1,786 matches
-
unghiul său de vedere care reunește teoria cu practica, gîndirea cu corpul, mîna cu mintea, nu vor conduce la aporii, ci, dimpotrivă, vor crea posibilitatea completării "fizicii sociale" cu o "fizică morală"11, astfel încît "mediologul se înscrie voluntar în descendența "artelor liberale", ca o anexă a "științelor morale și politice"".12 Studiul tehnic al puterii mijloacelor înfăptuit de către R. Debray l-a condus la compararea construcțiilor mentale, ideale cu speciile animale: așa cum dispariția unei specii face foarte clară relația de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
românul) i-a propus − în obiceiul discutat − un târg: în primul rând asigură plantei perpetuarea, prin cunună, folosind (ucigând) pentru el surplusul; ca la un stup de la care ia tot doar surplusul de miere. De nevoie căci, atunci când începe grija descendenței, planta se autoprotejează, modificându-și caracterul redox de așa manieră încât să deformeze gustul omului, care o găsește insipidă; așa face urzica . Evident, aceste precepte sunt caracteristice carrierului perfect; ele nu sunt posibil de atins decât într’un anumit, înalt
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
limbă (numită și "de cultură") și conștiința comunității de destin (numită și "de menire istorică"). Cele trei formează comunitatea etnică sau națională, comunitatea de destin fiind schimbătoare, în timp ce celelalte două ar fi stabile. Prima este legată de mitul originii, al descendenței comune. Treptat, această conștiință a comunității de origine se transformă în cea de-a doua, de limbă. "Societatea prinde prin limbă conștiința unității sale de cultură, și această conștiință are un orizont și o potențialitate cu mult mai vastă decât
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
scop și acțiune. Toate aceste trei forme pot fi superficiale sau profunde, după cum afectează numai unele laturi ale vieții individului, lăsându-l liber să se manifesteze altminteri sau absoarbe toată personalitatea lui" (Andrei, 1936: 510). Comunitatea locală, întemeiată nu pe descendența comună ca cea familială, ci pe apropierea spațială a oamenilor, ar fi cea mai apropiată de cea la care ne raportăm și noi în lucrarea de față. De altfel, Petre Andrei arată că "nu este vorba de un contact spațial
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
au învrăjbit, această stă împotriva unirii, împotriva frățiii, împotriva tuturor celor bune cugete ..." (Golescu, 1963: 107-108). 1.3. Hazardul autorității și ciuntirea prerogativelor Absența unei modalități clare de alegere a urmașilor la tron a generat multe neajunsuri. Stingerea liniei de descendență ce deriva din Dragoș descălecătorul, linie care oferise o oarecare rigoare în timp în alegerea domnitorilor, a avut un efect devastator. "Căci nemaiaflându-se nimeni care să-i întreacă pe ceilalți prin neamul său ales și să-i țină în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
semnificațiilor conceptului de graniță 40, astăzi vorbindu-se chiar de o antropologie a graniței. Mai aproape de noi, Anthony Smith, caracterizează grupurile etnice prin combinarea a șase trăsături (Smith, 1999a): * Un nume sau o emblemă specifice; Existența unui mit al unei descendențe comune; * Memorie colectivă și tradiții comune; * Unul sau mai multe elemente ale unei culturi comune; Legătura cu un teritoriu istoric (ținut de baștină); * O anume solidaritate. Până la un punct, conceptul de națiune, înțeles ca o categorie sociala fundamentală, are o
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
că nucleul etnicității este alcătuit din patru elemente care modelează experiența indivizilor: mituri, memorie colectivă, valori și simboluri (Smith, 1986) Miturile sunt încadrabile în mai multe tipuri, putem avea mituri ale originii etniei respective în timp și spațiu, mituri ale descendenței, ale migrației, ale timpurilor și faptelor eroice, ale eliberării, ale declinului și renașterii (Smith, 1986). Miturile, de oricare tip ar fi ele, au o mare continuitate în timp, ceea ce explică și continuitatea anumitor grupuri etnice. De reținut pentru lucrarea de
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2000: 150-151). În ce privește gospodăria, care, pe lângă obște, reglementează și ea proprietatea, în satul devălmaș românesc predomină reședința virilocală mireasa este cea care se mută în gospodăria mirelui -, datorită faptului că băieții moștenesc casa sau pământul, fetele moștenesc doar bunuri mobiliare. Descendența este patriliniară, pământul pe care este construită gospodăria tinerilor aparținând bărbatului (Ciobănel, 1995). O dată cu trecerea spre modernitate aceste norme se pierd: familia nucleară câștigă tot mai multă importanță în defavoarea neamului, endogamia dispare aproape complet, reședința nu mai este neapărat virilocală
