456 matches
-
1958 în Timișoara, județul Timiș, România, fiul lui Draia Gheorghe și Boboescu Marina, cu domiciliul actual în Germania, 91301 Forchheim, Jagersteig 7. 391. Bogasiu Sotirina, născută la 19 ianuarie 1964 în Reșița, județul Caraș-Severin, România, fiica lui Dahore Mihai și Desagă Elena, cu domiciliul actual în Germania, 55452 Rummelsheim, Naheweinstr. 3 A. 392. Bessai Marian Emil, născut la 14 iulie 1974 în Brașov, județul Brașov, România, fiul lui Bessai Ioan și Edit, cu domiciliul actual în Germania, 22929 Hamfelde/Lbg., Muhlenstr
HOTĂRÂRE nr. 206 din 27 martie 1996 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114901_a_116230]
-
O echipă de la televiziune face eforturi disperate pentru a se apropia neobservată de un bărbat care tocmai a trecut pe sub baldachin și s-a închinat la moaște. Are căciulă de blană de oaie pe cap (cușmă), bocanci grei în picioare, desagă bicoloră alb-negru de lână aruncată pe umăr - pe scurt, se înscrie perfect în stereotipul „pelerin de la țară”, pelerin „tradițional”. Reușesc până la urmă să prindă câteva cadre cu acesta, ba mai mult, ca din senin apare și un grup de copii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fără gust și de o consistență incertă. Ne salutăm, ne spunem la revedere, ca niște vechi prieteni. „Părintele Arsenie”, după cum i se adresează lumea din jur, per sonaj nelipsit de la toate pelerinajele la care am participat. Are un fel de desagă din lână, din care se ivește umbra unei cruci mari de lemn, celebra sa cruce de lemn a apărut de numărate ori la televizor. Este un personaj exotic, cel despre care ProTV a spus cu puțină vreme în urmă, în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
integrăm. Stăm la aceeași masă, dar la un colț, și nu mâncăm decât resturi, că, uite, noi, care avem un tezaur de învățături populare, am uitat de înțeleapta vorbă: „Poftim la masă, dacă ți-ai adus de-acasă!”. Or, în desaga noastră de bejenari, cam flutură vântul, însă ne place să ne mângâiem cu hrana noastră spirituală, concretizată, după evenimentele din 1989, în creșterea exponențială a consumului de tămâie pe cap de locuitor. Spun creștere exponențială, deoarece numai la noi această
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dar că se introduc două sporuri noi: pentru minte scurtă și pentru promisiuni deșarte. Deja toți membrii guvernului le-au primit. De bucurie pentru așa dar, Ileana lui Cocoș vine cu propriul program anticriză: din patriotism cică, să-ți lași desaga cu bani în Bucureștiul transformat în loc de desfătare. Ce zice Ileana pare o glumă bună, putem râde, dar atenție! Nu există pe lume o idee, fie oricât de trăsnită, care repetată insistent, prin mass-media, cotropindu-ți până și intimitatea, să nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
despre acel moment istoric numit Unirea Mică, în care fiecare român s-a simțit mai bogat sufletește și cu un cap mai sus decât alții. Într-o lume care stă să se globalizeze, mai are sens să vii tu cu desaga ta de întâmplări mărunte și să tulburi marele torent care ne va topi într-o lume unică? Mă gândesc mai mult la reacția globaliștilor interni, care ar vrea să se transforme în orice altceva, numai să nu mai audă de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dădea prilejul să ne împărtășim stări sufletești și năzuințe spre vârful Crucii, către care voiam să ne înălțăm fără să cârtim. Apetitul pe care-l avea pentru actul cunoașterii duhovnicești îmi dădea prilejul, ca și la Târgșor, să scot din desagă darurile sfinte pe care Patericul, Filocalia și toate celelalte lucrări ale Sfinților Părinți mi-o umpluseră, și să pun pe masa sufletului său însetat. Două sau trei luni s-au scurs repede. Despărțirea aducea, în plan divin, câștiguri duhovnicești mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu domiciliul actual în Germania, 53111 Bonn, Annagraben 49. 12. Rădoi Sergiu, cetățean german, născut la 3 ianuarie 1931 în localitatea Frăsinet, județul Ilfov, România, fiul lui Teodor și Maria, cu domiciliul actual în Germania, 63111 Rodgau, Kolnerstr. 2. 13. Desaga Ioan-Mircea, apatrid, născut la 6 martie 1958 în localitatea Biniș, județul Caraș-Severin, România, fiul lui Ioan și Viorica, cu domiciliul actual în Germania, 83395 Freilassing, Sudetenplatz 3. 14. Desaga Ana, apatrid, născută la 2 septembrie 1959 în localitatea Sopotu Vechi
HOTĂRÂRE nr. 601 din 6 iulie 2000 privind acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129327_a_130656]
