573 matches
-
Turtucaia comandată de seraschierul cetății și el tot călare. La apropierea convoiului, muzica militară turcească a început să cânte și să bată din tobe și din chimvale. O clipă, călăreții care veneau s au oprit și, urmând exemplul voievodului, au descălecat. Kuciuk Selin, surprins, a descălecat și el. Muzicile turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și el tot călare. La apropierea convoiului, muzica militară turcească a început să cânte și să bată din tobe și din chimvale. O clipă, călăreții care veneau s au oprit și, urmând exemplul voievodului, au descălecat. Kuciuk Selin, surprins, a descălecat și el. Muzicile turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrățișară cu dragoste sinceră. Boierii bătrâni din cele două șiruri, ca să nu li se citească emoția pe fețe, începură să cânte popește mnogoeletie. Peste vocile lor, mărind solemnitatea, dominau glasurile puternice și școlite ale diaconilor. Beizadea Constantin, care între timp descălecase, se aplecă să sărute mâna celui ce primise de la sultan firmanul de domnie pe viață. — Să trăiești, măria ta, spuse beizadeaua înălțând capul spre tatăl său. — Să trăiești, măria ta, răsună urarea din toate piepturile. Vodă își strânse fiul cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel în poarta grea din lemn de stejar. În zori plecă singur călare până la Mogoșoaia. Acolo îl aștepta careta cu șase telegari gata înhămați și cu merindea de drum pregătită într-un coș acoperit cu un șervet alb. Prințul doar descălecă, schimbă câteva vorbe cu căpitanul gărzilor, îi dădu ordine precise ispravnicului în vederea găzduirii doamnei la palat, surugiilor le spuse că nu dorea să meargă în trap nebun, că se simte obosit și ar dori să doarmă pe drum. Se urcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își înălțau trilurile vestind vară timpurie. Nu mergeau prea repede și Ștefan era îngrijorat că nu o să ajungă la timp la Hurezi, când din urmă îl auzi pe călugăr cum își îndeamnă măgarul să oprească. Să facem o ectenie, fiule, descalecă, am ajuns la crucea de la Gemenea. De la înălțimea calului prințul căută în jur și într-adevăr văzu crucea conturându-se albă pe întunericul pământului acoperit de frunzele căzute în anii trecuți. — Fiule, Ștefane, ai părinții în viață? — Da, cuvioase. — Numele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aruncați în abis. Prin magie neagră, bărbați și femei, aprinzându-le curiozitatea erau ademeniți și atrași de singurătatea adâncimilor de pădure și de dezmățul sinistru al enigmaticelor bacante. Bacantele ajunseră la început de seară în valea ternarei Hecate, împreună cu prizonierii, descălecară. Încolăcindu-și brațele ca șerpii otrăvitori, se prosternară ternarei Hecate. După care începu ritualul dansului. Nude, lascive, atrăgătoare la păcat, preotesele lunii, râdeau și urlau sălbatec, chemând mieroase la dezmăț. Vai de prizonierul care era atras de voluptatea lor. După
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
amurgul misterios și tăcut al câmpiei care se pare că îi neliniștise. "Acasă!" șopteam și le îndreptam gâturile lor frumoase înapoi, spre satul care, poate, le zburase o clipă din minte. Trăgeau singuri la fântână, intrau singuri în grajd îndată ce descălecam în curte. Da, erau puri, fiindcă erau castrați. Armăsarul alerga prin curte nechezând, izbea cu picioarele, nu puteai să-l încaleci, te trântea, rupea gardurile, mușca... era superb, dar era smintit, ca și omul... Iapa însăși nu era nici ea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu comunicăm cu satele, să ne molipsim de choleră, cu toate că în Valahia Mare mergea scăzând. Ajungem în marginea Bucureștilor, bivuacăm pe câmpia de la Malmaison. Pîn-aci niciunul din ostași nu fusese bântuit de epidemie; din cavalerie însă în momentul care au descălecat, au căzut opt soldați, izbiți de choleră. Pîn-a doua zi, s-au întins epidemia în toată oștirea. Pe toată ziua aveam câte 10, până la 15 morți, infanterie și cavalerie. De două ori pe zi schimbam bivuacurile împrejurul Bucureștilor; tot într-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ocazie s-a apucat să strige hogea? Biserica abia deschisese ochii către lumină că „Vinit-au în primblare împărăția (sultanul) de la Țuțora în Ieși și s-au scoborît pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în cîmpu, supt saivan, de la deal de tîrgul boilor. Și Duca-vodă merge cu toți boierii pre gios pe lîngă împărăție. Și s-au tinsu cîteva bucăți de atlazuri și de tăfți de îmbe părțile de uliță, pe unde merge împărăția