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de la pomii de testat, plasat sub mugurele indicator. Termoterapia. La speciile pomicole sunt cunoscute numeroase virusuri latente, ceea ce face imposibilă identificarea unei plante sănătoase pe bază de testare. în acest caz, termoterapia este o metodă eficace, care permite obținerea de descendențe sănătoase din clonele total infectate. înmulțirea plantelor mamă sănătoase. De la pomii din plantația nucleu de plante mamă, se obține sămânța pentru portaltoii generativi, vegetativi și altoaie, necesari înființării plantațiilor de plante mamă în unități specializate. Acestea trebuie să asigure tot
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
par să nu fie admiși. Atunci condiția este să fii din Kyoto? Nu, răspunsul este că proprietarul restaurantului trebuie să-și cunoască În prealabil clientul! Dar atunci, se Întreabă caucazianul surprins, cum Începe afacerea, nu e decât una familială, de descendență, de tradiție? Singura posibilitate pentru el este să fie Însoțit de vechi clienți ai localului, care să garanteze pentru calitatea și aptitudinile sale. Dar de ce o asemenea practică? Acești proprietari tradiționali nu Încearcă să facă profit, să vândă? Caucazianul frustrat
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
obiectivul urmărit și prin munca În comun a celor doi parteneri. Așadar, metodele de predare și de Învățare nu se identifică cu metodele de investigație științifică, ele având un specific aparte, o destinație pedagogică. Dar nici nu-și pot tăgădui descendența din acestea din urmă, Întrucât procesul de Învățământ, prin Însăși natura lui reflectorie, se supune acelorași legi generale ale dialecticii cunoașterii umane și Îndeosebi ale celei științifice. Ca atare, ele rămân tributare unor distincții epistemologice, situându-se, de exemplu, fie
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Mai sunt și anumiți lirici precum Fautrier și Debuffet. Apoi câțiva abstracți riguroși, care merg până la alb și negrul lui Vasarely; b) căutarea reflexelor schimbătoare ale nuanțelor " animate" într un flux mult mai luminos decât colorat: este vorba de toată descendența impresioniștilor și a neoimpresioniștilor, până la acei "abstracționiști" , cu reflexelor lor sclipitoare; c) căutarea culorii întinse mai mult sau mai puțin modulată, uneori destul de puțin modulată, și a cărei strălucire e susținută prin câteva raporturi cromatice esențiale, câteodată insolite, de pildă
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
abstracționiști" , cu reflexelor lor sclipitoare; c) căutarea culorii întinse mai mult sau mai puțin modulată, uneori destul de puțin modulată, și a cărei strălucire e susținută prin câteva raporturi cromatice esențiale, câteodată insolite, de pildă două rosuri unul lângă altul: e descendența lui Van Gogh, a lui Gaugain și afovilor cu Matisse, și a tașiștilor lucrând în tente vii, ca Moreni sau Arnal. Percepția culorilor este o limbă univesală accesibilă tuturor. B. NUANȚAREA Desenul la clasele I-IV, trebuie înțeles ca nefiind
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Republica, 502c, 540d. Cf. Republica, 592a. Cf. Republica, 501a. Cf. Republica, 541a. Cf. Omul politic, 293d, traducerea îmi aparține. E de notat că Descartes utilizează imaginea pentru a legitima nu o revoluție politică, ci una științifică. Dar pentru filozofii-revoluționari din descendența lui Platon, între cele două există o legătură profundă. Aristotel, Politica, II, 1264a, traducerea lui Alexander Baumgarten, în Aristotel, Politica, București, 2001. Cf. Legi, 709d. Pasajele din Legile sunt traduse de Anca Crivăț. Andrei Cornea, Scriere și oralitate în cultura
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lași în urma ta o operă de carne, lasă mai bine o operă de hârtie... La care Montaigne adaugă totuși și niște considerații asupra transmiterii, a moștenirilor, a zestrei, a pedepselor corporale, a vârstei ideale pentru căsătorie, a relației afective cu descendența, tot atâtea teorii cărora le corespund unele momente autobiografice dureroase: conflictul necesar, la moartea tatălui, pentru a intra în folosința deplină și integrală a moștenirii; banii obținuți prin căsătoria cu Antoinette de Louppes; cele două palme primite de la tatăl său
