438 matches
-
era supt și rece. În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
intrând în apă. Îi plăcea nămolul care i se încleia pe degete. Îi spuse râzând uitîndu-se în ochii lui, drept, ținîndu-și fusta între pulpe: - Dumneata nu intri? Ți-e frică? Aici nu-i mai era teamă de el. Procopie se descălță și, când fl văzu cu pantalonii sumeși, începu să rîdă: - Parcă ești de la pompieri, când e inundație! Trecură balta, călcând încet, cu fereală. Ea înainte, încercînd adâncimea, tot pe margini, unde nu se putea să se scufunde, el chicotind, nedumerit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că altfel ar fi stat lucrurile... Poate că s-ar fi putut face mai mult. Dar e mult prea departe de oraș... Fiecare drum mă obosește îngrozitor... Îngrozitor... Nici nu știi cum mă obosește... Se așază pe jos și se descalță. Arătându-și piciorul.) Poftim... Uite-te numai la piciorul ăsta. Vezi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce să văd? BĂRBATUL CU BASTON: Uită-te mai bine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Examinând piciorul.): Nu văd nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Nu vezi că am platfus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să mă descalț. ARTUR (Privind la șobolan.): Ce păcat! Putea să mai trăiască... COLONELUL: Credeți? ARTUR: Cu siguranță. COLONELUL (Înduioșat.): Așa e viața. Niciodată nu știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru mine ziua de mâine nici nu există... COLONELUL (Mirat): Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mei nu vi-i pot da. (Către GRUBI.) Poți să-i dai tu pe ai tăi? AL DOILEA BĂRBAT: Vi-i dau eu pe ai mei. Tot nu mai am nevoie. (Îi întinde călătorului pantofii pe care și i-a descălțat înainte.) CĂLĂTORUL GRĂBIT: Mulțumesc, mulțumesc din inimă, domnule. AL DOILEA BĂRBAT: Ei! (Călătorul dispare; ceilalți privesc admirativ spre AL DOILEA BĂRBAT.) AL DOILEA BĂRBAT: Am considerat că e de datoria mea... nu-i așa... BRUNO: Desigur... GRUBI: Oricum, ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în palma mea, mi-ați deschis pumnii în timpul somnului și v-ați uitat în palma mea... Știu! Mi-ați desfăcut cămașa, v-ați lipit urechea de mine... să vedeți dacă am inimă! Mi-ați numărat degetele de la picioare, m-ați descălțat și mi-ați numărat degetele de la picioare... Da! Să vă fie rușine! Da... Ei? V-ați lămurit? Câte degete am la picioare? Sunt destule? (În hohote.) De ce vă purtați așa? De ce? V-ați uitat până și în gura mea! Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în ograda noastră nicicând, nu voi mai putea rupe strugurii pe care îi așteptam să se coacă atât de mult, pe care tata îi culegea atunci când știa că venim în ospeție și îi punea pe masă... Nu mă voi mai descălța și, așa cu picioarele goale, să alerg la fântâna din care aduceam tatei o găleată cu apă proaspătă... Cum, Doamne, cum să mă deprind cu acest gând? Toată noaptea nu putu să doarmă. A doua zi a fost grea, durerea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a vibrat în suflet! Și, de fapt, încă puțin mai trebuia și aș fi urmat-o și eu, asta negreșit!” La altceva nu se mai gândi până acasă. Când ajunse într un sfârșit, dânsul, de cum intră pe ușă și se descălță, se duse direct în odaia sa și se apucă să joace singur șah, sperând că, astfel, o să-și mai scoată mintea din starea aceea de cvasiaiurare deloc caracteristică lui. De câteva zile, tot studia o tactică proprie nou-descoperită; era o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acum, am vizitat familia celor doi, exact după ce s-au scurs doi ani de la căsătoria lor. Întrăm pe holul mic de la intrare și Diana ne arată un loc acoperit cu o folie de plastic. Aici puneți pantofii, zîmbește fermecător. Ne descălțam? Cu cîinii ăștia peste tot... Femeia ne pune hainele pe umerașe și soțul le așează frumos. În sufragerie era o lumină abundentă, masa era plină cu de toate și Raul a înșfăcat o sticlă de țuică. Lasă sticla aia. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu mașinile, străzile și intersecțiile gălăgioase, cu furnicarul de oameni și de clone, dispăruse la o simplă apăsare de tastă. După ce ochii ni s-au obișnuit cu lumina puternică, am Început să mergem Într-o direcție oarecare. Vera și-a descălțat pantofii, azvârlindu-i cât colo. Fără ei, abia dacă-mi ajungea până la umăr. — Iubito, i-am zis Încet. Iubito... — Ce-i? s-a zbârlit ea la mine ca o nutrie curentată. — N-are rost să mergem aiurea. Dacă suntem pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a rupt de familia înstărită. Cu legături și în... și în... Nu sunt deloc convins că asta a avantajat-o. Dimpotrivă. Au ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește mai mult ochii, speriată de propria îndrăzneală. Paharele sunt iar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care ți le "cereau", întrucît polițiștii nu se aventurau prin acele locuri rău famate. Și ce "distracție", chiar ziua, să treci de bariera "Bac-chus"! Acolo era o groapă, lată cât strada, în care se strângea apa ploilor. Trebuia să mă descalț când ajungeam pe marginea bălții, să-mi suflec pantalonii, iar după "traversare" să mă spăl pe picioare la o cișmea. Locuiam trei într-o cămăruță, principala odaie a casei, coana Veta și soțul ei, un bătrân pensionar, dormind în antreu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spre vulgar. Mă rog, ce contează?! Vă mulțumesc că m-ați primit, zice el. De fapt, doamna profesoară a insistat... Da, știu, m-a sunat și ea chiar după ce am vorbit cu dumneavoastră. Vai, dar nu-i nevoie să vă descălțați! Prea târziu. În trenci și ciorapi găuriți, astronomul alunecă deja pe parchetul proaspăt lustruit. Buf! face trenul posterior când ia contact cu podeaua. Zdrang! face tabloul care zboară cât colo. Gazda izbucnește fără să vrea în hohote de râs. ─ Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au stat În casa tăietorului de lemne care avea o sobă mare de porțelan ce ocupa jumătate din cameră, și ei dormeau pe niște saltele umplute cu frunze de fag, atunci când s-au trezit cu dezertorul ăla care venise dracului descălțat prin zăpadă. Spunea că poliția e pe urmele lui, și ei i-au dat ciorapi de lână și i-au ținut de vorbă pe jandarmi până ce i-au dispărut urmele. În Schrunz, În ziua de Crăciun, zăpada era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Bill. Nu poți să bagi turbă-n băutură. — Nu o strică cu nimic. — Ai văzut turbă vreodată? — Nu. Nici eu, zise Nick. Aburii Începură să-i iasă din ghetele Întinse-n fața focului. Ar fi mai bine să te descalți, zise Bill. — N-am șosete-n picioare. Tu descalță-te și pune alea la uscat și-ți aduc niște șosete. Urcă la etaj și Nick Îl auzi prin tavan cum umblă. Deasupra era podul, și acolo dormeau Bill, taică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu o strică cu nimic. — Ai văzut turbă vreodată? — Nu. Nici eu, zise Nick. Aburii Începură să-i iasă din ghetele Întinse-n fața focului. Ar fi mai bine să te descalți, zise Bill. — N-am șosete-n picioare. Tu descalță-te și pune alea la uscat și-ți aduc niște șosete. Urcă la etaj și Nick Îl auzi prin tavan cum umblă. Deasupra era podul, și acolo dormeau Bill, taică-su și câteodată, Nick. În spatele podului era un șifonier. Mutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Jack. Te-ai ocupat de toate? — Da, totul e-n ordine. — Mă duc să mă-ntind puțin, spuse Jack. — Vin să vă iau pe la șapte fără un sfert și mergem să mâncăm ceva. — Bine. Ajunși la hotel, Jack se descălță, Își scoase haina și se-ntinse puțin. Eu am scris o scrisoare. M-am uitat la el de vreo două ori și am văzut că nu dormea. Stătea nemișcat, dar ochii i se deschideau din când În când. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sergentul Cicoare a hotărât că este momentul să acționeze. Zgomotul pașilor patrulei se auzea undeva în stânga lor, puțin mai în urmă... Toadere și tu, Trestie, străbateți spațiul până la șosea în așa fel încât nici pasărea să nu vă simtă. Vă descălțați. Încălțările vi le vor duce cei din urma voastră. Noi mai facem vreo douăzeci de pași și le ieșim în față. Voi să fiți atenți când ne vor soma. Sper să-i puteți imobiliza în timp ce eu îi voi ține de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în singurătate de această victorie. Și m-au lăsat singur. Singur cu Oscar Chivuță, nepotul Șefului General, pentru a-l iniția în secretele umorului radiofonic. Ca și Șeful trăiam emoția unui nou suflu, a unui nou aer. Oscar Chivuță își descălțase adidașii. LINIA Linia Una - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Linia douaa - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Mda. Pot deranja cu o întrebare? Poți și cu o țigară. Așa... Zi-i. Ascultă: linia...Dacă e goală, necirculată, neumblată... Așa.Neumblată. Atunci de ce mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
văzut că nu te miști toată noaptea de pe bancă, cu ochii lipiți de ferestre... — Ce era să fac ? Știam că, dacă plec, n-o să mă mai întorc niciodată... Da’ ce frumoasă casă aveți... — Intră, nu sta în ușă... Să mă descalț... — Nu te descălța, șterge-te bine și gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stăpânului, care adoră să rămână sclavi ai omenosului Cameron. Parlamentarii negri sunt prezentați ca o ciurdă de antropoizi, incapabili să desfășoare o activitate la nivel superior, preocupați să bea, să se îndoape și să-și expună labele, după ce s- au descălțat, pe pupitrul de deputat. Asistăm la o adevărată demonizare a rasei negre, care culminează cu linșarea autorului unei tentative de viol în urma căreia fata albă moare - killerii Ku Klux Klan fac dreptate. Poate doar Evreul etern, filmul de propagandă antisemită
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
își petreceau timpul acești oameni cînd știau că vor muri." Destinația poartă un nume necunoscut pentru ei, Auschwitz. În noul lagăr, simțindu-se deja în afara lumii, e atent la absurditatea situațiilor. Se supune. De exemplu, i se ordonă să se descalțe, să-și ducă papucii într-un colț. Apare un individ cu o mătură care împinge toți papucii afară, în grămezi. E nebun, îi amestecă: 96 de perechi, o să fie toți desperecheați." Un inginer pe care l-a cunoscut în lagărul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
el pe cineva sau ceva; evită situațiile aglomerate; nu vrea să se așeze pe scaun; se luptă fizic sau verbal; plânge și cere mereu ceva, refuză spălarea pe cap, tăierea unghiilor, spălarea pe dinți; preferință clară pentru anumite haine, se descalță rapid de papuci. * Astuparea urechilor cu mâna; face mult zgomot ca să blocheze zgomotul celorlalți; preferință pentru tonuri joase; preferă căștile pe urechi. * Pune mâna la ochi în anumite situații (ochelari de protecție). * Mănâncă greu, alege mâncarea, vomită. * Nu-i place
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
decât două, al doilea în posesia lui. În marginile anecdoticului se consumă și epica altor compuneri, fără raport cu arhaicul. Un moșier grec, înșelat de consoartă, spulberă presupunerea că nu ar fi tatăl celor cinci fete care îi poartă numele, descălțându-le în public spre a se vedea că toate au, ca el, șase degete la piciorul drept (Proba). Un avocat se amuză făcând curte, doar în aparență, tuturor doamnelor din oraș, și ele se pretează jocului, cu excepția uneia. Întâmplându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]