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și mulți s-au înecat și un polcovnic al său vestit, Jora, acolo s-au înecat și alți mulți. Și astăzi iaste pomenit acel loc, de-i dzic Vadul Jorii. Și de acolo s-au întorsu Ștefan vodă și au descălecat târgul Iașii și în lauda lui Dumnezeu au început a zidi beserica marelui mucenic și ciudotvoreț Necolai”. Povestea era frumoasă, dar mă gândeam că Misail Călugărul vorbește de o altă perioadă din viața măritului Ștefan vodă, fiindcă puțin înainte spunea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și din ei au ieșit neamurile care s-au răspîndit pe pămînt după potop. $11 1. Tot pămîntul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în 2. țara Șinear; și au descălecat acolo. 3. Și au zis unul către altul: "Haidem! Să facem cărămizi, și să le ardem bine în foc." Și cărămida le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de var. 4. Și au mai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
râuri, până la palatul sclipitor, se ridicau pe grumajii muntelui grădini cu toate florile și toți pomii pe care putea să-i adăpostească pământul Atlantidei, îngrijite zi și noapte de zeci de grădinari. La vreo sută de pași de podiș, Auta descălecă. De aici încolo drumul era făcut din trepte șlefuite de granit, între parapete de marmură trandafirie. Sclavul merse acum singur. Sandalele lui loviră cu sunet plăcut uriașele lespezi. Le privea, cu toate că de atâtea ori le mai văzuse. Un zid de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
palmă peste obraz. Apoi privi iar. Turnul înalt, neted, lucitor, fără nici o urmă de încheieturi sau de legături, avea și un soi de ferestre aproape rotunde, alungite în sus și în jos. Acele ferestre erau luminate. Seara cădea repede. Auta descălecă de pe măgar, lăsîndu-l să pască în lanul de grâu. Făcu doi pași spre turn. Băgă de seamă însă că începe să-l părăsească îndrăzneala. Ce putea fi asta? Sau era una din acele stânci care cad uneori din cer și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înserat stabiliseră amplasamentele a două tunuri, urmând ca a doua zi, tot la ora 4 să-și reia căutările. Îl însoți pe comandant, fără a coborî de pe cal, până la sediul comandamentului. Odată definitivată misiunea zilei, reveni la locul cantonamentului. Când descălecă, din cauza poziției în care stătuse o zi întreagă, constată zâmbind amar, că picioarele-i ajunseseră ca niște paranteze, din cauza prelungitei șederi în șea. Firesc, fiindcă nu mai încălecase de multă vreme. Cu vreo oră mai înainte, dorea din tot sufletul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
teritoriale a Regatului Ungar. desființarea autonomiei Făgărașului (1291) de către regele Andrei al II-lea a marcat revolta conducătorului acestuia; -conform “legendei“ Țara Românească a fost întemeiată de Negru Vodă din Făgăraș care a trecut la Sud de Carpați și a ”descălecat” la Câmpulung (1290), prima capitală a Țării Românești și necropolă domnească. -conform tradiției istorice Țara Românească a fost întemeiată de Basarab I numit și Întemeietorul (1310? 1352), care: o a fost primul domn al Țării Românești atestat documentar, întemeietor de
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
în variantele dialectale logojină „rogojină“, lugojîner „rogojinar“, care ar trimite la un *logoz, *logoj. Maramureș Este numele unei provincii istorice romînești din care au plecat, potrivit legendei, Dragoș și ceata lui, au trecut munții și au constituit ca stat („au descălecat“) Moldova. Județul cu reședința la Baia Mare poartă același nume, iar toponimele Depresiunea Maramureșului și Munții Maramureșului sunt formate de la aceeași bază, prin polarizare. Popular se pronunță și Maramurăș, Maramores și Maramorăș, iar locuitorii își zic, ei înșiși, maramoroșeni sau chiar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hunii erau în Panonia, maghiarii erau la Marea Baltică; în secolul al VIII-lea, ba încă și al IX-lea, maghiarii sânt iarăși lângă Marea