-
Maria, cu domiciliul actual în Germania, 63111 Rodgau, Kolnerstr. 2. 13. Desaga Ioan-Mircea, apatrid, născut la 6 martie 1958 în localitatea Biniș, județul Caraș-Severin, România, fiul lui Ioan și Viorica, cu domiciliul actual în Germania, 83395 Freilassing, Sudetenplatz 3. 14. Desaga Ana, apatrid, născută la 2 septembrie 1959 în localitatea Sopotu Vechi, județul Caraș-Severin, România, fiica lui Pistrila Matei și Ana, cu domiciliul actual în Germania, 83395 Freilassing, Sudetenplaz 3. 15. Mihai Ioan, apatrid, născut la 3 iunie 1961 în localitatea
HOTĂRÂRE nr. 601 din 6 iulie 2000 privind acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129327_a_130656]
-
de-a curmezișul de-a latul sau dacă vrei le putem da de-a dura ca să le sară semnele de punctuație metafora gândul cezura Vai vouă cititorilor dacă dispare cenzura Ori numai așa intra-vom în eternitate cu câte-o desagă de vameși în spate RUGĂ ÎN TREI I Fă, Doamne cum vrei numai nu seca Marea Neagră a ochilor mei Că-ndureratele înneguratele și vai! contestatele lor plângeri-priviri adună oștiri Încearcă-a străbate incontinuu trădate Raiuri promise speranțe ucise Străpung depărtările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
acolo sub rambleul căii ferate care duce la Ungheni. Nici nu-mi mai aduc aminte dacă pe acele vremuri noi știam că drumul pe care coteam spre Vlădiceni se cheamă Trei Fântâni. Acum, cu îngăduința ta, am să-ți umplu desaga cu noutăți. Ține-te bine! Întâi această stradă străbate un spațiu numit cândva Târgușorul Trei Fântâni. Apoi își continuă molcom calea, până când, din dreapta, îi gata să-i taie calea botul dealului Căprița. Dealul se lasă, însă, păgubaș și pare că
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
arma în mână...Sunt sigur, iubite prieten, că dacă ai fi fost cu mine acolo ai fi trăit același sentiment. Rămân însă cu speranța că odată și odată vom străbate împreună - ca pe vremuri - toate aceste locuri, dar purtând în desagă merindea cunoașterii... Sper că ultimele fraze nu te-au întristat prea mult. Aștept cu viu interes slovele tale. Pe curând, iubite prieten. X Nu mai credeam că o să-ți amintești de remarca pe care o făcurăm noi cândva, privitoare la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a existat și o moșie Nebuna”. Nu am bănuit noi multe, dar să încercăm a ne ostoi setea de cunoaștere, fie și la vârsta maturității. Așa că potrivește-ți pașii după ai mei, că astăzi am de gând să ți umplu desaga cu noutăți. Am cam terminat-o noi cu soare-răsare și ar cam fi cazul să „schimbăm macazul”, cum ai fi spus tu, spre soare-apune. Ținta călătoriei noastre de astăzi este Mănăstirea Galata, dar înainte de a ajunge la ea e musai
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
răscolitor al sufletelor tinere, pe însăși luceafărul poeziei noastre; dragi colegi și prieteni, îl așteptăm, Chiar acum când plouă-n Bucovina vestea ne-a sosit din Putna și din Cernăuți, că de-acolo Eminescu, a pornit spre noi desculț cu desaga plină de poeme, să s-adeverească-a pornit dacă mai sântem la locul nostru și să vadă dacă n-am murit. Când dădeam lecții la elevi mai mici în cadrul internatului Rădăuți La 30 de ani de la terminarea liceului, întâlnire cu profesorii în fața
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
crescut și ajuns oameni mari pe care suntem datori să-i pomenim. Veronica Sahlean (de loc din Voroneț), o mână de femeie, a crescut unsprezece copii, din care trei i au „școlit” la Cernăuți, pleca de vineri dis-de dimineață, cu desaga cu de-ale gurii din care nu lipsea povidla făcută de cu toamnă din prune pe jos sau mai cu căruța ca sâmbătă să ajungă la „gimnaziu”, ca nu cumva copchiii ei să rabde de foame. Petruț, cel mai mare
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
răscumpărare pentru ceasloavele care nu lor le erau de folos, ei fiind deja creștinați. Așa se face că o carte de la mănăstirea Secu putea umbla chiar de mai multe ori peste Prut și Nistru; încolo, în torba ucraineanului, încoace, în desagă, în spinarea nădușită a călugărului moldovean, pe cărări obositoare, căutînd vadul mai lesnicios... Da; nu-i mare lucru ca "Sus, părinte, că se udă cărțile!" să nu fie doar o vorbă proastă de Păcală. Se fură cărți, se fură din
