sinucis, lăsând o scrisoare în care a explicat totul. Dumneavoastră credeți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în motivele care mi se par evidente. Motivul evident acum ar fi infarctul. Eram convins că o boală gravă te ajută să vezi esențialul și fiindcă nu pot spune în această clipă ce anume e esențial pentru mine mă simt derutat. Se pare că iubim, de fapt, ceea ce ne lipsește. Din păcate, nu semăn deloc la caracter cu tatăl meu. Vitalitatea, care m-a ajutat totdeauna să fac față melancoliei și pesimismului, dă, se pare, semne de "insuficiență", iar natura mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Ai zice că femeia a încasat una în stomac sau așa ceva. Iar începe să-l toace la cap. Mark! Uită-te la ea! Ce alt animal de pe lumea asta te-ar putea iubi astfel? Câinele începe să scoată scheunatul ăsta derutat. Barbara se îndreaptă spre falsa Karin, adresându-i-se cu „scumpo“ și spunând: Nu-i nimic. Nu contează. Ai făcut o chestie bună. Putem să mai încercăm o dată, mai încolo. Care mai încolo? geme Mark. Ce să încercați? Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răsturnată, se îndreaptă spre o fâșie izolată de pământ de pe coasta Alaskăi, pe Kotzebue Sound. Pe măsură ce se apropie de cuibul lor, în creierul lor se activează un întrerupător sezonier. Devin fioros de posesivi teritorial. Își atacă până și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră pe tot drumul înapoi, alungându-l cu lovituri de cioc și fâlfâiri de aripi. Perechea albastră-cenușie devine cafenie, de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă cu mâl și frunze - camuflaj de sezon. Cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coaste. Deveniseră pentru el o specie extraterestră, deși făcea parte dintre ei, prin naștere și mentalitate. Își mângâie începutul de chelie și clătină din cap. Puțin mai energic, ea îl întrebă: —Cu ce te servesc, puiule? El privi în jur, derutat. Ea lăsă să-i scape o jumătate de oftat, primul dintr-o zi lungă. — Îți trebuie un meniu? Avem unul cu de toate. El înălță din sprâncene. —Clătite cu spanac? Gura ei se încordă aproape insesizabil. Tocmai s-au terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întorceau în acest pustiu arid. Și noi tot vom fi prinși în capcana iluziei. Dar înainte să fixeze gândul care începuse să capete formă în mintea ei, acesta deveni de nerecunoscut. Dezbaterea se termină fără să se ia vreo hotărâre. Derutată, se agăță de Daniel. Nu trebuie să se ia o decizie? El o măsură, cu milă. Nu. Or să stea cu fundul pe propunere vreo câteva luni, după care or să strecoare o hotărâre când nu e nimeni atent. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
siguranță nu pentru cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță, n-o făceau pentru sănătate- pradă zile în șir lapoviței mărunte care le intra pe sub piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
misteriosul cu Enro în legătură cu distrugătorul. Gosseyn îl privea calm pe Enro. Venise momentul să-i mai aplice un șoc. - Discipolul nu știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
impresionat dintotdeauna, deși sunt orfan de mic, tata a murit când nu împlinisem încă doi ani, așa că n-a avut când să mă bată. Pe mine m-a bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
misteriosul cu Enro în legătură cu distrugătorul. Gosseyn îl privea calm pe Enro. Venise momentul să-i mai aplice un șoc. - Discipolul nu știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se apropie de odaia Valericăi Scurtu. Bătu discret, așteptând câteva clipe cu urechea lipită de ușă, apoi bătu mai insistent. Privi contrariată spre maior și chemă cu glas tare. ― Valerica! Dormi, draga mea ? Valerica! întoarse o față speriată. Sânt extrem de derutată, nu știu ce să cred... ― Încercați ușa, propuse calm maiorul. ― Sigur... e o idee. Melania Lupu apăsă pe clanță. În odaie era întuneric. Lumina din hol căzu pe divan. Se vedeau cuvertura de pluș și ruloul de la capăt. ― Extraordinar! suflă. Încă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]