Caspică; după o cale lungă, maghiarii ajung, sub conducerea lui Almos, la Kiev, și de aici descalecă pe la 890 între Carpați și Munkács; Almos muri apoi înainte de a păși în Ungaria, întocmai cum a murit Moise după ce a condus pe izraeliteni la Canaan; maghiarii aleg pe Arpad, fiul lui Almos, de conducător și purced să cucerească Ungaria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îl putem da Țării noastre Moldovei, ce Țării Muntenești, că ei nu vor să desparță (de Ungaria) să facă 2 țări, ce scriu că au fost tot la un loc și o țară, și mai aflăm că Moldova s-au descălecat mai pre urmă, iar muntenii mai dentâi, măcar că s-au tras de la un izvor“ (p. 72). Reproșul pe care Ureche îl face muntenilor constă în aceea că și ei ar fi trebuit să-și schimbe numele țării, Ugrovlahia, întrucât și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urmă, iar muntenii mai dentâi, măcar că s-au tras de la un izvor“ (p. 72). Reproșul pe care Ureche îl face muntenilor constă în aceea că și ei ar fi trebuit să-și schimbe numele țării, Ugrovlahia, întrucât și ei sunt descălecați, ba chiar înaintea moldovenilor, și îndreptățiți prin urmare să dea alt nume țării lor, nume care să nu mai amintească de vasalitatea față de Ungaria. 3) Separarea teritorială și nominală este prelungită automat și asupra limbii, care devine „limba moldovenească“, termen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și Maramureș) mult mai numeroși ca ungurii, începând cu Bacica sârbilor temișoreni, peste tot Mureșul, în Herțeg, în jurul Bălgradului, unde locuiesc principii, în Țara Oltului și în tot Maramureșul; așa de tare s-a înmulțit poporul, ca și cum n-ar fi descălecat nici unul din Maramureș și de la Olt. Și au o limbă mult mai frumoasă și mai apropiată de cea italiană, mai ales maramureșeanii; ei nu sânt supuși nimănui, liberi, nu slujesc până azi nici unui stăpân” (p. 229). 6. Evident că în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de Carpați devin moldovenești. Substituirea procesului de romanizare realizat în simbioză cu autohtonii, prin data primului descălecat, înseamnă stoparea romanității și latinității la nivelul la care acestea se aflau la data cuceririi, căci „acești romani de Ulpie Traian în Dachia descălecați tot aceiași (sunt cu) românii care și până astăzi într-însa locuiesc” (HVR, p. 162), în timp ce limba română, care este totuna cu cea moldovenească, reprezintă latina din acele timpuri: „Pe lângă mărturiile celor vechi (privind așezarea romanilor de către Traian în Dacia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au aflat la venirea în Dacia această țară deșartă de locuitori; în Dacia a venit mult mai multă populație romană decât în alte părți, „iar poporului celui premulțitu cu anevoie este a i se schimba limba”, aceasta cu toate că după ce au descălecat romanii în Dacia multe ginți barbare au trecut și au și locuit acolo, precum goții și gepizii, popoare nemțești, hunii și avarii, vițe schitești, întrucât „inima cea boierească a lor, a nu se mesteca în căsătorie cu muieri de soi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grecesc și au pus, la sfârșitul secolului al XII-lea, temelia statului româno-bulgar de peste Dunăre” (Ib., p. 59), ar fi fost nevoit să se retragă cu oastea lui în Ardeal, de unde urmașii lui, intitulați cu Ιω în cinstea înaintașului lor, descalecă voievodatele extracarpatice. În aceste condiții singura origine plauzibilă a acestui titlu rămâne pronumele personal de persoana întâia singular: eu. Gospodar este cuvânt compus, ca și Jupiter al latinilor: gospodar și Ju-piter. Părțile componente ale acestor nume sunt atestate în greaca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
asudând sub dulama cumpărată de la Liov. Alaiul, care se încheia cu cei cincizeci de slujitori tătari, aduși din câmpiile Buceagului de hatmanul Barnovschi, se îngustă la trecerea Bahluiului, lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă și păși în întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre Podu de Lut, urmând cărarea ce ducea la intrarea în sat. Câteva case de lemn și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai mare din sat, descălecând și lăsând caii să pască. Căpitanul Grigorie încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]