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ia cinci sute de lei, C-au fost bănișorii tăi". Cu un cuțit, Gheorghiță îi taie barba și mustățile lui Radu, care urlă de durere și dezvăluie și locul celui de-al treilea urcior. Gheorghiță găsește urcioarele, le golește în desaga lui, îi ciomăgește pe cei doi complici și apoi pleacă mândru călare. Își cumpără stâne și turme, face o căsătorie bună și trăiește fericit. Este fermecătoare această poveste naivă, comică și colorată. Tabloul stânei de pe munte are precizie și pitoresc
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru narațiune care la artist capătă un farmec static cu acel haz original al unui artist făcut să se întrebe mereu dacă lucrările sale care au un merit deosebit - întregesc - și eu spun, cu cinste, Galeria Artiștilor Naivi. Undeva prin desaga cu bunătăți strivite parcă de lunga drumeție în lume cu suișuri dar și coborâșuri, arta naivă mai face o oprire în creația lui Mihai Dascălu, picturile sale fiind o sincronizare între umezeala râului și lumina stelelor de pe cer căzute-n
Prefaţă. In: Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
Diogene în viața lui. Protagonistul piesei este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la cei dependenți de generozitatea altora (p. 107). Diogene îl interpelează pe Aristip pentru faptul că acceptă o poziție de subordonare față de amfitrion : Salut pe filosoful Aristip. Nu și pe sclavul Aristip, care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din generația a doua, un loc aparte îl ocupă Andronic Popovici (1820-1892), călugărit la Secu și Neamț, care, în 1861, fuge în Basarabia (aparținând atunci Rusiei Țariste) și întemeiază, împreună cu părintele Teofan Cristea, mănăstirea Noul Neamț, pe malul Nistrului. În desaga pe care o poartă cu sine, în noaptea în care trece Prutul clandestin, într-o albie de spălat rufe, călugărul Andronic duce o parte din manuscrisele lui Paisie și scrisorile acestuia, pe care dorește să le scape de la foc și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Evanghelie că atunci când Isus i-a chemat pe Apostoli să-L urmeze le-ar fi stabilit vreun salariu, dar în discursul ținut după Ultima Cină, Le-a pus o întrebare care ne spune totul: «- Când V-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?» «- De nimic!» - au răspuns Apostolii (Lc 22,35). Episodul este o invitație divină foarte profundă ca să ne abandonăm cu toată încrederea în mâinile Providenței. Oare există aici pe pământ vreo bancă mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Înnoptase prin case, prin stoguri de fân, sub cerul liber, cum se nimerise. Ultima noapte ajunsese la un preot, Într-un sătuc răsfirat pe coasta muntelui. Îl primise cu prietenie fără a-i pune Întrebări bănuitoare. De la el avea În desagă o pâine și o ploscă cu vin tare și amărui, din care sorbea din când În când câte o Înghițitură ca să prindă putere. Cu mare cruțare, căci nu știa când va ieși din pustietate. Spre seară ajunsese Într-o margine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui unde se afla prizoniera. Bancherul Îl urmă pe pustnic până la chilia unde zăcea Bodo. — Părinte, spuse el, aș vrea să vă vorbesc Între patru ochi. Pustnicul Încuviință pe tăcute, apoi se apropie de patul ră nitului. Scoase dintr-o desagă veche o mână de frunze proas pete pe care le așternu peste răni, după care le legă strâns cu o pânză curată. Apoi Îi turnă pe gât, dintr-o sticluță, un lichid roșiatic și, ca prin minune, fața bolnavului se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de militarii care o aduseseră. Puhoi de lume. Dar peronul era gol. Ordine și groază. Ordine și spaimă. Ordine și teroare. Am fost opriți cam la 20 de metri distanță de punctul de control. Ne-am dat jos de pe umeri desagile improvizate, punându-le înaintea noastră. În sfârșit, respiram mai ușor, mai puțin sacadat, eram liberi în mișcări. Pe măsură ce oamenii din fața noastră înaintau, ridicam bagajele și mai făceam un pas. Și tot așa, cu înaintări și opriri succesive, am ajuns în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu-i mâță, șoarecii întind horă. Cel ce se teme de vrăbii să nu samene mălai. Cine cere zgârcitului vrea să sape fântână în mare. Oțetul de dar pare miere. Inima-i prunc, care dorește tot ce vede. Pântecele și desaga cerșetorului nu se umplu niciodată. Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic. Pânea altuia nu mă satură. Mânâncă mărul, nu te îngriji de pom. Cine dă săracului dă lui Dumnezeu. Mulți plâng pe orfan, puțini îi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]