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trebuiau să fie odată cu ultima voință a autorului său: ea știe care-i această celebră voință a onorat-o vreme de douăzeci de ani, a vegheat la îndeplinirea dorințelor și a voinței tovarășului ei de muncă. Asta înseamnă iubire! 52. Descendența libertină a lui Montaigne. Marie de Gournay n-a fost atee. De mai multe ori în timpul existenței, ea a făcut dovada fidelității ei față de religia catolică, apostolică și romană. în lucrărilor ei, ea se ocupă de teologie, este preocupată de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia în asemenea simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sa nu cuprinde aproape nimic sigur: nici datele exacte ale nașterii și decesului, nici originea lui geografică, nici rangul social, nici înfățișarea fizică, nici caracterul, nici temperamentul, nici relațiile, nici aventurile amoroase, nici angajamentele politice, nici ascendența sau potențiala lui descendență, nici măcar locul sau locurile sale de reședință... Totuși, nu lipsesc sufletele milostive care să umple aceste spații albe cu presupuneri una mai extravagantă ca alta. Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri extrapolează plecând de la poezia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile credincioșilor și de incantațiile preotului. Filosoful recurge la o alegorie cu atât mai legitimă cu cât registrul poetic o pemite fără subînțeles. Faptul că Cezar își explică succesele prin Venus Genitrix și descendența lui în linie dreaptă din Enea - trebuia neapărat s-o facă... - nu transformă textul lucrețian într-un manifest politic sau într-o pledoarie pentru puterea unui singur om! Venus exprimă pur și simplu atât plăcerea sexuală, cât și bucuria divină
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu l-au respins și nici nu l-au influențat. Uneori însă, excedat sau rău dispus, vedea în Nietzsche imaginea deformată pe care au acreditat-o pe de o parte un sentimentalism leșinat și fariseu și pe de alta o descendență ilegitimă și uzurpatoare ce și-l revendica în mod fraudulos, atribuindu-i propria ei pseudofilosofie a neomeniei și genocidului. Dar Nietzsche, cu toate paradoxele lui violente, nu a fost acel presupus energumen și nici acel profet al încolonării gregare și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și de Bergson, la a cărui filosofic recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
istorice, conturată uneori prin evocarea lucrurilor „simple, aparent banale, ce-și pot dezvălui [...] valoarea simbolică” (Al. Ruja). Există și o aplecare spre invocarea peisajului preferat, simțit ca teritoriu existențial. Lirica de acest tip, configurată în notația discretă, se înscrie în descendența tradiționalismului transilvănean, îndeosebi a lui Lucian Blaga, prin predilecția pentru satul arhaic, arhetipal, prin frecventarea simbolurilor folclorice, eresurilor și a unor însemne naturale specifice: „O, pe la cântători, / mi-am vopsit chipul cu nori. // Mi-am întins culori umede, rele, / cu
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
românească”, „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Curentul literar”, „Universul”, „Veac nou”. Versurile din O picătură de parfum... îl plasează pe M. pe orbita poeziei ocazionale, fără pretenții, de factură liric-umoristică și epigramistă, în descendența lui Cincinat Pavelescu, G. Topîrceanu, dar și, într-o măsură, a lui I. Minulescu sau G. Bacovia în registru minor. El este un poet citadin al peisajului provincial, cu măruntele sale personaje și moravuri. Melodios, facil, transparent, diafan, vag încercat
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
principiul „poeticii” sale, iar scopul versurilor se limitează la impresionarea „micuțelor” cititoare reale. Multe poeme din O fată mică se închină (1935) au un sunet aparte prin gingășia emoțiilor - efemere, e drept - și nu întâmplător Tudor Arghezi îl așază în descendența lui Ienăchiță Văcărescu. M. le dezvăluie cu o spontaneitate netrucată și melancolia imprimă acestor cântece și madrigaluri o melodicitate remarcată în epocă: Eugen Jebeleanu îl aseamănă cu Heine, sonetul Dimineața fiind într-adevăr una din cele mai reușite poezii. În
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
de lume - o lume captivă care îl împinge pe un drum anevoios, impunându-i un itinerar inițiatic abia deslușit. Sunt teme și motive ce vor reveni obsesiv. Povestirile din Noaptea... - pe care, în prefață, Miron Radu Paraschivescu le așază în descendența Anei Langfuss din Sări, Barbara! - sunt individualizate stilistic printr-o frazare scurtă, concentrată. Surprinderea intimității nu se realizează prin prospectarea psihologizantă, ci este lăsată pe seama inițiativei auctoriale omnisciente. Următoarele cărți vor accentua cercetarea fluxului psihic, înfățișat în instantanee disparate, ce
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]